2,401 matches
-
unui nume propriu, și dezvoltată ulterior de Josette Rey-Debove și de J. Authier-Revuz: discursul direct este citare, deci autonim, iar discursul indirect, traducere; discursul raportat ca discurs autonim se distinge de modalitatea autonimică, văzută ca discurs reflexiv. Ca fenomen de enunțare, discursul raportat pune în termeni noi problema responsabilității enunțiative și a atribuirii discursului, a moalităților de punere la distanță a discursului citat, a corespondenței între planurile enunțării; interesează, în principal, la acest nivel, strategiile de integrare a enunțării discursului citat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
autonim se distinge de modalitatea autonimică, văzută ca discurs reflexiv. Ca fenomen de enunțare, discursul raportat pune în termeni noi problema responsabilității enunțiative și a atribuirii discursului, a moalităților de punere la distanță a discursului citat, a corespondenței între planurile enunțării; interesează, în principal, la acest nivel, strategiile de integrare a enunțării discursului citat în spațiul enunțiativ al discursului de citare (cu un accent marcat pe funcționarea elementelor deictice, a indicatorilor și cvasi-indicatorilor). Aceste perspective se subordonează, în a n a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fenomen de enunțare, discursul raportat pune în termeni noi problema responsabilității enunțiative și a atribuirii discursului, a moalităților de punere la distanță a discursului citat, a corespondenței între planurile enunțării; interesează, în principal, la acest nivel, strategiile de integrare a enunțării discursului citat în spațiul enunțiativ al discursului de citare (cu un accent marcat pe funcționarea elementelor deictice, a indicatorilor și cvasi-indicatorilor). Aceste perspective se subordonează, în a n a l i z a d i s c u r s
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a categoriei așa-numitelor verbe declarative, existînd numeroase criterii de sistematizare a structurilor de prezentare a discursului citat, care urmăresc nu numai relația sintactică dintre verbul/ structura de prezentare și discursul citat, ci și valoarea enunțiativă și pragmatică a acestora (enunțare vs. receptare; peformative; neutre / cu indicații de ordin paraverbal). V. diafonie, dialogism, discurs, polifonie, stil, vorbire. REY-DEBOVE 1978; BANFIELD 1982; AUTHIER-REVUZ 1995; ROSIER 1999; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; COMBETTES - NǾLKE 2004. RB DISCURS SEMNĂTURĂ. Sintagma discurs semnătură, amintită de unii autori
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
context, ideea subiacentă acestei interpretări fiind că se impune distincția, afirmată de viziunea pragmatică, dintre frază și enunț: fraza reprezintă obiectul de studiu al sintaxei, concretizat într-o entitate abstractă, caracterizată prin structură sintactică și semnificație; enunțul, ca produs al enunțării unei fraze, rezultat din semnificația frazei, la care se adaugă contextul lingvistic și situația, reprezintă obiectul de studiu al pragmaticii. În GA 2005, însă, enunțului i se atribuie două roluri, fiind considerat atît unitate comunicativă, cît și unitate sintactică, după
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o suită de fraze emisă între două pauze în comunicare); discursul ar avea ca bază enunțul, la care se adaugă mecanismul discursiv ce îi asigură condițiile de producere. V. comunicare, discurs, text. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005; BUSSMANN 2008. RN ENUNȚARE. Chiar dacă Ch. Bally (1932) a formulat pentru prima dată în spațiul disciplinelor lingvistice necesitatea operării cu acest concept, în cadrul unei teorii generale a enunțării ca expresie a gîndirii, E. Benveniste a impus, a rafinat și a dezvoltat ideile referitoare la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
asigură condițiile de producere. V. comunicare, discurs, text. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005; BUSSMANN 2008. RN ENUNȚARE. Chiar dacă Ch. Bally (1932) a formulat pentru prima dată în spațiul disciplinelor lingvistice necesitatea operării cu acest concept, în cadrul unei teorii generale a enunțării ca expresie a gîndirii, E. Benveniste a impus, a rafinat și a dezvoltat ideile referitoare la acest aspect, arătînd că enunțarea reprezintă procesul de funcționare a limbii declanșat prin orice act individual de comunicare. Spre deosebire de enunț, care poate fi considerat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a formulat pentru prima dată în spațiul disciplinelor lingvistice necesitatea operării cu acest concept, în cadrul unei teorii generale a enunțării ca expresie a gîndirii, E. Benveniste a impus, a rafinat și a dezvoltat ideile referitoare la acest aspect, arătînd că enunțarea reprezintă procesul de funcționare a limbii declanșat prin orice act individual de comunicare. Spre deosebire de enunț, care poate fi considerat un produs, enunțarea desemnează activitatea care conduce la crearea acestui produs și care permite ancorarea referențială a informației transmise. Însă, așa cum
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a gîndirii, E. Benveniste a impus, a rafinat și a dezvoltat ideile referitoare la acest aspect, arătînd că enunțarea reprezintă procesul de funcționare a limbii declanșat prin orice act individual de comunicare. Spre deosebire de enunț, care poate fi considerat un produs, enunțarea desemnează activitatea care conduce la crearea acestui produs și care permite ancorarea referențială a informației transmise. Însă, așa cum remarcă numeroși cercetători, este mult mai dificil de descris practica enunțiativă decît de descris rezultatul său, enunțul. Totuși, unele componente ale enunțării
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțarea desemnează activitatea care conduce la crearea acestui produs și care permite ancorarea referențială a informației transmise. Însă, așa cum remarcă numeroși cercetători, este mult mai dificil de descris practica enunțiativă decît de descris rezultatul său, enunțul. Totuși, unele componente ale enunțării pot fi revelate, încît se poate arăta că enunțarea este "un uz al limbii care capătă sens într-un registru sau într-un gen de discurs, exersat în anume situații și realizînd o formă de viață, atît din punct de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și care permite ancorarea referențială a informației transmise. Însă, așa cum remarcă numeroși cercetători, este mult mai dificil de descris practica enunțiativă decît de descris rezultatul său, enunțul. Totuși, unele componente ale enunțării pot fi revelate, încît se poate arăta că enunțarea este "un uz al limbii care capătă sens într-un registru sau într-un gen de discurs, exersat în anume situații și realizînd o formă de viață, atît din punct de vedere etic, cît și din punct de vedere estetic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sens într-un registru sau într-un gen de discurs, exersat în anume situații și realizînd o formă de viață, atît din punct de vedere etic, cît și din punct de vedere estetic" (Ablali-Ducard 2009). Problematica dificilă și complexă a enunțării se bucură de interesul specialiștilor europeni și americani, care se preocupă printre altele de toate elementele care fac referire în discurs la propria funcționare a codului în context și prin raportare la emițător (deixis, modalități, argumentare, implicit etc). V. context
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1932; BENVENISTE 1974; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ABLALI - DUCARD 2009. RN ENUNȚĂTOR. Persoana care emite enunțul, responsabilă pentru maniera de organizare a acestuia și pentru conținutul cognitiv vehiculat. Numit și emițător, enunțătorul este protagonist al scenei de enunțare, V. locutor, discurs, enunț, enunțare. BALLY 1932; DUBOIS 1973; BENVENISTE 1974; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ABLALI - DUCARD 2009. RN EPISTEMOLOGIE. Prin epistemologie se înțelege o ramură a filozofiei care se ocupă cu teoria cunoașterii, adică natura și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ABLALI - DUCARD 2009. RN ENUNȚĂTOR. Persoana care emite enunțul, responsabilă pentru maniera de organizare a acestuia și pentru conținutul cognitiv vehiculat. Numit și emițător, enunțătorul este protagonist al scenei de enunțare, V. locutor, discurs, enunț, enunțare. BALLY 1932; DUBOIS 1973; BENVENISTE 1974; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ABLALI - DUCARD 2009. RN EPISTEMOLOGIE. Prin epistemologie se înțelege o ramură a filozofiei care se ocupă cu teoria cunoașterii, adică natura și izvoarele cunoașterii, extensiunea și valabilitatea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discurs, transpare vocea celuilalt, alteritatea implicînd nu numai vorbitori diferiți ci și coordonate spațio-temporale diferite. Calificat în general ca devalorizant, conceptul de eterogenitate permite, în domeniul analizei discursului, o reconsiderare a corpusului analitic, raportul cu exteriorul devenind parte integrantă a enunțării și în nici un caz opus acesteia. Eterogenitatea este, în consecință, o trăsătură a constituirii oricărui discurs. Se poate vorbi, la acest nivel, de o eterogenitate constitutivă, căci discursul nu este numai un spațiu care permite intruziunea unui discurs exterior, ci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reelaborat în lucrările lui D. Maingueneau, unde se arată că enunțiatorul (autorul enunțului) trebuie să-și legitimeze ceea ce spune prin marcarea propriului aport la o cunoaștere sau a propriei atitudini în legătură cu respectiva cunoaștere, atitudine care devine vizibilă prin modul de enunțare, prin ton. În consecință, fiecare gen de discurs presupune un ansamblu de mijloace, antrenate în mod conștient sau automat, prin care se redă imaginea de sine a locutorului. În mod necesar, această imagine discursivă a sinelui este marcată de stereotipii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
stă la baza imaginii pe care locutorul și-o construiește prin discurs. Acest etos prediscursiv, de care locutorul este conștient, va fi consolidat, rectificat și refăcut prin activitatea discursivă. Prin aceasta, etosul este îndepărtat de aspectele care țin strict de enunțare sau de manifestare a subiectivității prin limbă, deoarece se raportează la normele de interacțiune care sînt proprii unei culturi, încît se poate ajunge la un etos general ce caracterizează un întreg grup (etnic) uman (precum etosul românesc, etosul scandinav etc.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
par pentru că este divizibil cu 2. Fie auto-declanșată (atunci cînd locutorul o inițiază de la sine pentru a se face mai bine înțeles), fie hetero-declanșată (atunci cînd interlocutorul o solicită), de cele mai multe ori explicația recurge la procedeul de reformulare. V. didacticitate, enunțare, refolmulare. MORTUREUX 1982; MARTIN 1983; GRIZE 1990; MOESCHLER - REBOUL 1994; ROVENȚA-FRUMUȘANI 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. CS EXPOZIȚIUNE. Parte a operei literare (situată, în teatrul antic și cel clasic, la începutul acesteia) care furnizează elementele necesare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
etc.); (2) figuri de cuvinte, ce privesc jocurile asupra lexicului (neologismele, arhaismele etc.) și jocurile asupra sonorităților (asonanțele, aliterațiile etc.)"; (3) figuri de gîndire, care regrupează îndeosebi figurile ironiei, paradoxului, ca și pe acelea ale intensității (hiperbola, litota etc.), ale enunțării și ale dialecticii (apostroful, prozopopeea, prolepsa, paranteza etc.); (4) figuri de construcție, adică figurile care funcționează asupra simetriei (chiasmul), diverse construcții atipice (anacolutul, asindetul, hipalaga, zeugma), ca și repetițiile și acumulările (anafora, epanalepsa, pleonasmul, gradația). Studiile contemporane asupra discursului sînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
are capacitatea de a decoda corect anumite semne etc. Demersul de decodificare a limbajului gestual trimite la o identificare a mecanismelor corporale implicate în relația de comunicare interpersonală. Pe de o parte, considerată drept un fenomen paralingvistic, gestica însoțește permanent enunțarea, marcînd existența unor categorii abstracte care îmbracă forma unor caracterizări diferite (afirmare, negare, îndoială, siguranță, respingere, enervare etc.) și care pot să modifice parametrii comunicării intersubiective. Pe de altă parte, ea a fost percepută ca sistem de semne, însă cercetările
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de o parte, domeniul ei de manifestare este specific, iar, pe de altă parte, cînd vizează raportul textului cu referentul, se aplică datelor extralingvistice ale discursului și condițiilor de producere și de observare a lor. Spre deosebire de abordarea semiotică, pentru care enunțarea se poate reconstrui pornind de la un singur text, hermeneutica presupune intervenirea contextului social-istoric și contextului receptării și tinde să identifice sensurile admisibile, inducînd astfel o poziție filozofică a referinței drept criteriu de evaluare. V. referință, semiotică, sens, text. GREIMAS - COURTES
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vorbitor, se identifică un număr de trăsături care îi conferă o anumită identitate atunci cînd realizează un act lingvistic. Pornind de aici, P. Charaudeau consideră că identitatea subiectului discursiv se construiește în două maniere diferite, ambele în relație cu actul enunțării: o identitate personală și una de poziționare. Identitatea personală întrunește atît trăsăturile subiectului care comunică, cît și cele care privesc modul lui de a comunica, în vreme ce identitatea de poziționare caracterizează poziția pe care o ocupă subiectul într-un cîmp discursiv
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exploatarea maximelor conversației (maxima cantității, calității, relevanței și manierei). În cadrul implicaturilor conversaționale, H. P. Grice deosebește implicaturile conversaționale standard de cele non-standard. Implicaturile conversaționale standard fac apel la capacitatea destinatarului de a amplifica prin deducții ceea ce spune destinatorul în cadrul unei enunțări care respectă principiul cooperativ, implicaturile conversaționale non-standard constînd în transgresarea sau exploatarea deliberată a unor anumite maxime conversaționale (figurile de stil). Implicaturile standard pot fi generalizate, asociate expresiei lingvistice, declanșate doar de materia lingvistică și independente de context, sau particularizate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
înscris în enunț, corespunzînd unei realități presupuse a fi deja cunoscută de către interlocutor și care constituie baza pe care se construiește ceea ce este spus efectiv, subînțelesul este o deducție ce se poate atribui interlocutorului, făcută pe baza evenimentului particular al enunțării, deducție prevăzută, de altfel, de către locutor. În enunțul Mihai ia lecții de pian luna aceasta, presupoziția înscrisă în enunț prin sintagma luna aceasta este că Înainte Mihai nu lua lecții de pian, în timp ce conținutul subînțeles poate fi "Ar fi bine
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
specialiști, precum Oswald Ducrot, Patrick Charaudeau și alții, să dezvolte teorii ample în legătură cu implicațiile inferenței în realizarea și interpretarea enunțurilor și discursului care le cuprinde. Potrivit lui O. Ducrot, inferențele nu privesc relațiile dintre enunțuri (acestea fiind fenomene semantice legate de enunțare și de argumentare), ci relațiile dintre propoziții, întrucît inferențele raportabile la enunțuri sînt de fapt fenomene discursive, de natură nonlogică. Ca atare, pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]