955 matches
-
din asta. — Ai filmat bine? — Nu prea. Pe noi ne-ai văzut? — Unde? — Atacul de la fermă. La trei și douășcinci după-amiaza. — A, da, am văzut. — Ți-a plăcut? — ĂĂĂ, nu. — Nici mie, spuse. Ascultă la mine, toată treaba asta e enervantă ca o ploșniță. De ce ar vrea să atace frontal poziții ca alea? Cui dracu’ i-o fi venit ideea asta? — Unui tîmpit, Largo Caballero pe numele său, spuse un tip scund cu ochelari groși care stătea deja la masă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ăsta? Un sac de cărbune. O găselniță. Îl tîrăsc În camera friguroasă și Întunecată. Fac tacticos focul și Îl aprind. Se Întețește rapid. Stau jos hipnotizat de flăcările clipocitoare care dau singura lumină din cameră, pe lîngă o mică străfulgerare enervantă de pe bufetul de lîngă mine, care Îi conferă o nuanță scîrboasă roșiatică și lipsită de strălucire fotografiei lui Stacey. Pornesc robotul să-mi ascult mesajele. — Bruce, Bunty. Sună-mă te rog. Bip. — Bruce, Bunty. Îmi fac griji pentru tine dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
îndeplinite. În acel infern provocat de om, distinse prima oară șuieratul gloanțelor, când ploua deasupra lor cu proiectile de artilerie. Era pe un bot de deal, pe o pantă deschisă spre unitatea lor. Intrigat, auzea, pe lângă vâjâitul proiectilelor, niște bâzâituri enervante, nu zgomotoase. Ca un fulger, îi trecu prin minte: “Trebuie să fie șuieratul gloanțelor!“ Imediat le strigă ostașilor să se adăpostească în șanțuri că se trăgea cu gloanțe, uitând de el. “Da’ pe dumneavoastră nu vă pot lovi?!“, replică prompt
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
despre nopți de dragoste din mileniul II, secolul trecut. Cînd ațipeam pe țărm, nu visam lei, ci pe Iordan, ghepardul. El, nu marea, era apa tîrînd o scoică; nu soarele, el îmi arămise sînii în palme, cu palmele. Pixul hîrșîie enervant pe hîrtie cînd scriu toate astea. De la început a fost sfîrșitul, frica de ultima dată. Vara-Mare mi se pusese pe ochi. Părea a dura o eternitate și-o zi. Nu vedeam că Iordan aștepta să plece. Nu-și mai antrenase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu adidașii în picioare, și își spunea că nu a mai alergat de multă vreme, ce dacă plouă?, mișcarea este bună pe orice vreme, medicii ne bat tot timpul la cap cu nevoia de mișcare, jos cu sedentarismul care aduce enervantele kilograme suplimentare, la dracu`, chiar am nevoie de o alergare strașnică, mulți kilometri, cât mai mulți, eu și gândurile mele... Iepure. Asta ești, un iepure fricos. Știuse de la bun început că monologul infiltrat în mintea sa avea să se încheie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
diferite grade, fără haine și fără pantofi în picioare, răspândind în jurul său un miros terifiant de carne arsă; în mâna stângă avea un ibric, iar în dreapta duce o ceașcă din care sorbea, la diferite intervale de timp), Detectivul, moșulețul acela enervant care - hocus-pocus! - apăruse și dispăruse ca și cum nu ar fi existat vreodată și... Lucia. O Lucie încercănată, plânsă, cu fustă scurtă, prea scurtă pentru o înmormântare, cu ciorapi rupți în dreptul genunchilor juliți și păr pleoștit, udă din cap până în picioare, ca
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
T. vrea Întotdeauna să vorbească cu tine. O clipă. Și, până să protestez, m-am pomenit ascultând varianta orchestrală a melodiei Don’t Worry, Be Happy a lui Bobby McFerrin. Splendid. Se potrivea perfect cu stilul lui alegerea celei mai enervant de optimiste melodii compuse vreodată pentru a-i binedispune pe cei care așteptau să vorbească la telefon cu el. — Andy, tu ești, iubito? a Întrebat el cu vocea lui profundă, ușor de recunoscut. Domnul Tomlinson o să creadă că vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fără să mă uit la zâmbetul lui conspirativ lățit de la o ureche la alta, că voia din nou - ca În fiecare zi din ultimele câteva săptămâni - să-i țin isonul. Se pare că dispunea de un stoc nelimitat de melodii enervante pe care Îi plăcea să le cânte și nu mă lăsa să trec de ușile turnante până nu-i intram În joc. În ziua precedentă fusese „I’m too sexy“. Pe când el fredona: „I’m too sexy for Milan, New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de carieră. Tu cu ce te ocupi? — Sunt scriitor. — Zău? Trebuie să fie foarte frumos. Am sperat ca fraza să nu fi sunat pe cât de condescendent mi se păruse mie că a sunat, dar Începuse să devină de-a dreptul enervant că tot poporul din New York se autoproclama de zor scriitor sau actor sau poet sau artist. Eu am scris cândva la revista facultății, am gândit eu, și, la naiba, un eseu de-al meu a ajuns chiar să fie publicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prieten, Gabriel Brooks, agentul meu, manager și adevărat erou. Gabriel, ea e Andrea Sachs, care lucrează la ora actuală la revista Runway. — Andrea, Încântat de cunoștință, a zis Gabriel și mi‑a luat mâna Într‑a lui În stilul acela enervant, delicat și molatic, genul nu‑am‑de‑gând‑să‑ți‑strâng‑mâna‑pentru‑că‑sunt‑convins‑că‑o‑să‑ți‑frâng‑oscioarele‑fragile‑și‑feminine-În‑două. Christian mi‑a vorbit mult despre tine. — Așa? am zis eu și i‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
machieze. — Arăți grozav, Andy, zău că da. N‑am crezut niciodată că o să te văd Într‑o rochie Oscar la una dintre petrecerile Mirandei Priestly, dar, ce pot să spun, ai look‑ul potrivit. Mi‑a Înmânat poșeta Judith Leiber, enervant de strălucitoare și cu lanțul prea lung, și mi‑a deschis ușa: — Distracție plăcută! Mașina mă aștepta la intrarea În clădire, iar John - care Începea să devină un veritabil pervers de mâna‑ntâi - a fluierat admirativ În timp ce șoferul Îmi deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oamenii ăștia În vreme ce toți ceilalți m‑au pregătit pe mine, și i‑a găsit În cele din urmă În rubricile mondene ale ziarelor din propriile lor orașe, sau pe diverse pagini de web ale companiilor lor, dar a fost extrem de enervant. Ilana continua să se holbeze la mine. Cred că pe undeva, În adâncul minții mele, realizam că vorbesc ca un robot, dar nu mă puteam opri. Șocul ei mă făcea doar să mă simt mai prost. — E doar un cuplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
adevărate prietene. Am revenit, firește, la ostilitatea obișnuită luni, dar simțămintele mele față de Emily au fost Întotdeauna ceva mai afectuoase după weekendul cu pricina. Asta până acum, evident. Nu o plăceam Îndeajuns pentru a asculta cu drag lucrul - cu siguranță enervant sau inoportun - pe care se pregătea să mi‑l debiteze. — Vorbesc serios, vocea ta sună oribil. Ești cumva bolnavă? Am Încercat, plină de vitejie, să strecor În voce o nuanță de compasiune, dar Întrebarea mea a sunat agresiv și acuzator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că mă voia numai pentru că mă considera o idee mai puțin neghioabă decât acele anorexice clone franțuzoaice ale... ei bine, ale propriei mele persoane. — O, mai taci naibii din gură, a cârâit ea printre accesele de tuse devenite de‑acum enervante. Ești persoana cel mai afurisit de norocoasă din lume. Eu aștept de doi ani călătoria asta - de peste de doi ani, de fapt - și acum nu mă pot duce. Ironia soartei e extrem de dureroasă - Îți dai seama de asta, nu‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dubla negațieă. Un articol pentru o revistă total lipsită de importanță și esoterică pe care nu o citește nimeni niciodată, dar pe care tot trebuie să Îl scriu numai ca să pot spune că am publicat ceva. — Asta chiar că e enervant. Când trebuie să Îl predai? — Mâine. Nonșalanță totală. Nici urmă de neliniște. — Mâine? Vorbești serios? Mi‑a aruncat o privire amenințătoare, ca să‑mi reamintească rapid că trebuia să fiu de partea ei. — Da. Mâine. Și e nasol, că Băiatul Freudian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din câte mi‑am putut da seama, foarte doritoare să te vadă. Când m‑am uitat la Monsieur Renaud mi s‑a părut să detectez vag cum și‑a dat ochii peste cap și, cu toate că până atunci mi se păruse enervant de politicos la telefon, poate că trebuia să‑mi reconsider opinia. Deși omul era mult prea profesionist ca‑i transpară ceva pe față, cu atât mai puțin să spună ceva, mi‑a trecut acum prin minte că s‑ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
atmosfera cordială a petrecerii, care devenise În mod vizibil mai festivă În ultmele câteva ore. Cineva micșorase puțin luminile și era cât se poate de clar că cei trei chelneri zâmbăreți se ocupaseră de toți cei rămași la petrecere. Modul enervant În care Îmi pronunța numele nici nu mă mai deranja din cauza aburilor călduți și plăcuți ai șampaniei. Deși nu credeam că lucrurile se pot Îmbunătăți În seara asta pentru mine, ea mă chemase, evident, ca să mă prezinte prietenilor ei celebri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu zbieretele până nu coborâm, este? am bombănit eu și am ținut‑o de cot ca să o ajut să se ridice În picioare. Ghipsul de pe glezna ei dreaptă fusese semnat de toată familia mea, iar Kyle chiar făcuse niște desene enervante, ca din partea lui Isaac. — Nici vorbă. Soră‑mea a apărut În prag cu bebelușul În brațe, bebeluș care saliva pe toată bărbița dolofană, dar gângurea fericit. — Uite pe cine am eu aici, a ciripit ea În stilul acela caracteristic oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe față, pe gât și piept și a gleznei fracturate, era perfect sănătoasă. Arăta ca dracu’, firește - cum te și puteai aștepta să arate cineva care dansase la sentiment cu un vehicul - dar reușea să umble binișor și părea chiar enervant de bine dispusă pentru cineva care trecuse prin ce trecuse ea. Fusese ideea tatei să subînchiriem apartamentul nostru În noiembrie și decembrie și să stăm cu ei. Deși ideea nu mă atrăsese cine știe ce, salariul meu, care se redusese la zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
despre asta - ei tot nu‑i plăcea Încă să recunoască faptul că are probleme - dar o dusesem cu mașina la prima ei ședință de terapie În grup În East Village și la ieșire recunoscuse că nu fusese prea „lacrimogenă“. „Al naibii de enervantă“ a numit‑o ea de fapt, dar când am ridicat o sprânceană și i‑am aruncat o privire Încruntată - à la Emily - ea a catadicsit să spună că au fost pe‑acolo, ce‑i drept, și câțiva tipi drăguți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dat azi o imensă exaltare spirituală, care m-a scos din melancolie și m-a pus pe drumul voinței, așa cum trebuie să lupt mereu, fără preget, pentru victoria idealurilor mele. 30 noiembrie 1959 (luni) Toate pisălogelile lui Fredy, atât de enervante prin intensitatea lor, mă exasperează, mă deznădăjduiesc În unele momente și toate forțele mele scad ca Într-un vis. În sfârșit, voi vedea cât o să mai poată dura stăpânirea de sine. Pe Radu cred că Îl iubesc. Dacă nu, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dar jeanșii mai largi, spălăciți, care-i atârnau pe șolduri sugerau că nu se lua prea În serios. Tocmai când hotărâsem că avea cel mai frumos păr pe care-l văzusem vreodată la un bărbat - destul de lung, negru, aspru și enervant de strălucitor - Își trase pe el o jachetă de catifea reiată și reuși să arate chiar și mai drăgălaș. Era clar manechin. M-am abținut să nu lansez o remarcă superarogantă despre cât de puternic trebuie să se simtă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cooperarea mai multor minți“. - Alexander Graham Bell. M-am holbat la email atât de mult Încât ochii au Început să-mi joace În cap. Oare insistența cu care folosea sintagma „oameni buni“ și referirile constante la „gândirea liberă“ erau la fel de enervante ca și folosirea ideii de „tichii de gânditori“? Compunea și trimitea emailurile astea doar ca să sporească deznădejdea atotcuprinzătoare și deșertăciunea care-mi dominau zilele? Am cântărit ideea asta o clipă, pentru că-mi doream cu disperare să mă gândesc la altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Și dacă ați șterge-o? Dar Înainte să-mi poată răspunde, Aaron a Început să bată ostentativ În peretele boxei mele și să-și fluture brațele, mimând regretul că ne Întrerupe din „mica noastră taca-taca“, cum numea el În mod enervant Întâlnirile noastre de la prânz. Nu voiam să vă Întrerup din mica voastră taca-taca, oameni buni, spuse el, În timp ce eu și Penelope Îl Îngânam pe tăcute. Bette, pot să vorbesc ceva cu tine? — Nici o problemă, eu tocmai plecam, spuse Penelope repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
centru, cu ferestre până În tavan, prin care se vedea până pe Wall Street și spre vest până spre New Jersey, ceea ce-i dădea un aer de apartament. În jurul unei mese mari, rotunde, stăteau vreo șase oameni; absolut toți, fără excepție, arătau enervant de bine și purtau haine negre. Cea mai famelică dintre fete o strigă pe Kelly: „Page Six sună În legătură cu contractele prenupțiale, pe linia doi“, iar Kelly Îmi făcu semn să stau jos, Înainte de a se Întinde și a-și potrivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]