1,706 matches
-
ai armatei poloneze a generalului Anders, rămasă blocată în Vest după război, fondează în 1946, în Franța, sub direcția lui Jerzy Geydroye, Institutul Literar, apoi lansează, în iunie 1947, revista Kultura. Institutul devine unul din centrele cele mai importante ale emigrației din Europa Centrală și Răsăriteană, și reușește să stabilească o continuitate între generațiile poloneze: comuniști „revizioniști” din 1956, exilații după martie 1968, disidenți* ai KOR și din alte grupări democratice, în sfârșit militanți ai Solidarność* împiedicați să se întoarcă în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
loc, în 1956, vizita în URSS a unui ministru francez, pentru ca o parte din ei să obțină dreptul de a se întoarce în Franța. Instaurarea regimurilor comuniste și exilul Instaurarea regimurilor de democrație populară* după 1945 provoacă noi valuri de emigrație. într-un prim moment, aceasta este relativ lesnicioasă, dar spre sfârșitul anilor 1940, regimurile comuniste își închid ermetic frontierele. Acum, aceste popoare sunt supuse unei claustrări indispensabile supraviețuirii totalitarismului*. Lovitura de la Praga* din februarie 1948 îi silește la exil pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Stalin constrânge PCI să aplice politica Frontului Popular*. La 17 august, este semnat un pact de unitate de acțiune cu PSI, în timp ce Togliatti încearcă, în ale sale Lecții despre fascism, să analizeze motivele succesului regimului fascist. PCI este activ în emigrația italiană, mai ales în Franța și în timpul războiului din Spania*, în care Togliatti - sub pseudonimul Ercoli - reprezintă IC și în care militanții săi luptă în Brigăzile internaționale. El încearcă să acționeze și în Italia până în rândurile organizațiilor fasciste în care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
treizeci de ani În Congo și În Ruanda-Urundi, au trebuit să le recunoască independența În 1960. N-au mai rămas atunci decât coloniile portugheze și mandatul Africii de Sud asupra Namibiei. Din motive interne, legate de regimul dictatorial și de probleme economice, emigrația portugheză Înspre colonii, În mod paradoxal, a crescut după 1960, ceea ce explică dorința guvernelor succesive de a păstra controlul asupra acestora, În ciuda luptelor armate declanșate de naționaliști. Abia În 1974, după „revoluția garoafelor roșii”, și-au dobândit independența Guineea Bissau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o fâșie de pânză roșie cusută la piept. „Boala” de care sufereau era considerată o dovadă vie a păcatului lor. Posibilitatea unei Îmbogățiri culturale reciproce este o idee de dată recentă, la apariția căreia au contribuit interdependența economiilor și fluxurile emigrațiilor. Indiferent dacă ne bazăm pe o teorie a „câmpurilor”, ne situăm Într-o perspectivă interacționistă sau aderăm la postulatele etnometodologiei, ar mai fi de menționat o mulțime de teme de discuție. Să semnalăm În special studierea stilurilor de viață și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sclavilor evrei care doresc să se ducă sau să rămână pe Pământul lui Israel. Aceste texte vechi, citate printre multe altele, consideră că facilitarea prin toate mijloacele a implantării de colonii pe Pământul Făgăduinței este o Îndatorire. În Întreaga tradiție, emigrația (yerida sau „coborârea”) din Israel a fost Îngreunată prin acumularea de obstacole ridicate prin legea rabinică, În vreme ce imigrația (alyia sau „urcarea”) a fost Întotdeauna facilitată prin numeroase dispoziții. Toate acestea sunt rezumate de formula lui Na’hmanide (rabinul Moise ben
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
origine africană sau asiatică. Astfel de atitudini Îi afectează și pe solicitanții de azil sau pe refugiații politici. Într-adevăr, prăbușirea regimurilor comuniste din Europa de Est și sfârșitul dictaturilor militare din mai multe țări ale Americii Latine au pus capăt unei emigrații politice care ajungea cel mai adesea În Occident. În același timp, deteriorarea constantă a condițiilor de trai În multe țări din Lumea a Treia nu a rămas fără consecințe asupra vieții politice din aceste țări. G. J. & ANGLADE Jean (1976
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
un profund oftat interior, neauzit, și pe frumoasa, sălbatica Aurora; Însă urmând să o Întâlnesc la Întoarcerea mea din America, În iarna lui ’78, la Paris. Aflând, prin acel telefon special al lumii Închise și mărunte a intelighenției române din emigrație, că mă aflu În urbe, locuitor la un mic hotel de pe lângă rue de Rivoli, lângă Luvru, m-a sunat și m-a invitat la masă. Mi-a mărturisit ulterior că voise să mă roage să-i fac un mic comision
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pariziene - și Flammarion era una dintre ele! - să deschidă porțile unei literaturi cu nuclee geniale și personalități nu rareori ieșite din comun, afundate Însă În prejudecata „zonală”, care cuprinde Întreg estul european și, mai ales, sud-estul european. Nici unul dintre „titanii” emigrației literare române afirmați În Franța sau În America - vezi Mircea Eliade - nu a Încercat sau nu a izbutit să convingă o editură de prestigiu de a-i publica pe unii autori români, nu rareori extraordinari - indiferent de regimul politic În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
psiholog și... rișisimă! La acest cenaclu, au venit ani În șir, dacă nu decenii, personalități române artistice, literare, ca și unii veleitari, medici, arhitecți, ingineri; aici i-am cunoscut pe Cioran, Mircea Eliade, Horia Stamatu, sculptorul Ion Vlad, din „vechea emigrație”, nemaivorbind de „nou-veniții” de la sfârșitul deceniului șapte, când te puteai strecura prin sita vămilor ceaușiste. Aici tronau „senatorii de drept”, soții Ierunca, În primul rând, care dădeau și tonul, neuitând, aproape ca la București, că „valoarea strict literară nu se
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vine să cred că În acei ani, mai ales, produseseră și filmaseră doar filme și personalități opozante ale regimului! Aceste câteva remarci, nevinovate, de fapt, voiau doar să puncteze fracturile, destul de grave și remarcate de observatori francezi, mai ales, ale emigrației culturale românești. Incapabile, chiar și În momentele dramatice ale terorii comuniste din țară, să facă un front comun acolo, În străinătate, pentru salvgardarea literelor românești. Se pare, cum se spune, că ne cărăm În cârcă păcatele din țară, incapacitatea de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o parte și de cea securistă de altă parte, cu sfaturi, și exemplul lor. Ei bine, cum spuneam, la Paris, la modul grotesc, totul se Întâmpla pe dos: În anumite cercuri, „bine văzuți” erau În primul rând cei din „vechea emigrație”, adică cei care reușiseră să fugă imediat după război din calea valului năpraznic comunisto-sovietic. Cu condiția Însă - atenție! - ca nici unul dintre aceștia să nu mai viziteze țara, chiar și după anii ’60, când unii corifei ai Occidentului, precum De Gaulle
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
c., nu numai că anulau În totalitate Înnoirile nu doar literare dar și civice și politice pe care le-am adus romanului modern românesc, dar mă excludeau pentru vecie din a face parte din vreun „cerc literar onorabil al distinsei emigrații literare din Franța”. Demisia mea și protestul meu față de Începutul grotesc al dictaturii ceaușiste, care avea să ducă România, spre deosebire de țările de la nord, care aplicau același sistem, Într-o ruină și o disperare unice, afundându-ne Într-o medievalitate morală
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dificilă, ca și pronunția, atât de trădătoare pentru mulți dintre concetățenii noștri poposiți pe acele plaiuri. Munca ei a fost răsplătită de Editura Flammarion cu un contract, dar franceza pe care a Învățat-o astfel a devenit unul dintre darurile emigrației sale politice, la fel ca și noua profesiune pe care a deprins-o la acea librărie de artă, pe care, În ultimii ani, a condus-o de fapt, o profesiune - a doua după cea de psiholog pe care practicase În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
calitate În plus: cea de tenisman! 9 Eram mai degrabă un singuratic În primii mei ani la Paris, Înainte de a găsi un editor pentru cărțile, romanele mele apărute la București - unul dintre faptele agravante care mi se imputau de către vechea emigrație era de a voi să editez În capitala Franței cărți apărute În „editurile comuniste”. E adevărat, dar noi, vârfurile generației ’60, cei care am reușit zdruncinăm binișor criteriile realismului-socialist, eram convinși că textele noastre - unele dintre ele, se’nțelege! - erau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fără acces la valorile clasice europene!... Iată, printre altele, de ce „Îndrăzneala mea, nerușinarea” mea de a voi să traduc În limba lui Racine și a lui René Char romanele apărute „cu acordul” comuniștilor a stârnit iritare În rândul corifeilor vechii emigrații și i-a făcut pe unii dintre ei să Împiedice o bună lansare a romanelor mele, cu blocarea presei și a criticii literare față de un autor „dubios”, care se Încăpățâna să se Întoarcă În țară din când În când și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că putem oferi și noi construcții epice ample, echilibrate, dar că suntem capabili chiar de inovație, În zona atât de dificilă, dar esențială totodată, a tipologiei romanului. Din clipa, din anul blocajului mediatic În jurul Buneivestiri, ’85, izolarea mea În cadrul vechii emigrații a devenit tot mai evidentă. La cenaclul d-lui Mămăligă, unde citisem În vreo două rânduri, fețele au devenit tot mai reci, iar cu timpul n-am mai fost invitat; nici eu și nici prietenii apropiați, Virgil Tănase și Aurora
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nici prietenii apropiați, Virgil Tănase și Aurora Cornu. Sigurul care nu și-a schimbat atitudinea față de mine a fost Cioran, dar el nu mai frecventa cenaclul de mult și, În general, se ținea oarecum la distanță de vuietul și port-parolele emigrației românești. Provincialismul, mediocritatea intelectuală agresivă a unora din vechea emigrație mai ales ar fi fost cu siguranță mai puțin supărătoare dacă situația politică din țară nu ar fi fost cu adevărat catastrofică, disperată, cum nu mai fusese cu adevărat de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu și-a schimbat atitudinea față de mine a fost Cioran, dar el nu mai frecventa cenaclul de mult și, În general, se ținea oarecum la distanță de vuietul și port-parolele emigrației românești. Provincialismul, mediocritatea intelectuală agresivă a unora din vechea emigrație mai ales ar fi fost cu siguranță mai puțin supărătoare dacă situația politică din țară nu ar fi fost cu adevărat catastrofică, disperată, cum nu mai fusese cu adevărat de secole, din târzia medievalitate probabil, și cum, sperăm, nu se
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În ducatele germane flacăra speranței unor posibile libertăți civice, dar au măturat Întreaga Europă de atunci cu flacăra egalității și a demnității umane, conform dedicației inserate pe revoluționara sa dramă, Hoții - in tyranos - jos tiranii! Sigur, unii dintre corifeii vechii emigrații pariziene Îmi reproșau că nu am dat prevalență luptei politice; chiar și unii jurnaliști și critici francezi erau nedumeriți că puneam accentul În primul rând pe calitățile estetice ale cărților mele, punând o surdină revoltei mele față de situația din țară
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
economie, sănătate, agricultură, școală, cultură. Asemenea critici și analize ar fi „prins” și o bună parte a establishment-ului politic, al suprastructurii administrative și chiar politice, tot mai nemuțumite de măsurile discreționare și aventuriste ale cuplului prezidențial, fapt pe care emigrația „luptătoare” nu-l lua În cont, amestecându-l pe dictator cu baza, destul de largă, a administrației și economiei din rândul cărora, mai ales la Începutul anilor ’80, au Început să apară voci tot mai hotărâte care criticau mai mult sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de la cabinetul său. De notat că tot Burtică, după prima noastră Întrevedere, i-a publicat un articol lui Goma pe prima pagină a revistei România literară, fapt unic În cariera publicistică a prozatorului, act care a fost interpretat de vechea emigrație pariziană ca fiind un act de concesie din partea primului dizident! Goma m-a acuzat ulterior, În termenii săi habituali, că „m-am lăsat cumpărat de Burtică!”, acceptând să-mi apară romanul și nesemnând alături de el adeziunea la mișcarea lui Havel
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
apusene. Într’ adevăr, una dintre problemele cu adevărat grave ale României de azi, despre care se vorbește prea puțin - mass-media este interesată mai ales de fapte curente, la ordinea zilei: lupte politice, corupție, faptul divers etc.! - este această problemă a emigrației tinerilor; ea se compune din două elemente, cel puțin: tinerii care sunt trimiși să studieze În Europa de Vest sau SUA și cei care-și caută „acolo” un mod de viață, Înstrăinându-se. Pe mine mă interesează mai puțin acest exod, mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
scuzabilă zăpăceala, derapajul, poate chiar și vremelnicul „oportunism” al unor vârfuri ale culturii - nu vorbim de vârfurile financiare sau politice și bisericești, eradicate brutal În primii ani ai stalinismului! -, „dincolo”, În liberatate, eu și alți colegi de-ai mei din emigrația „mai târzie”, deci de pe la sfârșitul anilor ’60, ne așteptam să găsim spirite mai calme, apte, cum spuneam, de a se apropia mai mult de o viziune mai globală a momentului, nu de a relativiza istoria recentă și „imediată”, ci de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
evident, În alte proporții și forme, dar... noi, „crema” intelectualității acestui neam ne aflăm Încă o dată divizați. (Și În Parisul anilor ’70 și ’80 Îmi mărturiseau jurnaliști și scriitori francezi uimirea, stupoarea lor În fața dezbinării și urilor intestine, care macerau emigrația literară română. Vous êtes, vraiment, un vrai nid de vespres!...Ă E vorba de o vanitate exacerbată a scriitorului român, ce-i trădează nesiguranța sau „noutatea” sa În istoria neamului? De acea „proastă individualitate” despre care vorbea nu știu cine, incapacitatea noastră
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]