9,846 matches
-
J. L. Austin între CONSTATATIVE (enunțuri ca "Napoleon a cîștigat bătălia de la Austerlitz", sau "Pămîntul este plat", care descriu evenimente sau stări de lucruri în anumite universuri și, în consecință, sînt fie adevărate, fie false în acele universuri) și PERFORMATIVE (enunțuri ca "Promit să vin" sau "Vă declar soț și soție" care sînt folosite mai curînd pentru a face decît a spune ceva, pentru a executa un act mai curînd decît pentru a spune că e vorba, sau nu e vorba
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de ceva). Totuși, așa cum își continuă Austin argumentarea, constatativele sînt ele înseși performative, întrucît a spune (a afirma, a aserta, a raporta) că este, sau nu este vorba de ceva, constituie un fel de a face ceva. Într-adevăr, orice enunț sau set de enunțuri poate fi văzut ca performativ și poate fi privit ca un act de vorbire. Se poate considera, firește, că NARAȚIUNEA constituie un act de vorbire, unul complex sau global, subsumîndu-le pe cele mai specifice, ale naratorului
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
își continuă Austin argumentarea, constatativele sînt ele înseși performative, întrucît a spune (a afirma, a aserta, a raporta) că este, sau nu este vorba de ceva, constituie un fel de a face ceva. Într-adevăr, orice enunț sau set de enunțuri poate fi văzut ca performativ și poate fi privit ca un act de vorbire. Se poate considera, firește, că NARAȚIUNEA constituie un act de vorbire, unul complex sau global, subsumîndu-le pe cele mai specifice, ale naratorului și personajului. ¶Austin 1962
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
povestibilă deține statutul ilocutoriu de aserțiune exclamatorie. ¶Austin 1962 [2003]; Chatman 1978; van Dijk 1977; Lyons 1977 [1995]; Pratt 1977; Searle 1969, 1975, 1976. Vezi și PERFORMATIV, NARABILITATE. act locutoriu [locutionary act]. Actul de a spune, de a produce un enunț lingvistic. Cînd spun "Pămîntul este rotund", de exemplu, execut actul locutoriu de a face o propoziție după regulile limbii române. Împreună cu un ACT ILOCUTORIU și (poate) un ACT PERLOCUTORIU, un act locutoriu este implicat în îndeplinirea ACTULUI DE VORBIRE. ¶Austin
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
bază de a combina secvențe narative. ¶Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Prince 1973, 1982; Todorov 1966 [1972a], 1981. Vezi și POVESTIRE COMPLEXĂ. ambreior [shifter]. Un termen sau o expresie al cărei referent este determinabil numai în funcție de situația (EMIȚĂTOR, DESTINATAR, timp, loc) enunțului său (Jakobson): "Eu" și "tata" sînt ambreiori. ¶Benveniste 1971 [2000a]; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Jakobson 1971. amplitudine [amplitude]. Vezi ÎNTINDERE. ¶Chatman 1978. anacronie [anachrony]. O discordanță între ordinea în care (se spune că) au loc evenimentele și ordinea în care
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Hénault 1983. consonanță [consonance]. Fuziunea între un NARATOR și conștiința personajului despre care el povestește (Portret al artistului în tinerețe). Consonanța caracterizează relația dintre narator și PROTAGONIST într-o SITUAȚIE NARATIVĂ FIGURALĂ. ¶Cohn 1978. Vezi și DISONANȚĂ. constatativ [constative]. Un enunț care descrie evenimente sau stări de lucruri în anumite lumi și, deci, are calitatea de a fi "ori adevărat, ori fals" în aceste lumi: "Napoleon a cîștigat bătălia de la Austerlitz" și "Pămîntul este plat" sînt constatative. ¶Teoria ACTELOR DE VORBIRE
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de a fi "ori adevărat, ori fals" în aceste lumi: "Napoleon a cîștigat bătălia de la Austerlitz" și "Pămîntul este plat" sînt constatative. ¶Teoria ACTELOR DE VORBIRE își are originea în distincția făcută de J. L. Austin între constatative și PERFORMATIVE (enunțuri ca "Promit să vin mîine" care promit să facă mai curînd decît să spună ceva, să execute un act mai curînd decît să afirme că este, sau nu este vorba de ceva). Totuși, cum spune Austin mai departe, constatativele sînt
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
se ridică și intră în prim-plan o altă entitate sau serie de entități (o FIGURĂ). ¶Beaugrande 1980; Chatman 1978. Vezi și PLAN SECUND, PRIM-PLAN. defamiliarizare. Vezi INSOLITARE. deictic [deictic]. Orice termen sau expresie care se referă într-un enunț la contextul producerii (DESTINATOR, DESTINATAR, timp, loc) acelui enunț: "aici", "acum", "ieri", "eu", "tu" etc. sînt deictice și, într-o aserțiune ca "ea l-a văzut ieri", adverbul contribuie la localizarea a ceea ce se spune despre destinator (în raport cu prezentul său
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
entitate sau serie de entități (o FIGURĂ). ¶Beaugrande 1980; Chatman 1978. Vezi și PLAN SECUND, PRIM-PLAN. defamiliarizare. Vezi INSOLITARE. deictic [deictic]. Orice termen sau expresie care se referă într-un enunț la contextul producerii (DESTINATOR, DESTINATAR, timp, loc) acelui enunț: "aici", "acum", "ieri", "eu", "tu" etc. sînt deictice și, într-o aserțiune ca "ea l-a văzut ieri", adverbul contribuie la localizarea a ceea ce se spune despre destinator (în raport cu prezentul său, ceea ce se relatează s-a întîmplat în ziua precedentă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
situațiile și evenimentele narate ca aparținînd unui timp anterior. ¶Benveniste 1971 [2000a]; Hamburger 1973; Palmer 1981. Vezi și DEIXIS, PRETERIT EPIC, AMBREIOR, TIMP. deixis [deixis]. Fenomenul general de apariție a DEICTICII; setul de referințe la situația (interlocutori, timp, loc) unui enunț. ¶Benveniste 1971 [2000a]; Palmer 1981. descoperire [discovery]. Vezi RECUNOAȘTERE. ¶Aristotle 1968 [1965]. descriere [description]. Reprezentarea obiectelor, ființelor, situațiilor sau întîmplărilor (neintenționale, nevoliționale) în existența lor spațială mai degrabă decît temporală, funcționarea lor topologică mai curînd decît cronologică, simultaneitatea mai curînd
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
prezentate așa cum (se presupune că) au fost rostite și pot sau nu pot fi însoțite de PROPOZIȚII INCIDENTE. ¶Głowiński 1974; Stanzel 1984. Vezi și DIALOG FRAGMENTAR, VORBIRE DIRECTĂ, MONOLOG, VORBIRE REPRODUSĂ, SCENĂ. dialog fragmentar [abruptive dialogue]. Un dialog în care enunțurile nu sînt însoțite de PROPOZIȚII INCIDENTE: "Ce mai faci astăzi? Bine! Dar tu? Bine." ¶Genette 1980. diegetic [diegetic]. Aparținînd DIEGEZEI (diégèse) sau unei părți din ea, mai exact acelei diegeze reprezentate de NARAȚIUNEA (PRIMARĂ). ¶Narațiunile, naratorii și naratarii, existentele și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
din cele două subsisteme lingvistice, distincte și complementare. În discurs (discours), se stabilește o legătură între o stare sau un eveniment și situația în care se evocă lingvistic acea stare sau acel eveniment. Discursul implică astfel o referință oarecare la ENUNȚ și presupune un DESTINATOR și un DESTINATAR. Istoria, pe de altă parte, nu prezintă asemenea implicații. Comparați "El tocmai a plecat", sau "Ți-am spus asta de mii de ori" cu "El a plecat", sau "El i-a spus asta
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
el este discursul așa-numiților NARATORI OMNISCIENȚI și caracterizează romane ca Tom Jones, Părinți și copii sau Eugénie Grandet. ¶Genette 1980. discurs cvasi-direct [quasi-direct discourse]. Vezi DISCURS-INDIRECT LIBER. ¶Vološinov 1973. discurs direct [direct discourse]. Un TIP DE DISCURS prin care enunțurile sau judecățile unui personaj sînt redate sau citate în modul în care (se presupune că) le-a formulat personajul, în opoziție cu DISCURSUL INDIRECT: comparați "Ion a spus: lucrez" cu "Ion a spus că lucrează". În DISCURSULDIRECT INCIDENT, aceste formulări
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Genette 1980, 1983; Lanser 1981; Todorov 1981. Vezi și DISCURS REPRODUS. discurs-direct incident [tagged direct discourse]. Un DISCURS DIRECT însoțit de o PROPOZIȚIE INCIDENTĂ. ¶Chatman 1978. discurs-direct liber [free direct discourse]. Un TIP DE DISCURS prin care (se pretinde că) enunțurile sau gîndurile unui personaj sînt date așa cum le formulează personajul, fără vreo mediere naratorială (DISJUNCȚII, semne ale citării, linii de despărțire etc.). În "Era insuportabil de cald și ea stătea acolo. Nu-i suport pe toți acești oameni! Ea s-
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
personaj sînt prezentate direct, pe măsură ce ele apar în conștiința sa. ¶Chatman 1978; Genette 1980, 1983; Lanser 1981; Todorov 1981. Vezi și DISCURS DIRECT, DISCURS NEMEDIAT, MONOLOG INTERIOR, FLUX AL CONȘTIINȚEI. discurs indirect [indirect discourse]. Un TIP DE DISCURS prin care enunțurile sau gîndurile unui personaj se integrează în alt enunț sau gînd (de obicei, dar nu întotdeauna) prin punerea la trecut a timpurilor și trecerea de la pronumele la persoana întîi la pronumele pentru persoana a treia. Aceste gînduri sau enunțuri sînt
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sa. ¶Chatman 1978; Genette 1980, 1983; Lanser 1981; Todorov 1981. Vezi și DISCURS DIRECT, DISCURS NEMEDIAT, MONOLOG INTERIOR, FLUX AL CONȘTIINȚEI. discurs indirect [indirect discourse]. Un TIP DE DISCURS prin care enunțurile sau gîndurile unui personaj se integrează în alt enunț sau gînd (de obicei, dar nu întotdeauna) prin punerea la trecut a timpurilor și trecerea de la pronumele la persoana întîi la pronumele pentru persoana a treia. Aceste gînduri sau enunțuri sînt reproduse cu mai multă sau mai puțină fidelitate (nu
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
care enunțurile sau gîndurile unui personaj se integrează în alt enunț sau gînd (de obicei, dar nu întotdeauna) prin punerea la trecut a timpurilor și trecerea de la pronumele la persoana întîi la pronumele pentru persoana a treia. Aceste gînduri sau enunțuri sînt reproduse cu mai multă sau mai puțină fidelitate (nu ca în DISCURSUL DIRECT, unde enunțurile sau gîndurile unui personaj sînt redate sau citate în modul în care personajul le va fi formulat): "Maria a spus: "Trebuie să închid"" devine
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
nu întotdeauna) prin punerea la trecut a timpurilor și trecerea de la pronumele la persoana întîi la pronumele pentru persoana a treia. Aceste gînduri sau enunțuri sînt reproduse cu mai multă sau mai puțină fidelitate (nu ca în DISCURSUL DIRECT, unde enunțurile sau gîndurile unui personaj sînt redate sau citate în modul în care personajul le va fi formulat): "Maria a spus: "Trebuie să închid"" devine "Maria a spus că trebuie să închidă telefonul"; ""Vreau să mă uit mai bine", am spus
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
omorît pe tata", strigă Oedip" devine "Oedip strigă că și-a omorît tatăl". Se poate face o distincție între DISCURSUL INDIRECT "normal" sau INCIDENT (care implică o PROPOZIȚIE INCIDENTĂ "el a spus că", "ea gîndi că" care introduce și califică enunțurile și gîndurile reprezentate) și DISCURSUL-INDIRECT LIBER (care nu face toate acestea și care își apropie cel puțin cîteva din trăsăturile ENUNȚULUI care aparțin personajului). ¶Banfield 1982; Chatman 1978; Genette 1980, 1983; Mendilow 1952; Todorov 1981. Vezi și DISCURS TRANSPUS. discurs-indirect
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
normal" sau INCIDENT (care implică o PROPOZIȚIE INCIDENTĂ "el a spus că", "ea gîndi că" care introduce și califică enunțurile și gîndurile reprezentate) și DISCURSUL-INDIRECT LIBER (care nu face toate acestea și care își apropie cel puțin cîteva din trăsăturile ENUNȚULUI care aparțin personajului). ¶Banfield 1982; Chatman 1978; Genette 1980, 1983; Mendilow 1952; Todorov 1981. Vezi și DISCURS TRANSPUS. discurs-indirect incident [tagged indirect discourse]. Un DISCURS INDIRECT însoțit de o PROPOZIȚIE INCIDENTĂ. ¶Chatman 1978. discurs-indirect liber [free indirect discourse/erlebte rede
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1978; Genette 1980, 1983; Mendilow 1952; Todorov 1981. Vezi și DISCURS TRANSPUS. discurs-indirect incident [tagged indirect discourse]. Un DISCURS INDIRECT însoțit de o PROPOZIȚIE INCIDENTĂ. ¶Chatman 1978. discurs-indirect liber [free indirect discourse/erlebte rede]. Un TIP DE DISCURS care reprezintă enunțurile sau gîndurile unui personaj. Discursul-indirect liber (MONOLOG NARAT, VORBIRE ȘI GÎNDIRE REPREZENTATE, STIL-INDIRECT LIBER, NARAȚIE SUBSTITUTIVĂ) posedă însușirile gramaticale de DISCURS INDIRECT "normal", dar nu implică o PROPOZIȚIE INCIDENTĂ ("el a spus că", "ea gîndi că") care introduce și califică
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sau gîndurile unui personaj. Discursul-indirect liber (MONOLOG NARAT, VORBIRE ȘI GÎNDIRE REPREZENTATE, STIL-INDIRECT LIBER, NARAȚIE SUBSTITUTIVĂ) posedă însușirile gramaticale de DISCURS INDIRECT "normal", dar nu implică o PROPOZIȚIE INCIDENTĂ ("el a spus că", "ea gîndi că") care introduce și califică enunțurile și gîndurile reprezentate. În plus, el manifestă cel puțin una din trăsăturile ENUNȚULUI personajului (cîteva din trăsăturile asociate, de regulă, cu discursul unui personaj prezentat direct, cu discursul la persoana întîi, și nu la persoana a treia: comparați "S-a
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
LIBER, NARAȚIE SUBSTITUTIVĂ) posedă însușirile gramaticale de DISCURS INDIRECT "normal", dar nu implică o PROPOZIȚIE INCIDENTĂ ("el a spus că", "ea gîndi că") care introduce și califică enunțurile și gîndurile reprezentate. În plus, el manifestă cel puțin una din trăsăturile ENUNȚULUI personajului (cîteva din trăsăturile asociate, de regulă, cu discursul unui personaj prezentat direct, cu discursul la persoana întîi, și nu la persoana a treia: comparați "S-a înfuriat. Un om ca el să fie suspect!", sau "A zîmbit, Maria, Dumnezeu
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1937; Chatman 1978; Cohn 1978; Dillon, Kirchhoff 1976; Genette 1980, 1983; Jespersen 1924; Lips 1926; Lorck 1921; McHale 1978, 1983; Pascal 1977; Strauch 1974; Todorov 1981; Vološinov 1973. discurs narativizat [narratized discourse]. Un TIP DE DISCURS prin care sînt reprezentate ENUNȚURILE unui personaj sau gîndurile verbalizate, în cuvinte care aparțin naratorului, ca acte între alte acte; un discurs despre cuvinte (sau gînduri) rostite, echivalentul unui discurs care nu e despre cuvinte. De exemplu, dacă un personaj ar fi spus la un
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
astfel. "A făcut aranjamente să fie întîmpinat la gară". ¶Împreună cu DISCURSUL REPRODUS (DISCURSUL DIRECT) și DISCURSUL TRANSPUS (DISCURSUL INDIRECT), discursul narativizat (sau narat, sau nenarat) este, în concepția lui Genette, unul din cele trei feluri de bază de a reprezenta enunțurile personajelor și gîndurile lor verbale. ¶Genette 1980, 1983. discurs nemediat [immediate discourse]. DISCURS-DIRECT LIBER. Cu discursul nemediat (în opoziție cu DISCURSUL REPRODUS) personajului i se dă cuvîntul fără vreo introducere naratorială, fără mediere sau patronaj (Zarurile au fost aruncate; monologurile
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]