2,623 matches
-
concret al cercetării: variabila independentă va fi aceea al cărei comportament avem interesul să-l studiem sau să-l controlăm. În cazul modelelor econometrice cu mai multe ecuații, una și aceeași variabilă poate juca uneori atât rolul de variabilă explicată (endogenă) cât și de variabilă explicativă (exogenă). O altă clasificare posibilă a variabilelor unui model econometric este cea care distinge variabile cantitative și calitative. Marea majoritate a variabilelor cu care operează econometria sunt de natură cantitativă. Dacă totuși în model intervin
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
care iau valorile 0 sau 1 (așa numitele variabile dummy). Modelele econometrice sunt reprezentări simplificate ale fenomenelor economice din lumea reală. Principalele componente ale unui model econometric sunt (după G. S. Maddala): un set de ecuații care descriu comportamentul variabilelor endogene. Acest comportament este determinat, pe de o parte, de variabilele exogene incluse în model, iar pe de altă parte de o serie de variabile considerate nerelevante pentru cercetare, precum și de evenimentele imprevizibile. Toate influențele pe care variabilele cauzale nu le
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
acestora, precum și de tipul relațiilor dintre factori, ecuațiile unui model econometric se pot clasifica așa cum vom arăta în cele ce urmează. După numărul de variabile care compun ecuația avem de-a face cu: ecuații bifactoriale, în care, alaturi de variabila endogenă, intervine o singură variabilă exogenă (modelele care conțin ecuații bifactoriale se mai numesc modele de regresie simplă); ecuații multifactoriale sau complexe, în care apar două sau mai multe variabile exogene. Modelele descrise de asemenea ecuații mai poartă numele de modele
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
rezolvare a ecuațiilor ce implică legături neliniare între factori a fost propusă de L. Bean în anul 1929. Ea presupune exprimarea relației dintre variabile sub forma următoare. Fiecare din funcțiile f descrie influența parțială a variabilei x corespunzătoare asupra variabilei endogene y. Forma aditivă a ecuației este justificată de faptul că toate aceste influențe parțiale se manifestă în mod simultan. Pentru ca folosirea metodei lui L. Bean să aibă sens, ar trebui ca cel puțin una din funcțiile f să fie neliniară
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
este foarte importantă, deoarece ea va determina în bună măsură forma finală a modelului. Un posibil criteriu de ordonare ar fi cel al coeficientului de corelație dintre variabile: se introduc mai întâi variabilele exogene corelate cel mai puternic cu variabila endogenă (presupunânduse că acestea exercită cea mai importantă influență); 2. determinarea (eventual cu ajutorul unei reprezentări grafice) a relației matematice care poate exprima cu cel mai înalt grad de verosimilitate legătura dintre variabila endogenă și prima variabilă exogenă introdusă în model. Programele
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
variabilele exogene corelate cel mai puternic cu variabila endogenă (presupunânduse că acestea exercită cea mai importantă influență); 2. determinarea (eventual cu ajutorul unei reprezentări grafice) a relației matematice care poate exprima cu cel mai înalt grad de verosimilitate legătura dintre variabila endogenă și prima variabilă exogenă introdusă în model. Programele statistice ne ajută să estimăm cu ușurință parametrii acestei relații; 3. calcularea diferențelor dintre valorile reale ale variabilei y și cele estimate cu ajutorul ecuației de la pasul al doilea. Aceste diferențe vor juca
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
exogenă introdusă în model. Programele statistice ne ajută să estimăm cu ușurință parametrii acestei relații; 3. calcularea diferențelor dintre valorile reale ale variabilei y și cele estimate cu ajutorul ecuației de la pasul al doilea. Aceste diferențe vor juca rolul de variabilă endogenă într-o nouă ecuație, variabila explicativă fiind de această dată următoarea variabilă (xk) introdusă în model. Vom estima parametrii de regresie și pentru această ecuație. Pasul al treilea se repetă până în momentul în care terminăm de introdus toate variabilele relevante
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
sau mai mare de subiectivism. În al doilea rând, ecuațiile rezultate din această metodă nu permit identificarea raporturilor reale de cauzalitate dintre factori, ci numai obținerea, în cel mai fericit caz, a unor estimații suficient de bune pentru valorile variabilei endogene y. Prin urmare, acest tip de modele ne pot oferi cu greu o indicație asupra esenței procesului economic sau asupra structurii sistemului pe care încearcă să-l descrie. Ele ne pot fi utile doar atunci când ne interesează în special determinarea
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
modelului; faza estimării parametrilor care intervin în ecuațiile modelului; faza verificării modelului; faza utilizării modelului. Specificarea unui model econometric presupune: analiza fenomenului sau sistemului economic studiat și identificarea legităților care operează în cadrul acestuia; determinarea variabilelor relevante și clasificarea lor ca endogene sau exogene; descrierea interdependențelor dintre diversele variabile; identificarea formei funcționale a relațiilor dintre variabile; stabilirea (dacă este cazul) a restricțiilor privind parametrii de regresie; precizarea modului în care vom ține seama de caracterul stochastic (aleator) al legăturilor dintre variabile (introducerea
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
în cercetarea întreprinsă de noi (vezi subcapitolele 5.3 și 5.4). În cazul modelelor liniare (sau liniarizabile), un instrument foarte bun de evaluare a calității modelului este testul F (Fisher Snedecor). El verifică existența unei relații liniare între variabila endogenă y și variabilele exogene x1-xk-1. Ipotezele acestui test se formulează în următorul mod: H0: toți coeficienți de regresie β0-βk-1 sunt nuli H1: cel puțin un coeficient de regresie este nenul Pentru a determina statistica F este necesar să facem mai
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
mod: H0: toți coeficienți de regresie β0-βk-1 sunt nuli H1: cel puțin un coeficient de regresie este nenul Pentru a determina statistica F este necesar să facem mai întâi următoarele calcule. Am folosit următoarele notații: ^ y valorile estimate ale variabilei endogene; y media variabilei y; n - volumul eșantionului de date; k - numărul de variabile. Valoarea calculată a lui F este. Ipoteza nulă se respinge (sau, cu alte cuvinte, modelul este bun) dacă este satisfăcută relația unde α este nivelul de semnificație
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de cercetător, iar (k-1, n-k) gradele de libertate ale distribuției F. Un alt criteriu de testare a modelelor econometrice este coeficientul de corelație multiplă (sau de determinație), notat R2. Acesta ne arată în ce proporție este explicat comportamentul variabilei endogene de către variabilele exogene și se calculează cu formula. Coeficientul de corelație multiplă este cuprins între 0 și 1. O valoare de 0,85 a acestui coeficient, spre exemplu, ne arată că evoluția variabilei endogene y este determinată în proporție de
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
ce proporție este explicat comportamentul variabilei endogene de către variabilele exogene și se calculează cu formula. Coeficientul de corelație multiplă este cuprins între 0 și 1. O valoare de 0,85 a acestui coeficient, spre exemplu, ne arată că evoluția variabilei endogene y este determinată în proporție de 85% de variabilele exogene x1-xk-1 și în proporție de 15% de alți factori de influență, neluați în considerare în model. Pentru a verifica dacă parametrii de regresie β1-βk-1 sunt semnificativ diferiți de 0 avem
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
Student). Pentru un coeficient oarecare βp valoarea testului t se calculează astfel, unde cu s s-a notat abaterea medie pătratică a estimatorului βp. Valoarea acestei abateri se determină astfel: unde s2 este un estimator al dispersiei σ2 a variabilei endogene, iar este media variabilei xp. Coeficientul βp este semnificativ diferit de 0 dacă are loc: unde (n-k) este numărul de grade de libertate al distribuției Student. În cazul în care avem de-a face cu o ecuație neliniară, testele
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
lucru s-a dovedit a fi pentru noi un inconvenient, deoarece valorile negative ale variabilei dependente nu permit dezvoltarea unor anumite categorii de modele de regresie, precum cele exponențiale sau logaritmice. Din acest motiv am preferat să folosim ca variabilă endogenă indicele de evoluție a vânzărilor g’(=1+g), care ia numai valori pozitive (supraunitare în cazul creșterii și subunitare în cazul descreșterii). O primă încercare de estimare a parametrilor de regresie pentru o evoluție liniară dă următorul rezultat. Rata de
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
funcțiilor vom folosi procedeul lui L. Bean și D. Zaiț, prezentat pe scurt în secțiunea V.1.1. Ordinea de prioritate a introducerii variabilelor exogene în model este dată mărimea absolută a coeficientului de corelație dintre aceste variabile și variabila endogenă g’: primele introduse sunt variabilele cele mai puternic corelate. Prima variabilă luată în considerare este P. Graficul in figura 5.6 ne sugerează o dependență ușor exponențială a indicelui g’ de rata profitabilității. Cu ajutorul SPSS obținem următoarea ecuație de regresie
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
forma sa particulară nu ne permite utilizarea ANOVA și calcularea lui F). Însă, după cum arătam în secțiunea V.1.1, este destul de greu de crezut că ecuațiile parțiale ale modelului descriu exact relațiile de cauzalitate dintre variabilele exogene și cea endogenă. În continuare vom încerca să ajustăm curba g’ utilizând un model neliniar multiplicativ de forma. În urma rulării analizei de regresie se obține (figura 5.11). După părerea noastră, acest model nu poate fi considerat satisfăcător din nici un punct de vedere
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
anterior rămân așadar preferabile. Să aplicăm acum procedeul lui L. Bean (aproximarea în trepte a unor funcții parțiale) folosind, în loc de variabilele g’, P, R, T și L, logaritmii lor. Modelul se scrie în felul următor. Ordinea de introducere a variabilelor endogene în model este de data aceasta R, P, T, L. Procedând la fel ca la estimarea lui g’ obținem succesiv următoarele ecuații de regresie. Acest model este destul de interesant datorită faptului că prezintă cel mai mare coeficient de corelație multiplă
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
V.2.3. Studiul evoluției fondurilor fixe Curba traiectoriei fondurilor fixe ale firmei “X” se prezintă astfel. Știind că sursele de finanțare a investițiilor în firmă sunt autofinanțarea și datoriile, am construit o ecuație de regresie liniară utilizând ca variabile endogene: profitul net, autofinanțarea, rata autofinanțării și datoriile pe termen mediu și lung. Rezultatul este următorul. Un rezultat nu foarte încurajator: modelul poate fi garantat cu un nivel de încredere de numai 72,9%. Totuși, cum se observă în figura 5
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
categorii de influențe asupra volumului activelor fixe ale întreprinderii: influența amortizărilor ca sursă de înlocuire a mijloacelor fixe scoase din funcțiune. Coeficientul pozitiv al variabilei AZ arată că o reducere a ritmului amortizării ar putea induce efecte negative asupra variabilei endogene ACTFIX; influența volumului capitalurilor proprii. Fondurile proprii constituie de departe cea mai importantă sursă de investiții la firma “X”. Într adevăr, în perioada studiată datoriile pe termen lung nu s-au ridicat decât la 15%, în medie, din datoriile totale
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
paie. Un motiv ar putea fi încercarea de a face realismul mai compatibil cu teoria alegerii raționale. De fapt, ne poate permite să tratăm puterea la fel cum teoreticienii formaliști tratează preferințele. Pentru realiștii clasici, puterea este cel puțin parțial endogenă: nu este posibil să știm ce putere avem fără a ști pentru ce este ea folosită. Materializarea resurselor de putere face ca aceasta să fie o variabilă exogenă; devine ceva existent acolo, măsurabil și independent de activitatea politică directă. În
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
epistemologie), ei au deseori orientări idealiste. Un bun exemplu este Wendt. El susține că acceptă rolul puterii în relațiile internaționale și deci ipoteza fundamentală a realismului, așa cum este el definit aici. Dar susține, de asemenea, în legătură cu Immanuel Kant, că dinamica endogenă a anarhiei internaționale este progresivă. Cu alte cuvinte, cu excepția unui șoc endogen, cultura anarhiei tinde să evolueze de la o lume hobbesiană a inamicilor la una lockeană a rivalilor și, în cele din urmă, la cea kantiană a prietenilor (Wendt, 1999
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
susține că acceptă rolul puterii în relațiile internaționale și deci ipoteza fundamentală a realismului, așa cum este el definit aici. Dar susține, de asemenea, în legătură cu Immanuel Kant, că dinamica endogenă a anarhiei internaționale este progresivă. Cu alte cuvinte, cu excepția unui șoc endogen, cultura anarhiei tinde să evolueze de la o lume hobbesiană a inamicilor la una lockeană a rivalilor și, în cele din urmă, la cea kantiană a prietenilor (Wendt, 1999, pp. 308-312). Odată ajunși în „relațiile de rol” kantiene (Wendt, 1999, p.
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
comună și puse În evidență În cadrul interacțiunilor sociale” (Poutignat și Streiff-Fenart, 1995, p. 154). Suntem invitați, prin urmare, să recunoaștem patru elemente definitorii. În primul rând, cel pe care autorii Îl numesc „atribuire categorială”. Identitatea etnică nu este niciodată strict endogenă: ea se construiește În relația dintre categorisirea de către ceilalți (aceasta nu este Însă suficientă, cum credea Sartre, care considera că identitatea evreiască este produsă doar de antisemitism) și identificarea cu un grup anume. Cel de-al doilea element, noțiunea de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și rațional” născut În Occident unui „naționalism cultural și mistic” dezvoltat În Europa Centrală și de Est și Întâlnit mai apoi În Africa și În Asia. Cel de-al doilea este o deformare a primului, În loc să fie rezultatul unui proces endogen (Kohn, 1955). Elie Kedourie amendează acest model, fără a-i pune În discuție principiul. Sub influența Luminilor, o aspirație demiurgică Înspre o organizare rațională a lumii a provocat distrugerea vechilor repere; ca ripostă, a luat naștere un naționalism reacționar. Această
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]