2,179 matches
-
politic, aceasta accepta un rol militar limitat, conform cu angajamentele constituționale japoneze. În termeni economici, la baza doctrinei se afla un naționalism economic orientat către reabilitarea postbelică a Japoniei. Totuși, sfârșitul Războiului Rece a propulsat chestiunea rolului Japoniei în sistemul internațional emergent în prima linie a dezbaterilor contemporane. Odată cu îndepărtarea amenințării reprezentată de un atac direct dinspre Uniunea Sovietică, garanția oferită Japoniei prin alianța cu SUA a intrat în discuție în termeni inexistenți anterior. Acest fapt crește posibilitatea ca Doctrina Yoshida să
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
internaționale neorealist, instituționalist și liberal în cazul analizei strategiilor adoptate de Japonia în perioada 1989-1999. Pe baza acestei discuții vom concluziona cu privire la tipul reacției Japoniei față de sfârșitul Războiului Rece, precum și la opțiunile strategice care i se prezintă în sistemul internațional emergent. Neorealismul Unii analiști folosesc modelul neorealist pentru a face predicții cu privire la comportamentul Japoniei în sistemul internațional post-Război Rece (Layne, 1993; Waltz, 1993; Layne, 1996; Mearsheimer, 2001). Acești comentatori au anticipat că sfârșitul Războiului Rece va cauza presiuni structurale pentru schimbare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Jiang Zemin din 1998. Acest fapt a făcut ca Japonia să reia în considerare redefinirea relațiilor cu China (Funabashi, 2001, pp. 75-76; vezi și Wang, 2002; Drifte, 2003). Astfel de evoluții pot fi interpretate din perspectivă neorealistă ca reflectând tensiuni emergente în relațiile dintre Japonia și SUA. Odată cu dispariția amenințării sovietice, în calculele acestor țări vor apărea alte priorități, iar interesele lor se vor îndepărta gradual. Apoi, va slăbi inevitabil alianța dintre SUA și Japonia, existentă în timpul Războiului Rece. Totuși, cele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
două Corei (Buzan și Segal, 1994, p. 4). Se poate spune că aceasta stă la baza unei chestiuni delicate: Japonia nu și-a cerut oficial scuze pentru atrocitățile comise în timpul conducerii imperiale. Numărul și complexitatea istorică și geopolitică a tensiunilor emergente între Japonia și alți jucători regionali pot fi citate de neorealiști drept dovezi ale problemelor rezultate din modificarea distribuției de putere în sistemul internațional. De asemenea, de la începutul anilor 1990 Japonia manifestă o lipsă de constanță față de ONU, ceea ce sugerează
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
În mod similar, europenii au subminat SUA în dezvoltarea avioanelor de vânătoare, vânzând japonezilor tehnologie avansată la un preț scăzut (Inoguchi, 1993, p. 80). Tensiunile din relațiile economice cu SUA și Europa pot fi citate ca dovezi ale conflictului structural emergent din cadrul sistemului internațional. În plus, strategiile economice ale Japoniei față de țările est-asiatice manifestă tendințe mercantiliste puternice. Politicile sale privind investițiile străine, Asistența pentru Dezvoltarea peste Hotare (ODA), și băncile multilaterale de dezvoltare reflectă acest tipar. În anii 1990 au apărut
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ar fi inclus Japonia, dar ar fi exclus SUA. În cele din urmă, Japonia s-a distanțat de propunere (Buzan, 1998, pp. 82-83). Cu toate acestea, oficiali din guvernul japonez au discutat deschis la începutul anilor 1990 despre un regionalism emergent, sub conducerea Japoniei. Hall presupune că japonezii s-au aflat în mare parte în spatele propunerii Malaeziei, evitând o ofensă la adresa Americii și "lăsându-i pe alții să vorbească". Autorul consideră că aceasta face parte din manevra "decalajului cultural" a Japoniei
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
instituției sunt modeste, și ARF este criticat pentru că este vulnerabil, mai ales față de China (Segal, 1998, p. 325). Cu toate acestea, instituționaliștii au putut afirma că sprijinul Japoniei față de ARF arată că angajamentele ei generale îi temperează reacția față de tensiunile emergente din Asia de Est. Astfel de afirmații sunt sprijinite de implicarea Japoniei în instituțiile europene pentru securitate regională, prin dobândirea statutului de observator în NATO și CSCE/ OSCE la începutul anilor 1990 (Inoguchi, 1992, pp. 83-84). În principiu, argumentele "puterii
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că angajamentul ei față de instituțiile internaționale globale pare să rămână puternic, având în vedere comportamentul japonez după Războiul Rece. Liberalism 1: variația internă Liberalismul prevede că variația culturală și instituțională internă va fi încorporată în dinamica manifestată de sistemul internațional emergent. Procesul internalizării normelor liberale va fi afectat de coalițiile interne din interiorul statelor, care reflectă identități sociale întipărite, interese economice și instituții politice. Din acest motiv, preferințele interne joacă un rol critic în explicarea comportamentului și efectelor internaționale în modelul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pentru că nu a reușit să urmeze această direcție. Probabil că cel mai bun exemplu este disputa Japoniei cu Uniunea Sovietică privind Insulele Kurile, din 1991. La suprafață, s-ar putea considera că intransigența japoneză confirmă predicțiile neorealiste privitoare la multipolaritatea emergentă. Totuși, în literatura de specialitate apare frecvent opinia că reacția Japoniei a fost determinată mai mult de relațiile sale de dependență cu SUA, și mai puțin de conflictul structural cu Uniunea Sovietică. Din această perspectivă, reacția Japoniei reflectă concentrarea tot
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de a demara reforme economice interne. Autorul consideră că tensiunile apărute între SUA și Japonia în această perioadă sunt simptomatice pentru erodarea generală a relației americano-japoneze, în lipsa unei amenințări sovietice clare. Johnstone recunoaște că, la un anumit grad, conflictul structural emergent este temperat prin inițiativa de apărare Nye, precum și că o cooperare strânsă și continuă pe chestiuni de securitate între SUA și Japonia reduce tensiunile din relația lor. Totuși, acest lucru evidențiază, doar, sfera limitată și restrânsă a cooperării dintre cele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Totuși, acest lucru evidențiază, doar, sfera limitată și restrânsă a cooperării dintre cele două state (Johnstone, 1999, pp. 133-135). Într-adevăr, este plauzibil că natura asimetrică a relației de securitate actuale dintre SUA și Japonia contribuie activ la tensiunile economice emergente dintre aceste țări. În contextul tiparelor generale ale comportamentului din politica externă japoneză, dependența guvernului de gaitsu pentru a susține reforma în timpul crizei pare a fi simptomatică pentru strategia realistă mercantilă. La rândul ei, această strategie presupune dependența de umbrela
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
normale" a reformatorilor are argumente solide să afirme că Japonia ar trebui să contribuie mai activ la comunitatea internațională atât în termeni economici, cât și în termeni politici. Această concluzie implică ideea că Japonia se află într-un context internațional emergent care o încurajează să se îndepărteze de orientarea realistă mercantilă. În prezent, Japonia trebuie să joace un rol mai activ în negocierea și susținerea unei structuri mai egale a relațiilor dintre marile puteri. O astfel de analiză corespunde predicțiilor teoriei
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fie responsabili față de ei înșiși" (Ozawa citat în Stockwin, 1997, p. 75). Până când Japonia nu învață să își dezvolte strategiile pe o bază mai autonomă, ea nu va fi capabilă să obțină un real sentiment de securitate în sistemul internațional emergent. Capitolul 5 Politica externă chineză după Războiul Rece Consecințele "afirmării Chinei" ca putere majoră este una dintre cele mai discutate teme din politica internațională după Războiul Rece. Totuși, originile acestei dezbateri pot fi identificate în tendințe apărute cu mult timp
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
elita chineză să realizeze că interdependența economică și modernizarea urmărite de China în regimul post-Mao aveau implicații politice semnificative. În al doilea rând, colapsul comunismului sovietic a dus la dispersarea flotei sovietice din Pacific. În consecință, China a devenit puterea emergentă capabilă să umple vidul lăsat de declinul influenței rusești în Asia de Est. Prin urmare, perioada sfârșitului Războiului Rece a ridicat întrebări importante cu privire la rolul viitor al Chinei în sistemul internațional, după aceste schimbări majore. În capitolul de față vom
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
modele ale relațiilor internaționale neorealist, instituționalist și liberal pentru a analiza strategiile adoptate de China în perioada 1989-1999. În baza acestei discuții vom concluziona cu privire la tipul reacției Chinei față de sfârșitul Războiului Rece, și la opțiunile ei strategice în sistemul internațional emergent. Neorealismul Waltz, Layne și Mearsheimer au folosit modelul neorealist pentru a face predicții cu privire la comportamentul Chinei în sistemul internațional post-Război Rece, identificând-o ca o "putere în afirmare" în structura de putere internațională (Waltz, 1993; Layne, 1996; Mearsheimer, 2001). Într-
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Dibb, 1995, p. 27). Și alți analiști sunt de acord cu această perspectivă (Roy, 1994, p. 149; Layne, 1996, p. 69; Bernstein și Munro, 1997, p. 18; Nye, 1997, p. 70; Pumphrey, 2002). Neorealiștii prevăd că poziția Chinei în structura emergentă a politicii internaționale o va încuraja să-și definească interesele în funcție de capacitățile ei relative tot mai mari. Efectele compatibile cu acest comportament constau într-o orientare către o multipolaritate conflictuală în Asia de Est și în sistemul internațional în general
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
anxietăți regionale, mai ales în combinație cu lipsa de transparență a planificării strategice de la Beijing (Hughes, 1996b, p. 241; To, 1997, p. 252; Godwin, 1998, p. 186; Roy, 1998a, p. 149). De asemenea, neorealiștii ar putea atrage atenția asupra tensiunilor emergente dintre China și alte state. Dificultățile din relațiile Chinei cu Statele Unite au ieșit la suprafață pentru prima dată după masacrul din Piața Tiananmen din iunie 1989. SUA au instituit sancțiuni economice împotriva Chinei, care au fost ridicate gradual în decurs
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
achiziționare de către China a tehnologiei de alimentare în aer, și a emis avertizări publice cu privire la achiziționarea unui portavion (Segal, 1993, p. 30; Roy, 1994, p. 163). Se poate afirma că astfel de tendințe sprijină predicțiile neorealiste privitoare la conflictul structural emergent între Japonia și China. Rolul Chinei în dinamica geopolitică din Asia vine în sprijinul interpretării neorealiste a strategiilor sale post-Război Rece. China a afișat o perspectivă de sumă nulă asupra suveranității sale în Hong Kong și Macao, în negocierile cu Marea Britanie
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fi, de asemenea, explicate din perspectivă neorealistă. Odată cu dispariția amenințării sovietice, relațiile chino-rusești s-au ameliorat foarte mult în câteva domenii (Goo, 1993, p. 293; Garver, 1998, pp. 119-129). Destinderea chino-rusă poate fi privită în termenii efectelor unei structuri multipolare emergente, "în care un bloc ruso-chinez "continental" balansează un bloc americano-japonez "maritim"" (Garver, 1998, p. 131; vezi și Bilveer, 1998). Relațiile Chinei cu state din Asia de Sud vin în sprijinul enunțurilor neorealiste. Relațiile chino-indiene s-au dezghețat la începutul anilor 1990, culminând
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
la comerț și investiții atât între Europa, Japonia și SUA, cât și între statele europene (Cable și Ferdinand, 1994, p. 255; Moller, 1996; Maull, 1997; Klein, 1998). Un astfel de comportament poate fi înțeles în termeni compatibili cu conflictul structural emergent anticipat de modelul neorealist. În general, există numeroase dovezi care favorizează o interpretare neorealistă a strategiilor Chinei dintre 1989 și 1999. Conform cu puterea sa economică în afirmare, China și-a modernizat capacitățile militare și a urmărit o agendă tot mai
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
un argument convingător pozitiv, conform căruia instituțiile internaționale au modelat trăsăturile fundamentale ale politicii externe chineze după 1989. Liberalism 1: variația internă Liberalismul prevede că un grad ridicat al variației culturale și instituționale va fi încorporat în dinamica sistemului internațional emergent. Aceasta se datorează modului în care procesul de internalizare a normelor liberale va fi afectat de coalițiile interne din cadrul statelor, care reflectă identități sociale întipărite, interese economice și instituții politice interne. Din acest motiv, preferințele interne joacă un rol critic
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
tranziției după Războiul Rece prezintă un context istoric pentru testarea și rafinarea teoriilor concurente ale relațiilor internaționale. Precondițiile sunt prezente pentru fiecare dintre cele trei perspective dominante asupra sistemului internațional, astfel încât alcătuiesc un set distinct de predicții privind ordinea internațională emergentă. Potrivit realismului structural sau neorealismului, sfârșitul Războiului Rece a dus la o schimbare majoră a balanței globale de putere. Potrivit instituționalismului, tiparele interdependenței economice și instituționale variază foarte mult între regiuni strategice importante. Potrivit liberalismului, un nucleu stabil de democrații
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Rece a dus la o schimbare majoră a balanței globale de putere. Potrivit instituționalismului, tiparele interdependenței economice și instituționale variază foarte mult între regiuni strategice importante. Potrivit liberalismului, un nucleu stabil de democrații liberale domină în mod clar sistemul internațional emergent pentru prima dată în istoria mondială. Astfel, cei care studiază relațiile internaționale se confruntă cu o situație care se apropie cu adevărat de un "laborator în lumea reală", pentru evaluarea cadrelor lor conceptuale centrale. Totuși, în mod paradoxal, sfârșitul Războiului
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
deloc limpede. De exemplu, rămâne de dezbătut de ce Uniunea Sovietică s-a dezintegrat atât de brusc în această perioadă, în ciuda asumpției generale privind stabilitatea ei pe tot parcursul Războiului Rece. În mod similar, consecințele dezintegrării imperiului sovietic pentru ordinea internațională emergentă sunt incerte în continuare. Situația în care se află sistemul internațional în prezent nu este neapărat în totalitate nouă. Dar natura neașteptată și scara uriașă a schimbărilor asociate cu sfârșitul Războiului Rece adaugă greutate argumentului că este posib ca sistemul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sfârșitului Războiului Rece pentru cercetarea din domeniu generează dificultăți. Există foarte puține încercări de abordare sistematică a problemelor conceptuale ridicate de eșecul de a prezice colapsul Uniunii Sovietice, și de utilizare a cadrelor rezultate pentru analiza tendințelor din ordinea internațională emergentă. Abordând în mod direct întregul spectru de teme teoretice și empirice generate de sfârșitul Războiului Rece, în studiul de față am încercat abordarea acestui gol din literatura de specialitate. În capitolul teoretic am abordat reconceptualizarea sistemului internațional pentru perioada post-Război
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]