2,088 matches
-
M., Kluckhohn, L. (1971), „Birth order and achievement in eighteenth-century Scotland”, Journal of Individual Psychology, 27, p. 80. Candolle, A. de (1873), Histoire des sciences et des savants depuis deux siecles, Georg, Geneva. Cattell, J.M. (1903), „A statistical study of eminent men”, Popular Science Monthly, 62, pp. 359-377. Cattell, J.M. (1910), „A further study of American men of science”, Science, 32, pp. 633-648. Cattell, R.B. (1963), „The personality and motivation of the researcher from measurements of contemporaries and from biography”, în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Principia, Bloomington, IN. Davis, H.A. (1987), „Creativity in neurological publications”, Neurosurgery, 20, pp. 652-663. Davis, W.M. (1986), „Premature mortality among prominent American authors noted for alcohol abuse”, Drug and Alcohol Dependence, 18, pp. 133-138. Dennis, W. (1954a), „Bibliographies of eminent scientists”, Scientific Monthly, 79, pp. 180-183. Dennis, W. (1954b), „Predicting scientific productivity in later maturity from records of earlier decades”, Journal of Gerontology, 9, pp. 465-467. Dennis, W. (1954c), „Productivity among American psychologists”, American Psychologist, 9, pp. 191-194. Dennis, W
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Londra. Galton, F. (1874), English men of science: Their nature and nurture, Macmillan, Londra. Gieryn, T.F., Hirsh, R.F. (1983), „Marginality and innovation in science”, Social Studies of Science, 13, pp. 87-106. Goertzel, M.G., Goertzel, V., Goertzel, T.G. (1978), Three hundred eminent personalities: A psychosocial analysis of the famous, Jossey-Bass, San Francisco. Grav, C.E. (1958), „An analysis of Graeco-Ronian development: The epicyclical evolution of Graeco-Roman civilization”, American Anthropologist, 60, pp. 13-31. Grav, C.E. (1961), „An epicyclical model for Western civilization”, American Anthropologist
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
from my friend: Social loafing and the Lennon-McCartney songs”, Personality and Social Psychology Bulletin, 8, pp. 672-677. Karlson, J.I. (1970), „Genetic association of giftedness and creativity with schizophrenia”, Hereditas, 66, pp. 177-182. Kaulins, A. (1979), „Cycles in the birth of eminent humans”, Cycles, 30, pp. 9-15. Kaun, O.E. (1991), „Writers die young: The impact of work and leisure on longevity”, Journal of Economic Psychology, 12, pp. 381-399. Kavolis, V. (1964), „Economic correlates of artistic creativity”, American Journal of Sociology, 70
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
P.P., Weber, R.P. (1982), „Cultural indicators based on content analysis: A secondary analysis of Sorokin’s data on fluctuations of systems of truth”, Quality and Quantity, 16, pp. 1-6. Knapp, R.H. (1962), „A factor analysis of Thorndike’s ratings of eminent men”, Journal of Social Psychology, 56, pp. 67-71. Kroeber, A.L. (1944), Configurations of culture growth, University of California Press, Berkeley. Kuo, Y. (1986), „The growth and decline of Chinese philosophical genius”, Chinese Journal of Psychology, 25, pp. 81-91. Kuo
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
The growth and decline of Chinese philosophical genius”, Chinese Journal of Psychology, 25, pp. 81-91. Kuo, Y. (1988), „The social psychology of Chinese philosophical creativity: A critical synthesis”, Social Epistemology, 2, pp. 283-295. Lehman, H.C. (1943), „The longevity of the eminent”, Science, 98, pp. 270-273. Lehman, H.C. (1947), „The exponential increase of man’s cultural output”, Social Forces, 25, pp. 281-290. Lehman, H.C. (1953), Age and achievement, Princeton University Press, Princeton, NJ. Lehman, H.C. (1958), „The chemist’s most creative years
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
faculties, Franklin, New York. Rainoff, T.J. (1929), „Wave-like fluctuations of creative productivity in the development of West-European physics in the eighteenth and nineteenth centuries”, Isis, 12, pp. 287-319. Raskin, E.A. (1936), „Comparison of scientific and literary ability: A biographical study of eminent scientists and men of letters of the nineteenth century”, Journal of Abnormal and Social Psychology, 31, pp. 20-35. Richardson, J., Kroeber, A.L. (1940), „Three centuries of women’s dress fashions: A quantitative analysis”, Anthropological Records, 5, pp. 111-150. Root-Bemstein
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
o abordare de tip integrant. Bibliografie Abra, J. (1995), „Do the muses dwell in Elysium? Death as a motive for creativity”, Creativity Research Journal, 5, pp. 205-217. Albert, R.S. (1990), „Identity, experiences, and career choice among the exceptionally gifted and eminent”, în M.A. Runco și R.S. Albert (eds.), Theories of creativity (pp. 13-34), Sage, Newbury Park, CA. Amabile, T.M. (1979), „Effects of external evaluation on artistic creativity”, Journal of Personality and Social Psychology, 37, pp. 221-233. Amabile, T.M. (1982a), „Children
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1992), The effects of motivational orientation and constraint on the creativity of the artist, manuscris nepublicat, Brandeis University, Waltham, MA, Potter, L., Lawler, E.E. (1968), Managerial attitudes and performance, Free Press, Homewood, IL. Roe, A. (1952), „A scientist examines 64 eminent scientists”, Scientific American, 187, pp. 21-25. Rogers, C. (1954), „Towards a theory of creativity”, ETC: A Review of General Semantics, 11, pp. 249-260. Rubenson, D.L., Runco, M.A. (1992), „The psychoeconomic approach to creativity”, New Ideas in Psychology, 10, pp.
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1965), The moral judgment of the child, Free Press, New York. Piechowski, M.J. (1991), „Emotional development and emotional giftedness”, în N. Colangelo și G.A. Davis (eds.), Handbook of gifted education (pp. 285-306), Allyn & Bacon, Boston. Richards, R. (1990), „Everyday creativity, eminent creativity, and health”, Creativity Research Journal, 3, pp. 300-326. Runco, M.A. (1991), Divergent thinking, Ablex, Norwood, NJ. Runco, M.A. (ed.) (1995), Problem finding, Ablex, Norwood, NJ Russ, S.W. (1993), Affect and creativity, Erlbaum, Hillsdale, NJ. Simon, H.A.
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
dezvoltarea spectaculoasă a științelor exacte, mai cu seamă după înfăptuirea României Mari, forul academic s-a pregătit să treacă de la o componență dominată de filologi, scriitori și istorici la una în care să-și găsească locul și o serie de eminenți reprezentanți ai științelor. În 1923, de pildă, Dimitrie Gusti sesiza că rolul forului academic era acela de a „răspunde necesității de socializare a creației, de a înfrunta pericolul specializării excesive a științei”. După el, instituția academică „reprezintă totalitatea rezultatelor științifice
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
bun candidat nu sunt în mod obligatoriu și cele ale unui bun administrator”. Acestea fiind zise, putem considera că „succesul politic” indică o anumită stăpânire a capacității de a „manipula oamenii”. În afară de asta, aptitudinea de a câștiga o poziție politică eminentă este indiciul unei anumite „energii personale” care poate fi benefică (ibidem, pp. 392-393). Contrar unor prejudecăți destul de răspândite, aceste aspecte par să indice faptul că regimurile bazate pe competiția electorală reușesc să fie dotate cu elite politice care nu sunt
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cauză, ca răspuns la un chestionar trimis de editor. Diverse nomenclaturi și presa sunt cele care decid cui trebuie trimis chestionarul. Totuși, doar un mic număr de personalități situate „la un înalt nivel de reputație” sau în anumite poziții instituționale eminente (Senatul, Camera Deputaților, Curtea de Conturi, Consiliul de Stat, Institutul etc.) sunt considerate ca „indispensabile”, iar dacă personalitatea omite din neglijență să răspundă la întrebările chestionarului, editorul redactează el însuși în notița respectivă (ibidem). Observăm, așadar, întreaga ambiguitate a acestui
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sfârși prin a ocupa, în serviciul regelui, un loc preponderent în stat. În opinia lui Kolabinska, este vorba despre „o colectivitate nouă, care vine să ia loc în elită”. Membrii ei erau, în general, de origine modestă, dar aveau calități eminente și, „dacă regalitatea îi susținea, nobilimea războinică, ba chiar și clerul îi combăteau din toate puterile” (Kolabinska, 1912, pp. 36-38). Așa au apărut noi criterii de justificare a preeminenței: laicitatea, competența juridică și serviciul statului. Dincolo de luptele pentru putere din
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
prezinte ca adversari ai unor oameni mari, pentru a ajunge pe o cale indirectă, la celebritate, pe care n-ar fi dobîndit-o niciodată pe calea directă a meritului; și despre mulți n-am fi aflat niciodată nimic, dacă adversarilor lor eminenți nu le-ar fi păsat de ei” (B. Gracian). * „O Îndoială a cugetului este o Înțelepciune pe jumătate.” (P. Syrus) Singură „Îndoiala” se luptă cu aroganța judecăților categorice. Sens și semnificație (farmecul lumii Înțelesurilor) „Clipa este prețioasă ca viața unui
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
prezinte ca adversari ai unor oameni mari, pentru a ajunge, pe o cale indirectă, la celebritate, pe care n-ar fi dobîndit-o niciodată pe calea directă a meritului; și despre mulți n-am fi aflat niciodată nimic, dacă adversarilor lor eminenți nu le-ar fi păsat de ei”. * „Dacă vasul nu e curat, tot ce torni În el se oțetește.” (Horațiu) Un caracter duplicitar, o gîndire egoistă sau infatuată vor răstălmăci Întotdeauna adevărul faptelor petrecute. * „Poartă-te cu omul acela care
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
neoevoluționiștii americani, ideea „potențialului evoluționar” al societăților țărănești, invalidând „mitul evoluționismului unilinear” (ibidem, pp.82-102, 161-165). Modelul dezvoltării sociale ca sinteză a modernizării și identității culturale În urmă cu opt decenii a fost creat Institutul Social Român (ISR), din inițiativa eminentului sociolog Dimitrie Gusti (1880-1955), cu sprijinul unor specialiști în știința și practica social-politică, una dintre cele mai interesante instituții de utilitate publică din România interbelică. Perspectiva teoretică ce a legitimat acest institut a fost rezultatul unei sinteze între nevoia de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
sunt buchiniștii la care generații de studioși și-au găsit hrana intelectuală și generații de amatori și-au oferit civilizata voluptate a răsfoirii și colecționării de cărți.” Din această cuprindere eidetică a unei ambianțe ce dă în modul cel mai eminent sentimentul de „civilizație”, decurg două elemente definitorii ale noțiunii: edificiile și cărțile. Ele presupun siguranța așezării teritoriale și garanția durabilității ei, pentru a putea construi pe planuri mari: presupun, de asemenea răgazul necesar studiului și scrisului. Deci civilizația se definește
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
perfectă distincție, de o desăvârșită bună creștere și de o foarte fină inteligență, în accepție, să zic așa, „socială”, adică mondenă. Gloria literară i-a pus-o în umbră pe cea de mare diplomat, pe care o merita în mod eminent. Dar funcția lui de „poet de curte”, de olimpian condescendent, de om care devenise o instituție pe deasupra grupurilor și tendințelor, are într-adevăr, mutatis mutandis, ceva analog cu rolul lui Goethe la Weimar. Gloria lui Alecsandri a avut un caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
moment exemplar al spiritului. Jocul lor a avut, nu exagerez deloc, ceva din perfecțiunea aparent gratuită a unei fugi de Bach și din fermitatea irevocabilă a unei pagini din Tacit. Înfățișarea și alura fiecăruia din cei doi era de altminteri eminent reprezentativă tipologic: mustăcioara blondă a lui Smith, zâmbetul lui distant și silueta lui „zveltă de ofițer englez de pe Indus” (cum spunea Camil Petrescu despre cineva) își găseau o replică pe măsură în chipul de pandur iscusit și tenace al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mutandis, pe plan teoretic și el un fel de „sofist”), și tot de la Marx am învățat să judecăm fenomenele dialectic, in actu, prin acțiunea lor practic esențială mai mult decât prin aparența lor momentană. Sper că toate aceste considerații, cu eminentul ajutor al lui V. Florescu, au putut să încredințeze pe cititor că folosim aici termenii de „sofist” și „sofistică” liberați de toată sarcina peiorativă cu care le grevează o mai mult veche decât dreaptă întrebuințare. Stăruim foarte mult asupra acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
toate. Există în țara noastră și critici contemporani care, cum am auzit, declară că s-a vorbit prea mult de Dostoievski. Să fie și el pe punctul de a trece în vreun „con”? ȘICANE COLEGIALE Cred că fac un serviciu eminentului confrate Nicolae Manolescu, precum și cititorilor săi semnalându-le o eroare sau mai bine zis o nebăgare de seamă, după părerea mea mai puțin neglijabilă decât o crede poate autorul și care s-a, ca să zic așa, strecurat în articolul său
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
înaintea lor mulți alții. Dar de „abuzat”, cum se poate abuza de persoana a treia? De o persoană oarecare, indiferent a câta ar fi, știm prea bine cum se poate „abuza”. Dar de a treia? Încă ceva. La sfârșitul articolului, eminentul confrate scrie: „...Traiectoriile ființelor în lume sunt la fel de neprevizibile ca și traiectoriile stelelor în imensitatea cosmică”. În privința ființelor în lume sunt cu totul de acord cu N. Manolescu. Dar nu pot împărtăși opinia sa în ce privește traiectoriile stelelor în cosmos. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
posesia unor informații utile și pot lua cunoștință cu nivelul de dezvoltare a psihologiei conducerii din Rusia. Carolina Ștefănică, Metro Cash & Carry România Din istoria psihologiei organizaționale. Autori și cărți de referință Peter F. Drucker Peter Ferdinand Drucker este un eminent sociolog și economist american de origine austriacă. El s-a născut pe 19 noiembrie 1909 la Viena. A urmat Facultatea de Drept la Hamburg. În 1931 și-a luat doctoratul în drept public și internațional la Universitatea Frankfurt pe Main
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
poate fi un individ. Jennifer Platt (1992a, 1992b) a observat că studiile de Început ale școlii de sociologie din Chicago s-au ocupat de antecedentele delincvenților minori sau ale vagabonzilor. Vă puteți imagina foarte ușor și cazurile pacienților, ale studenților eminenți sau ale liderilor politici. În toate aceste situații, un individ reprezintă cazul studiat și unitatea primară de analiză. Se colectează informații despre fiecare individ relevant, iar un anumit număr de asemenea persoane (sau „cazuri”) ar putea fi incluse Într-un
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]