3,224 matches
-
înainte de orice, prin caracterul fiecăreia dintre cele două ideologii, care se opun una alteia ca particularul față de universal. Vestitor al dominației celor puternici, fascistul învins nu mai lasă să se vadă decît crimele pe care le-a comis. Profet al emancipării oamenilor, comunistul beneficiază, pînă și în falimentul lui politic și moral, de pe urma blîndeții intențiilor sale". Aceste cuvinte i le adresa François Furet lui Ernst Nolte în septembrie 1996, într-una din scrisorile pe care istoricul francez și istoricul german le-
Fascism și comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17154_a_18479]
-
a culturii Aromânilor. Se înființează instituții de cultură superioară în Balcani: centrul academic de la Moscopole, școli aromânești (Ianina, Larisa etc.) - se formează intelectuali cu orizont cultural larg, dar cu o și mai puternică etnicitate (ethnic loyalty). Apar, acum, lucrări de emancipare culturală: Protopiriea (�primă învățătură") a lui Theodor Cavallioti, destinată culturalizării Aromânilor în limba greacă (Th. Capidan: �încredințat că numai în această limbă cineva se poate cultiva"). Apare, întocmit de Daniil Moscopolites, un Lexicon Tetraglosson (probabil, 1794) în care aromâna figura
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Contribuții la definiția naționalismului. La îndemnul regizorului Ion Sava începe, în 1928, o colaborare statornică la „Bilete de papagal”, cu exerciții de stil și de fabulație în tiparul tabletelor argheziene, dar și cu articole de atitudine care atestă o răspicată emancipare ideologică. Cu eseurile și portretele din „Universul literar”, „Curentul” și „Datina” (Turnu Severin), interesul pentru literatură prinde un contur mai ferm. Dar abia din 1935, după revenirea din Franța, scrisul lui B. își găsește tonul și o cadență proprie. Romanul
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
căreia alcătuiește în final un Vocabularium pertinens ad tria regna naturae și un Vocabulariu ce se ține de istoria naturii, ambele cu echivalente în latină, română, maghiară și germană. Preocupările pentru studiul limbii constituie alt aspect al complexei acțiuni de emancipare națională, atât prin demonstrarea latinității limbii române, cât și prin expunerea metodică și inteligibilă a modului de învățare și folosire corectă a acesteia. Colaborând la Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (1780), concepută de Samuil Micu, Ș. sistematizează materialul și expunerea
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
fabulație ingenuă, de istorie și legendă, într-o ambianță pitorească, degajând o puternică senzație de viață. Amintirile, în pofida numeroaselor digresiuni, nu vin la voia întâmplării, dimpotrivă, ele tind să se așeze într-o structură narativă. Așa se întâmplă în capitolul Emanciparea țiganilor, cu o romantică poveste de dragoste, sfârșită tragic, și mai ales în Frații Cuciuc, unde destinul a „șapte generațiuni de paricizi” stă sub semnul lugubru al fatalității. Atmosfera are aici ceva de basm oriental, realul luând o ciudată înfățișare
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
dormitează” în „ideea creatoare” și personalizarea acută a unor motive poetice o extrag pe S. din platitudinea veleitară. Deși acuratețea expresivă oscilantă o reține la cote valorice medii, în plan istorico-literar textele ei atestă „metamorfoze” decisive ale poeziei românești și emanciparea lirismului feminin după primul război mondial. Sonetele din Ferestre luminate ilustrează confluența simbolismului cu parnasianismul și primul modernism, unde confesiunea e saturată de artefact cultural și clișee estetizante. Forma și prețiozitatea artistă sunt ale sonetului de școală parnasiană (Hérédia, la
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
ce intenționau să-și țină văduvia „cu cinste” și să ofere, astfel, elemente convingătoare pentru o admitere în nucleul cimentat prin solidarități de familie) într-o solitudine deposedată de destin, o înscriere într-un grup nediferențiat din care drumul spre emancipare era adesea covârșitor obturat de manifestările marginalizării. A fost acest grup al „femeilor singure” - presat de atitudinea oamenilor din Veacul de Mijloc față de femeie, un soi de „valorizare negativă” a feminismului - mereu numeros (de aceea Părinții Bisericii le-au acordat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în sfârșit, revoluționară în toate direcțiile”. Modelul, urmat îndeaproape, ca orientare și în organizare, a fost „Contemporanul”. Articolele din Ș.n. se referă la ateism, morală, sociologie, filologie, știință popularizată; s-a reluat, după „Contemporanul”, campania contra plagiatului și pentru emanciparea femeii. Profilul revistei a fost însă literar. Contribuția Ș.n. este legată îndeosebi de colaborarea lui G. Ibrăileanu. Cu titlul Note sau Din caiet, el publică (sub pseudonimul Cezar Vraja) interesante încercări filosofice-literare: sunt meditații provocate de lecturi din Kant
SCOALA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289565_a_290894]
-
30 din secolul următor, principiile ei sunt preluate, de ambele părți ale Carpaților, de viitorii militanți ai revoluției de la 1848. Cea mai puternică manifestare a spiritului Luminilor în spațiul cultural românesc, Ș.A. a fost expresia manifestării românilor din Ardeal pentru emancipare națională și socială. Programul ei politic, social și cultural a fost trasat de episcopul Ioan Inocențiu Micu-Klein, care în calitate de deputat în Dieta Transilvaniei, a adresat Curții de la Viena numeroase memorii și suplice, anticipând Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae (1791), inițiat de
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
și Cântece moldovenești, care au apărut în 1888. Energică și entuziastă, S. desfășoară o variată activitate publicistică, concretizată în culegeri de folclor, scrieri literare, precum și în câteva articole de atitudine împotriva războiului, propune soluții pentru îmbunătățirea soartei țăranilor, pledează pentru emanciparea femeii. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Familia”, „Tribuna”, „Universul”, „Lumea ilustrată”, „Vatra”, „Viața literară”, „Dochia”, „Gazeta săteanului”, „Viitorul româncelor” ș.a., semnând uneori numai cu prenumele Odorica. În 1893 scoate, la Iași, revista de literatură și folclor „Rândunica”, suportând, timp de un
SEVASTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289651_a_290980]
-
și la București. Temperament activ, s-a numărat printre inițiatoarele mișcării feministe la noi și a făcut parte din mai toate societățile culturale ale vremii (ceea ce a dat naștere la numeroase ironii). A conferențiat mult pe teme de educație și emancipare a femeii, în țară și peste hotare (Italia, Belgia, Franța, Suedia, Danemarca, Grecia). A reprezentat Societatea Presei Române la Congresul Orientaliștilor, desfășurat, sub președinția lui Angelo De Gubernatis, la Roma (1899), a organizat, în capitala Franței, Congresul pentru Pace al
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
enormele greutăți pe care le-am avut de Înfruntat cu doi ani În urmă când se credea pretutindeni că statul va da faliment. Presa evreiască ne atacă cu patimă deoarece voia să se folosească de Încurcăturile noastre bănești ca să obțină emanciparea evreilor de aici. Sunt scoși din fire pentru că le-a scăpat această ocazie favorabilă” . Ziarele germane scriau În aceeași perioadă: „Criza financiară din România poate fi considerată ca aproape Învinsă și e de sperat că diferite partide românești vor profita
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
imense sume de bani. În egală măsură, se spera ca principele străin să aducă, cu sprijinul țării de proveniență și a dinastiei de care aparținea, mai multă siguranță și prestigiu noului stat ce urma a fi edificat, să contribuie la emanciparea și asigurarea unei existențe libere pentru națiunea română. Fără a fi amestecat În luptele politice de până atunci, fără rude sau protejați În noua țară, principele străin putea asigura ordinea și stabilitatea În conformitate cu principiile de guvernare caracteristice monarhiilor constituționale. Toate
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
abordată în Arca lui Noe (I-II, 1936), care descrie atmosfera cosmopolită dintr-o pensiune și mondenitatea vieții duse de locatarii ei. T. își propune deliberat un roman antiliric, fără a izbuti până la capăt. Dorind în egală măsură și o emancipare de sub tutela esteticii tradiționale, el apelează la tehnica narațiunilor paralele, subsumate unei idei, prototipul fiind Decameronul lui Boccaccio. În proza de observație, de investigare a realității sociale imediate se înscriu romanele Fata din Zlataust (I-II, 1931), Fundacul Varlaamului (1938
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
și afin cu Panait Cerna sau cu D. Nanu, comparabil sub anumite raporturi cu mai vârstnicul Al. Vlahuță, T. a scris versuri de factură mai degrabă neoclasică, însuflețite de un patetism suscitat de elanuri generoase, de solidarizarea cu șansele de emancipare (nu numai socială) a omului și ritmate de accente vitaliste și mesianice. E o poezie cu o retorică riguroasă - fără mari excese de grandilocvență -, o poezie conservatoare, deja desuetă prin raportare chiar la relativ puțin îndrăznețele înnoiri promovate de simbolismul
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
poet român cu prestanță, din indiferent ce parte a țării, care să nu fi semnat în T. Proza se caracterizează prin același echilibru al valorilor și opțiunilor stilistice. În alt moment istoric, după decembrie 1989, începe o perioadă de firească emancipare teoretică și tematică, dar lista colaboratorilor va fi alcătuită, cel puțin în primii ani, în funcție de o nerecunoscută grilă politică, mai ales la nivelul opțiunii unor creatori. De-a lungul timpului sunt publicați prozatori ca Ion Agârbiceanu, I. D. Mușat, Ion Lungu
TRIBUNA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290269_a_291598]
-
al intereselor românești”, cât și în succinta explicație redacțională din primul număr, echivalentă cu un articol-program: „Dușmanii românilor de peste Carpați trebuie să fie și ai noștri, căci cine lovește într-înșii lovește și în noi. Lupta de rezistență, lupta de emancipare trebuie să ne vadă pe toți la un loc, pe toți sub același steag. Să ne pregătim de această luptă”. În fiecare număr sunt publicate ample articole, comentarii și corespondențe referitoare la situația politică a românilor din Ardeal și Banat
UNITATEA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290353_a_291682]
-
Ureche. Bursier la Paris, își ia bacalaureatul în 1856 și se înscrie la Sorbona pentru a obține licența în litere. Ca militant unionist, este director al gazetei „Opiniunea” (Paris), susținând aici, ca și în alte publicații de limba franceză, legitimitatea emancipării sociale și politice a românilor. Se căsătorește în 1857 cu Françoise Joséphine Dominique de Plano, fiica unui medic spaniol (aceasta va muri peste un an), și călătorește mult, colectând, mai cu seamă din Spania, informații culturale, istorice. Întors la Iași
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
teatrul, în care vedea un instrument al progresului, fiind unul din ctitorii instituției și un pasionat al artei scenice. La 19 aprilie 1818 celebrează inaugurarea primei tipografii bucureștene în versuri pline de entuziasm, izvorâte din patosul cărturarului care visează la emanciparea prin cultură a neamului său. În 1821 se refugiază cu alți boieri la Brașov. Atitudinea favorabilă mișcării lui Tudor Vladimirescu este evidentă în versurile Bunavestire, Cântec românesc, Glasul poporului subt despotism, Sfătuire și rugăciune, scrise atunci și puse sub titlul
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
zece prelegeri rostite de V. între 1932 și 1942, trei pe teme de larg interes cultural - Paul Claudel, Sufletul românesc în pictura lui Grigorescu, Faust, un mare neliniștit -, celelalte cu subiecte de morală sau reflectând o atitudine militantă pentru cauza emancipării femeii. Încercarea de a se împotrivi înrâuririlor nefaste ce acționau în epocă asupra tineretului îi definește cursurile, articolele și conferințele. În numele umanismului a înfruntat mari primejdii și în 1940, când - de la catedră - va condamna asasinarea profesorului ei, N. Iorga. În
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
Încă de la începutul secolului trecut, filosoful german Im. Kant, urmărind un proiect de emancipare a condiției umane, scria: <citation author="Immanuel Kant">"Părinții care au primit ei înșiși o educație sunt deja niște modele spre care se îndreaptă copiii. Dar pentru a-i face pe aceștia mai buni, este necesar să facem din pedagogie
COLABORAREA ŞCOALĂ-FAMILIE ÎNTRE DEZIDERAT ŞI REALITATE. In: Arta de a fi părinte by Prof. Nicoleta Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1388]
-
iar educația trebuie încredințată unor oameni cu pregătire bună"<citation>. Spre sfârșitul aceluiași secol, Eminescu arăta că, din perspectivă istorică, educația părinților (ca și educația poporului în general) este necesară atât pentru optimizarea creșterii și educării copiilor, cât și pentru emanciparea spirituală și socială a tinerei generații. Educația părinților este, în opinia sa, un vector al democratizării educației și societății. Nevoia de a forma o echipă între cadrele didactice și părinți este justificată de scopul comun al acestora - educarea ființei umane
COLABORAREA ŞCOALĂ-FAMILIE ÎNTRE DEZIDERAT ŞI REALITATE. In: Arta de a fi părinte by Prof. Nicoleta Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1388]
-
educatoare. Grupuri țintă: Beneficiari direcți: preșcolarii din grădiniță; Beneficiari indirecți: părinți, educatori, comunitate; Justificarea proiectului: Din perspectiva istorică, educația părinților - ca și educația (poporului) în general apare necesară, atât pentru creșterea și educarea copiilor, cât și ca o cale de emancipare spirituală și socială, ca un vector al democratizării educației și societății. Accelerarea transformărilor sociale, democratice, emanciparea femeii (la preocupările materne și gospodărești adăugându-se preocupările profesionale și de studiu), modificarea statutului copilului, dispersia familiei, progresele sociologiei și psihologiei, precum și alte
PROGRAMUL DE PARTENERIAT ŞCOALA PĂRINŢILOR. In: Arta de a fi părinte by Leontina Foarfeca () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1405]
-
perspectiva istorică, educația părinților - ca și educația (poporului) în general apare necesară, atât pentru creșterea și educarea copiilor, cât și ca o cale de emancipare spirituală și socială, ca un vector al democratizării educației și societății. Accelerarea transformărilor sociale, democratice, emanciparea femeii (la preocupările materne și gospodărești adăugându-se preocupările profesionale și de studiu), modificarea statutului copilului, dispersia familiei, progresele sociologiei și psihologiei, precum și alte cauze au dus la înțelegerea faptului că orice sistem de educație rămâne neputincios dacă se izbește
PROGRAMUL DE PARTENERIAT ŞCOALA PĂRINŢILOR. In: Arta de a fi părinte by Leontina Foarfeca () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1405]
-
ridicării țării la condiția de Regat, cea mai Înaltă din Întreaga istorie a organizărilor noastre statale. Pentru a se impune acele rațiuni, a fost nevoie de acte ce au relevat, ca la 1859 și 1866, tensiuni serioase Între ambițiile de emancipare ale unei națiuni zise „mici” și cenzura externă exercitată de „marile puteri”. Maniera În care marile puteri au ajuns să recunoască unilateral și condiționat independența României a lăsat să se Întrevadă tendințele de reașezare a raportului de forțe pe plan
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]