1,678 matches
-
delegația Nr.869 așa dar, scrie delegația Nr.885 ridicând șapte tone ba nu, cifra e prea rotundă deci scrie,6867 kilograme tablă zincată de zero trei grosime. Acum trage linie și poți pleca liniștită...!” “Chiar, pot pleca...?” - murmură ea emoționată și fericită În acelaș timp presupunând scăparea din ghiarele diavolului. “Înainte de-a păși afară pragul acestei instituții doresc să-ți intre bine În cap...!” - socoti inchizitorul necesar s’o mai dădăcească. “Așa dar, deocamdată ești În afara oricărui pericol, cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pedepsă, doi ani de zile...!” Tony Pavone Își șterse lacrimele, oftând. „Ce pot spune...? Trebue să mă mulțumesc, deoarece nu am primit În plus. Totuși, zece ani de zile pentru o faptă imaginară...! Desigur,hazardul, sunt la discreția lui...!!” Evident emoționat, Maistrul de șantier lăcrimă, hotărând pe dată su curme suferința sărmanului nevinovat, Îl Îmbrățișă bărbătește, exclamând. „Sunteți liber...! Instanța de recurs v’a radiat toată pedeapsa...! Ați Înțeles? În două zile, ve-ți părăsi penetenciarul...!!” O fracțiune de secundă, Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
starea de nesiguranță, de surescitare nervoasă În lupta inegală cu acel fanatic anchetator se materializase Într-o leucemie suficient de avansată. Atena făcu un efort să-și stăpânească lacrimile, privind la Director rugător. „Cum Îl putem ajuta...?” La rândul lui emoționat, Directorul Înălță din umeri. „Această maladie ce afectează globulele roșii a sângelui, medicina e neputinciosă. Procesul de Înmulțire a globulelor albe se desfășoară rapid, iar moartea survine instantaniu. În anumite circumstanțe totuși, bolnavul are unele șanse de supraviețuire În proporție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
confiscă nimic dar,a-i toată Încrederea - ne vom revedea curând...!” La câteva secunde după plecarea milițienilor, Tony Pavone i se adresă Atenei. „Eram Îngrijorat de cele câteva sute de dollary, cum oare de nu-i i-a găsit...?” Evident emoționată, Atena Îl Îmbrățișă sărutându-l. „Intuind pericolul, am luat o măsură de prevedere Într-un așa fel Încât, tâlharii nu-și puteau permite prea mult dacă doreau să mă perchiziționeze...!” „Atena, eși o fată deosebit de isteață. Cine și-ar fi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone plătise până la ultimul bănuț Înțelegerea făcută, Îi strâse mâna, monologând. „Atena a opținut viza de călătorie turistică În, Germania Federală. Prezintă-te la mine cu restul banilor iar fata se poate duce să-și ridice pașaportul. Ești, mulțumit...?” Emoționat, Tony Pavone Îl Îmbrățișă lăcrimând. „Mărturisesc dragul meu prieten, ești fenomenal...! Nu-ți poți imagina de valoarea serviciului care mă va putea catapulta În lumea liberă, În societatea unde omul aste În realitate, apreciat la adevărata lui valoare...! Mulțumesc...! Îmi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
suntem hoți. Nu sunt banii noștri. Spune-mi cât era acolo? — De fiecare dată când număr Îmi iese altceva. — Cât ai numărat ultima oară? — Șase sau opt mii. I-am Înșirat pe toți pe podea. Dar am fost mult prea emoționată ca să Îi număr corect. Presupun că sunt mult, mult mai mulți și nu te pot lăsa să păstrezi nimic din ei. N-o să fac asta. Firește că urma să păstreze din ei, era sigur. Colecționară de gunoi, vânător de comori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
privește, nu mi-a păsat niciodată de părul lui Connolly. Întotdeauna mi s-a părut cumva sinistru - ca zăpada artificială pe care o găsești de cumpărat, ca podoabă pentru pomul de Crăciun.) Totuși, continuam să-i dau replica. — Și erai emoționată atunci când te-ai sărutat cu el, Sheba? Ah, nu. Bine, da... Dar nu tocmai. (Râde.) Poți să fii emoționat și calm în același timp? Îmi amintesc că m-am simțit ușurată că nu și-a folosit limba. Trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
artificială pe care o găsești de cumpărat, ca podoabă pentru pomul de Crăciun.) Totuși, continuam să-i dau replica. — Și erai emoționată atunci când te-ai sărutat cu el, Sheba? Ah, nu. Bine, da... Dar nu tocmai. (Râde.) Poți să fii emoționat și calm în același timp? Îmi amintesc că m-am simțit ușurată că nu și-a folosit limba. Trebuie să-l cunoști un pic pe celălalt, înainte, nu? Altfel ar fi prea mult. Cu toate balele. Și senzația aia jenantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să fie al tău. — Oh, dar... — Barbara, nu te prosti, a zis ea zâmbind. Ia afurisitul de vas. E întotdeauna dificilă tranziția de la refuzul zgomotos la acceptarea umilă. — Ești sigură? — Absolut. — Ei, atunci îți mulțumesc, am zis eu. Sunt foarte emoționată. N-am mai primit de mult timp așa un cadou minunat. E o frumusețe. Am tăcut, dându-mi seama că deja eram plicticoasă. — Polly e o fată foarte drăguță, am adăugat, ca să schimb subiectul. Da, a murmurat Sheba. A desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ca un pește congelat. Mă simțeam epuizat. Cu senzația că am ieșit din timp, stăteam În fața telefonului din colțul tejghelei localului Camelia. — Cum? A murit? — Se pare că l-au torturat pînă a murit, se auzi vocea șefului, neobișnuit de emoționată, vibrînd puternic În receptor. S-a Întîmplat ceva? Să nu-mi spui că n-ai alibi? — Cum să nu? — Oricum, ia imediat legătura cu clienta ta. A trecut pe aici de trei ori În dimineața aceasta și ne-a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nr. 10-12, 1997. Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, organizație de cooperare economică a țărilor comuniste. La peste 30 de ani distanță, pe băiatul meu l-au făcut pionier la avionul căzut al lui Aurel Vlaicu. S-a întors acasă profund emoționat: „Mamă, am pupat-o de trei ori pe Roxana!”. Poeții blestemați. Omul unidimensional. Este și titlul unei cărți faimoase al cărei autor este Herbert Marcuse. Universitatea Central-Europeană. Filosofie pentru copii. Centrul Național de Cercetări Științifice. Cântec de discotecă. Aluzie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mie mi se păru hazliu ca o jucărie mecanică ușor dereglată - „iată, îmi spusei, câte-ți vin în cap din adâncul asociativ al unei vechi memorii, poate tocmai... din copilărie” - zâmbii, el crezu că de simpatie), apoi mă îmbrățișă, vădit emoționat: - „La mai mare, domnule judecător!” vorbi, însă cu gândul, secret, la propria lui avansare pe care o aștepta, răbdător, de aproape douăzeci de ani „toate vin și trec peste mine, își spunea cu o ușoară melancolie, de parcă aș fi portar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în istoria lumii un proces nu s-a terminat în felul acesta. Biroul era o încăpere lungă cu o bibliotecă de la începutul veacului, ce în curând avea să devină inutilă. Ușa se deschise, fratele celui arestat încercă niște scuze, apoi emoționat: „Vă cunosc opinia (tu ai schițat o mirare), nu, să nu vă mirați, totul se află, mai ales în asemenea împrejurări - sunteți pentru achitarea fratelui, dar vă rog să-l condamnați, e și rugămintea lui, în felul acesta îi veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ce stăpânea odaia. Ea aprinse lumina, care depărtă pe loc distanțele dintre noi și aruncă în altă realitate mobila și covorul. - Doamnă, vreau să vă rog ceva... ceva care să rămână între noi pentru totdeauna. - Da, domnule judecător! Era vădit emoționată, se vedea în privirea ei ușor derutată. - Doamnă, eu am cunoscut-o pe fiica dumneaei, pe Keti. Eram pe atunci elev de liceu, în ultima clasă, în a opta. - Ea n-a făcut decât șapte clase, de liceu, a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
În dimineața acelei zile de martie, grupuri de oameni fură aduse încolonate, în centrul orașului, în fața primăriei. Primarul vorbi din balconul cu înflorituri de fier, alături de el câțiva, și lângă ei drapelul în bernă. Vorbitorul era, sau ținea să pară, emoționat, grupurile care până atunci se foiseră între ele încetară mișcarea, înlemniră într-o muțenie perfectă, era un moment al Istoriei adevărat, oamenii, dacă te uitai la ei, aveau fețele triste, în realitate țineau să pară triști pentru a nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
unde te-ai născut și-ai trăit o viață. Vedeți dumneavoastră, la vârsta mea... El vorbea în timp ce eu mă vedeam alături de el, traversând Mediterana spre Țara Sfântă. Amuțisem. - Vă înțeleg, spuse profesoara, punându-i mâna pe umărul stâng. Era vădit emoționată. Să vă ajute Dumnezeu! Și făcu semn fetei, care veni lângă noi. Comandă o înghețată. El încercă un refuz, care fu anulat de gestul politicos și categoric al profesoarei, care împrumută - nefiresc în situația în care ne aflam - ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
neliniști câteva clipe, nu de cuvintele rostite, ci de efluviile ce le mânară la suprafață. Nu auzi nici un răspuns, ochii îi deveniră mari, el stătea nemișcat, părea de data asta învăluit în ceață. Era totuși real căci îi simțea răsuflarea emoționată, nu putea să fie închipuire, „Vă iubesc! Acum am curajul să vă spun pentru că nu e nimeni. Se trezi vorbind deodată la singular: „Te iubesc!” I se păru că lumea se învăluie în apoteoză. „Cum nu ți-ai dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
casei nu observase această modificare, mai cu seamă că ei înșiși deveniseră preocupați de preconizata plecare a Anei la oraș, ca și cum urma să se întâmple unu din cele mai importante evenimente pe plan mondial. Trebuie, spunea soția învățătorului, cea mai emoționată din toți, ca fiica și nepoata să facă impresie bună soților Pavel pe care nu-i cunoștea și care fuseseră atât de amabili că se oferiseră să le găzduiască, și de asemenea medicului la care Ana se va duce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sugerat el. —OK. Am terminat masa foarte repede; la o oră și jumătate după ce ajunseserăm, eram la cafea și pe picior de plecare. Cum se întâmplase asta? Pentru că numai la mâncare nu ne stătea gândul, iată cum. Eram foarte, foarte emoționată - deși n-ar fi trebuit să fiu. La puțin timp după ce ajunseserăm la New York, eu și Jacqui urmaserăm un curs de tehnici de seducție. Suntem depășite de situație în orașul ăsta, zisese Jacqui. Femeile din New York sunt foarte experimentate. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în broască? Sau cineva chiar deschisese și închisese ușa de la intrare? Tot ce știam era că nu eram singură. Îți dai seama când altcineva pătrunde în spațiul tău, totul pare diferit. Trebuia să fie Aidan. Se întorsese. Și, deși eram emoționată, mi-era și puțin teamă. Cu coada ochiului, am văzut ceva mișcându-se lângă fereastră, ceva rapid și întunecos. Am întors capul, dar nu era nimic acolo. M-am ridicat. Nu era nimeni în living, nici în bucătărioară, așa că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
datele cardului de credit. De asemenea, luați notă că nu trebuie să sunați mai devreme de 8.30 și că interviul trebuie să se încheie la ora nouă fix. L-am sunat pe Mitch să-i spun. Eram atât de emoționată. Peste două săptămâni și un pic aveam să stau de vorbă cu Aidan. Abia așteptam. Abia așteptam. Abia așteptam. Capitolul 46tc " Capitolul 46" Franklin s-a aplecat deasupra biroului meu, a privit cu coada ochiului spre Lauryn și a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
acest dar, el ar fi meritat pe veci dorul meu. Dimineața, pe când dormea, iubita mea avea același zâmbet pe care-l ghicisem noaptea, și aceeași mireasmă de parfum delicat. Aplecat deasupra frunții ei netede și senine, o înecam în promisiuni emoționate și tăcute. Dinspre fereastră îmi ajungeau iarăși la urechi gălăgia, târguielile negustoreselor, foșnetul paielor călcate în picioare, sunetele unor vase de aramă, strigătele animalelor, ca și mirosurile purtate de un vânt ușor, dar răcoros, care ridica timid perdeaua. Iubeam totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îi avea în preajmă pe căpitanul slugilor înarmate, pe șeful cancelariei domnești, păstrător al sigiliului regal, pe maestrul de ceremonii, cât și pe alți curteni, cu toții mai somptuos înveșmântați decât monarhul însuși și pălăvrăgind nestingheriți între ei în vreme ce eu înșiram, emoționat, fraze cu trudă pregătite dinainte. La răstimpuri, sultanul ciulea urechea la câte un murmur, arătând totodată cu mâna că nu trebuia să mă întrerup. Dat find imensul interes pe care-l trezeau spusele mele, le-am scurtat cât am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ei. Au venit amândouă un ceas mai târziu. Contrar așteptărilor mele, Bălțata a fost cea care mi-a sărit de gât, în timp ce fiica mea stătea la o distanță respectabilă. A fost așadar nevoie să recurgem la prezentări. Mama fiind prea emoționată, Sara a luat ea inițiativă: — Sarwat, acesta este tatăl tău. Fetița făcu un pas spre mine, apoi se opri. — Erai la Tomb... Nu, nu la Tombuctu, ci în Egipt, și ți-am adus un frățior. Am luat-o pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Valerius îi privea pe cei doi adversari. Îl văzu pe Skorpius apropiindu-se de Salix încet și oprindu-se la câțiva pași de el. Era mai înalt cu un cap. Salix rămase nemișcat, dar deschise palma și apoi strânse pumnul; emoționat, Valerius recunoscu gestul care, încă din adolescență, anunța izbucnirile de mânie ale lui Salix. Cei doi gladiatori continuau să se privească în tăcere, măsurându-se. Apoi Skorpius se întoarse cu fața spre public, întinzându-se ca o fiară gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]