7,011 matches
-
filozofia ?i poezia se bucur? În opera eminescian?. Privit? din aceast? perspectiv? filozofic?, luna este prin urmare „ochiul revelator al iluziei", Întruparea inteligen?ei pure care tace, dar ?ție" (că În Upani?ade). Doar magul ?i poetul sunt În poezia eminescian? „f?pturi selenare c?rora lumină lunar? le deschide o trecere c?tre realit??ile invizibile , pe care numai poezia le intuiesc" . Lumina lunii evoc? În acela?i timp dimensiunea atemporal? a mitului. Este o „imagine a lumii" În care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
le deschide o trecere c?tre realit??ile invizibile , pe care numai poezia le intuiesc" . Lumina lunii evoc? În acela?i timp dimensiunea atemporal? a mitului. Este o „imagine a lumii" În care se reg?sesc toate miturile crea?iei eminesciene Întrucât, În opera marelui artist, „... peisajul nu-i numai o stare de suflet, este ?i locul unde spiritul romantic reg?se?te ritmurile marelui univers ". (Eugen Simion) „Mitul na?terii ?i mor?îi universului", „mitul În?eleptului, al magului, al
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
IV), luna uime?te sufletul poetului cu „imperiul" s?u „de lumin?": ??i atunci peste ape fala sfânt-a lunei pline /I?i ridic? discul splendid În imperiul de lumine " (Mememnto Mori). Ipostazele lirice ale astrului nocturn sunt, În poezia eminescian?, multiple: blând?? ?i suav?, e divinitatea protectoare a iubirii („blândul disc al lunii" „Sarmis", „luna blând?? ?ine straj?"„Povestea teiului", „sub lumina blândei lune" etc); alteori „sfânt?? ?i clar?", ca o icoan? a cerului, prive?te cu triste?e ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
contemplativ? fă?? de macrocosm [...] Contemplă?ia se complic? cu teoria pluralit??îi luminilor, a astrului că duh superior sau că sediu ceresc al individului, cu sentimentul dependen?ei de constela?îi ?i cu zborul pe cer " . Astfel, În viziunea cosmogonic? eminescian?, steaua este „patria cosmic?" În care I?i are s?la? sufletul omului: „ Spun mite zice singur ?? orice om În lume Pe-a cerului nemargini el are o blând? stea, Ce-n cartea veciniciei eunit? cu-a lui nume, ?? pentru
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
iubirii, chiar stinse, orizontul supremei (dar ?i amarei) omolog?ri cu mi?carea corpurilor cere? ți": „ Tot astfel când al nostru dor Pieri În noapte-adânc?, Lumina stinsului amor Ne urm?re? te Inc?”. Distan?a cosmic? se metamorfozeaz? În poezia eminescian? Într-un „departe l?untric" : asemenea str?lucirii Îndep?rtate a stelei care mai lumineaz? cerul ?i dup? ce „icoana" ei s-a stins, iubirea Inc? mai vibreaz? În sufletul poetului chiar dac? această a pierit „În noapte-adânc?". Toate semnifică
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sufletul poetului chiar dac? această a pierit „În noapte-adânc?". Toate semnifică?iile pe care le cumuleaz?, În contextul poeziei, acest topos poetic demonstreaz? Inc? o dat? c?? ?i În poezia „La steaua" „fragmentul trimite la totalitate, la lumea macromotivelor tipic eminesciene ?i major romantice" „Lumin? din lumin?", „vastitate f??? hotar", str??? tând infinitul spa?iilor, inundând „v?ile de haos" cu str?lucirea razelor sale, Luceaf?rul este În poezia lui Eminescu steaua a ??rei lumin? nu va pieri niciodat?, Întruchipând
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
tând, preschimbate În gânduri, la poarta ve?niciei („Pref? cute-n stele de-aur merg pân'la-a veciei u??") sau arzând În dep?rt?ri pan? ce pier („...ard dep? rt?rilor / Pan? ce pier"), stelele sunt În poezia eminescian? metafore ale luminii. Semnifică?iile acestui topos poetic sunt multiple: s?la? al sufletelor, Întruchipeaz? efemerul existen?ei umane sau dimensiunea absolut? a genului. Privite ca elemente ce configureaz? liric peisajul eminescian, uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, dar
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rilor / Pan? ce pier"), stelele sunt În poezia eminescian? metafore ale luminii. Semnifică?iile acestui topos poetic sunt multiple: s?la? al sufletelor, Întruchipeaz? efemerul existen?ei umane sau dimensiunea absolut? a genului. Privite ca elemente ce configureaz? liric peisajul eminescian, uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, dar ?i prin intensitatea sentimentelor pe care le exprim?: iubire, dor, triste?e, singur?țațe, tragismul existen?ei sortite efemerului; considerate elemente ale „cosmosului" ?i ale mitologiei eminesciene, rotirea lor determin? destinul implacabil
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
elemente ce configureaz? liric peisajul eminescian, uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, dar ?i prin intensitatea sentimentelor pe care le exprim?: iubire, dor, triste?e, singur?țațe, tragismul existen?ei sortite efemerului; considerate elemente ale „cosmosului" ?i ale mitologiei eminesciene, rotirea lor determin? destinul implacabil al oamenilor („Ei doar au stele cu noroc / ?i prigoniri de soart?" Luceaf?rul) sau Întruchipeaz? puterea divin? (Zamolxe e „s????? tor de stele ?i-ncep?tor de drumuri"Rug?ciunea unui dac); sunt „patria
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
jungl?? ?i c?prioare e o priveli?te pu?în obi?nuit? la noi ?i vine numai din voin?a de a aduna laolalt? elemente tipice ". (G. C?linescu) Ipostaz? a naturii acvatice, lacul este element definitoriu al universului imagistic eminescian. Ochi de ap? În mijlocul p?durii, este topos sacru al unei naturi mitice, „metafor?" ale c? rei semnifică?îi se circumscriu universului liric, filozofic, cosmic al poeziei eminesciene. Este loc al Întâlnirii de iubire. Inundat de razele magice ale lunii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
linescu) Ipostaz? a naturii acvatice, lacul este element definitoriu al universului imagistic eminescian. Ochi de ap? În mijlocul p?durii, este topos sacru al unei naturi mitice, „metafor?" ale c? rei semnifică?îi se circumscriu universului liric, filozofic, cosmic al poeziei eminesciene. Este loc al Întâlnirii de iubire. Inundat de razele magice ale lunii, e ochiul ei de lumin? deschis, pe p?mânt, misterelor lumii: „ Iat? lacul. Luna plin?, Poleindu-l, Îl str?bate; El, aprins de-a ei lumin?, Simte-a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ea ?i ging??ia: lumea este o imens? oglind? a lui Narcis, ce capteaz? esen?a ?i o trimite Într-un complicat joc de reflexe" : „De-al ț? u chip el se p?trunde, Ca oglindă Îl alege " În poezia eminescian? se Întâlnesc frecvent imagini ale acestor spa?ii-oglind? În care elementele universului se materializeaz? În chip de reflex al esen?ei: ochiul „de aur" al lunii, „cuibarul rotind de ape", „ochiul albastru al lacului" etc: „ Oglinzile eminesciene par menite nu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
alege " În poezia eminescian? se Întâlnesc frecvent imagini ale acestor spa?ii-oglind? În care elementele universului se materializeaz? În chip de reflex al esen?ei: ochiul „de aur" al lunii, „cuibarul rotind de ape", „ochiul albastru al lacului" etc: „ Oglinzile eminesciene par menite nu atât s? restituie imaginea lumii fenomenale, cât s? capteze imaginea lumii În Idee. Ele au În felul acesta valoarea de oglinzi «magice», În care este revelat? nu aparen?a, ci natură ultim?, esen?a Încifrat? În formele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cel dulce / Din izvorul fermecat" {F?t-Frumos din tei), „al m?rii aspru cânt" (Meii om un singur dor), „izvorul prins de vraj? ????rea sunând din valuri" etc, des? văr?ind frumuse?ea magic? a acestui „Eden" al poeziei eminesciene, unde „pe-um?rul Dochiei mandre cânt? pas?rea m?iastr?" (Memento Mori). Lacul, ca stare de suflet, ca mod de a fi În acest univers „orfic", are propriul s?u „glas" („Îngâna?i de glas de ape") ale c?rui
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
tres?rînd", „leg?nându-se" În scântei de lumin?: „ Tres? rînd scânteie lacul ?i se leag??? sub soare ". (Fream?ț de codru) Apar?inând lumii „de poveste", a codrului, lacul tr?ie?te acela?i timp infinit al naturii. În poezia eminescian? „natură n-are ieri, nici azi" . Undele sale, cercuri succesive ale timpului, devin În felul acesta sugestie metafizic? a ritmului continuu În care se desf??oar? via?a Întregului univers. Floarea albastr? Motto: „Floarea albastr?! ?ți?i ce e asta
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
-a Înzestrat cu valen?e artistice noi, „deschise spre orizontul culturii na?ionale, integrându-1 Într-o viziune legat?, coherent? asupra iubirii că for?? uria??, constructoare de lumi posibile, unificatoare a universului" . Identificându-se cu sentimentul iubirii, floarea albastr? aduce versurilor eminesciene frumuse? ea, triste?ea, ging??ia unei lumi de o sensibilitate rar?. Preș?rate pe iarbă nins? de lumina lunii, pierdute printre izvoare „zdrumicate / Printre pietre licurind", cu petalele str?lucind În reflexele boabelor de rou?, florile albastre se Întrev
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
simbol al transcenderii, prin iubire pur?, a „cercului strâmt" al realului. Purtând o, fiin?ele obi?nuite se Înal?? În sfera superioar? a absolutului. „Polisemia" de accep? îi a acestui topos poetic iubire, aspiră?ie metafizic?, fabulos folcloric d? poeziei eminesciene o frumuse?e aparte, o str?lucire simpl?, adâncime filozofic?. În „Miradoniz", florile sunt „gânduri de aur" d?ruite p?mântului: zână rupe, din gr?dina ei miraculoas? cu „p?duri de flori" cât arborii de mari, câte o plant
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Anticipând dramă Luceaf?rului prin acest joc de planuri Între aproapele ?i am?girea „lumii", cu „norocul" ?i „iluziile" ei ?i departele senin ? i rece al lumii ideilor, floarea albastr?, ca simbol al aspiră?iei spre absolut, este In poezia eminescian? un topos poetic a c? rui semnifică?îi confer? originalitate ?i adâncime universului s?u „ț?ram de magic? plenitudine; că În folclor, scânteind de ape ?i lun?, r?sunând de vraj? de izvoare ?i c?deri de flori" (Zoe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
poartă nalt? de la templul unde secolii se torc"; aici „printr-a stelelor ninsoare", poate asculta „glasul gândurilor" ce Întorc „uria?a roat a vremei" În „lumea cea aievea", a „Închipuirii", pentru c? aici gândul poetului a deschis orizontul poeziei. Universul eminescian al codrului reune?te În structura să concentric? toate topos-urile poeziei sale. Axul central În jurul c?ruia graviteaz? aceast? „corol? de minuni" este Lacul (imago mundi) În oglindă c? ruia se reflect? ochiul cosmic al lunii, diadema argintie a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
celorlal?i tei? Cum este perceput mirosul teiului de c?tre În???i teii? Ce semnifică?ie, ce rost are el? E un imn, e un semn, e un ritual, un limbaj infinit nuan?at? [...] Brusc, am În?eles epitetul eminescian ad?ugat teiului: tei sfânt Deodat? am priceput adâncimea percep?iei eminesciene asupra teiului. Da, tei sfânt, tei sfânt, teiul poetic, neelucidabil, tulbur?tor". (Nichita St?nescu) Perspectiva luminii selenare, confer? tuturor acestor elemente ale materiei ce se circumscriu universului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i teii? Ce semnifică?ie, ce rost are el? E un imn, e un semn, e un ritual, un limbaj infinit nuan?at? [...] Brusc, am În?eles epitetul eminescian ad?ugat teiului: tei sfânt Deodat? am priceput adâncimea percep?iei eminesciene asupra teiului. Da, tei sfânt, tei sfânt, teiul poetic, neelucidabil, tulbur?tor". (Nichita St?nescu) Perspectiva luminii selenare, confer? tuturor acestor elemente ale materiei ce se circumscriu universului codrului identitatea esen?ei, dimensiunea ideii de „spe??", a „statornicului În curg
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
idelor: „Natură este o entitate metafizic?, codrul, marea, luna sunt idei platonice, constituind acel mundus intelligibilis, În vreme ce individul de data aceasta, e privit că mundus phaenomenon". (G. C?linescu) Dar „imagina?ia cosmic?" nu este singura care modeleaz? universul poetic eminescian. Dorin?a sa conținu? de a cosmiciza spa?iul, de a-1 organiza În configura?îi proprii, „impresionante prin elementul fabulos" izvor??te dintr-un inepuizabil „instinct creator, demiurgic" În virtutea c?ruia construie?te, recreând universul se materializându-se În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
instinct creator, demiurgic" În virtutea c?ruia construie?te, recreând universul se materializându-se În impresionante pagini v?dind un autentic talent arhitectural. Cetate str?veche a naturii („C?ci s?? ?ții, iubite frate, / C? nu-s codru, ci cetate"), codrul eminescian impresioneaz? prin „arhitectonica" original? a spa?iului atent configurat În detalii sau perspective cosmice uimitoare. Un exemplu este „gr?dina cea din codri vechi" a zânei Miradoniz: insule sfinte se Înal?? „că scorburi de ț?mâie" În palatul codrilor str
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
stuful de pe mla?tini, din valurile ierbii ?i din poteci de codru vin ciutele ?i cerbii, Iar caii albi ai m?rii ?i zimbrul zânei Dochii Întind spre ap? gâtul, la ce-nal?? ochii". Codrul este o coordonat? fundamental? a naturii eminesciene, În care poetul vede „locul civiliza?iei noastre", cum observa George C?linescu „Noi suntem un popor alpestru ?i civiliza?ia noastr? e de brad ?i de stejar. Ea n-a l?sat ruine de piatr?? ?i c???mid?, ci
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sfâ? ietoare: „ Unde e?ți, copil?rie, Cu p?durea ta cu tot?" Desp???irea definitiv? de lumea magic? a copil?riei, „cu tot" ceea ce Înseamn? ea: vraj?, basm, p?dure echivaleaz? cu o „c?dere". În contextul crea?iei eminesciene, ea cap??? „reflexe mitice, arhetipale, referitoare la lumea adânc?, interioar?" a poetului, dar ?i „la cea universal uman?", aceast? ultim? strof? a poeziei devenind, „prin universalitatea suferin?ei pe care o exprim?, una din cele mai frumoase ale lumii" . Punct
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]