7,152 matches
-
2001 - 2005, iar cel de acum duce mai departe, într-un mod simetric, cronologia inițiată, consemnând faptele petrecute (atât în lumea exterioară, cât și în lumea lăuntrică a autorului) pe parcursul următorilor cinci ani (2006 - 2010). Cartea, de o apreciabilă anvergură epică, este o creație plurivalentă și exprimă în ansamblu un mod personal de raportare a autorului la fenomenul existenței, cu tot ceea ce implică acest lucru. Dar dincolo de multitudinea uneori deconcertantă a temelor, ideilor sau motivelor care compun textura complexă a cărții
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
rândul tot din cauza unor considerente străine artei. Dacă ar fi să gândim în tipare, așa cum o facem adesea, o manifestare cu pictori stabiliți sau flotanți în Baia Mare în prima jumătate a secolului XX ar fi o poveste cu un filon epic realist, compusă într-o paletă cromatică vie, încărcată de contraste. Privite de aproape, lucrurile nu stau chiar așa. Avem surpriza de a descoperi, aici în „Regat”, artiști pe care i-am văzut rar sau deloc, artiști care au pictat și
Baia Mare, intersecție artistică între Budapesta și București by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4210_a_5535]
-
aprobare?) suportul reclamelor unei bănci. Să nu se creadă totuși, din ce am spus până acum, că numai dimensiunea indignării, a revoltei este de urmărit în textele lui Andrei Pippidi, niște manifeste. Atrăgătoare, ba aș spune captivantă, este verva lor epică. Andrei Pippidi este un narator plin de farmec, un portretist, reconstituind biografii ale unor oameni de odinioară și ale caselor în care au trăit. Trecem nepăsători adesea pe lângă ele pentru că nu le știm istoria, nu știm cine și când le-
Solidar cu Andrei Pippidi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4294_a_5619]
-
său, de ce, totuși, problematizările au ocolit, cu consecvență, tocmai principiile? De ce, cu alte cuvinte, nu s-a făcut referire la câteva studii înzestrate cu reală alonjă teoretică? Tehnica criticii și a istoriei literare (1938), Istoria ca știință inefabilă și sinteză epică (1947), Notă despre așa-zisa „subiectivitate” (1944), Ce este impresionismul (1945) sau Critică și creație (1958) sunt pur și simplu de neocolit când vorbim despre criticul (subliniez) Călinescu. Și, pe cale de consecință, despre oricare dintre discipolii săi. Îmi permit să
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
Andrei Terian pentru ca mitul acesta să înceapă să se clatine. Până atunci, trăsăturile scrisului lui Călinescu erau de cele mai multe ori plasate sub zodia unei excelențe inefabile. Farmecul era în pole position. Îi urmau expresivitatea. Darul formulării memorabile. Arta paradoxului. Forța epică. Or, toate acestea sunt, substanțial, inimitabile. Ce influență ar fi putut ele exercita, concret? Portretul criticului, cum spuneam, era redus la poză. Ideația lui conta prea puțin. Devine, așadar, cu atât mai lăudabil felul în care George Ardeleanu urmărește meticulos
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
și anume „Tu în loc să-ți plângi ție de milă, plângi de mila romanului...”, Radu Aldulescu scrie în LUCEAF|RUL nr. 7 un text care se intitulează Lacrimi pentru romanul românesc. Iată ce motive are prozatorul ca să verse lacrimi pentru genul epic: „Romancierul e ca și mort într-un loc precum România, unde literatura a fost constrânsă să devină o îndeletnicire pentru timpul liber, iar editurile și instituțiile culturale au drept cuvânt de ordine pentru autor că nu se poate trăi din
Revista revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4456_a_5781]
-
Spre finalul romanului, însă, Andrei Pogorilowski dă cărțile pe față, intitulându-ș i capitolele de-a dreptul Sonata și Fuga (a 3 soggetti). Concluzia (de etapă) ar fi că nu doar literatura are structură muzicală, ci viața însăși. Jumătate din substanța epică a volumului este alcătuită din rememorarea jocurilor copilăriei alături de șiretul Caius, care se pricepea să-l păcălească pe micul Vlad și să-i fure jucăriile sau să fie el cel care încasa pentru prostiile făcute la comun. Secvențele sunt savuroase
Muzical by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4467_a_5792]
-
primăvară, o serie de apariții în show-uri de parodie în toamnă și, posibil, un talent show revoluționar”, a anunțat Bendeac. „Cât despre Internet, am bucuria să pot realiza pe YouTube, timp de un an, varianta românească a conceptului american “Epic Rap Battles”.
Mihai Bendeac revine la PRIMA iubire () [Corola-journal/Journalistic/44691_a_46016]
-
același cuvânt întrerupând și eliberând apoi discursul: „în inimă. În inima mea.” Sau: „Sunt momente în viață când oamenii dăruiesc. Dăruiesc altora, dar în același timp, și lor. Dăruiesc, simțind că așa trebuie.” Prin intensitate, prin insistență, prin reluări, eul epic devine eu liric: „Tot eu sunt. Cu viața mea. Cu amintirile, cu gândurile și visele mele. Mi-a tremurat inima. Un nod mi s-a pus în gât și, în aceeași clipă, mi-au dat lacrimile... pe care nu le-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Ce fac copiii mei? Au și ei problemele lor, am vorbit la telefon, acum două luni.” „Ai observat? X n-a mai scos o carte bună... de multă vreme. A ajuns un ilustru necunoscut!” Narațiunea are două acte, primul cu epicul sfâșiat în/prin scrisori, al doilea prin „scene” semi-independente. Primul act conține o formidabilă pendulare, între persoane și personaje, narațiunea fiind când homodiegetică (la persoana I - Maria), când epistolară (postmodernă - la persoana a II-a - Mihu), când heterodiegetică (la persoana
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
recul Claudia Mitră, își dispută cu personajul toate tipurile de raporturi, știind mai mult, tot atât sau chiar mai puțin decât personajul. De aici și mobilitatea și modernitatea textului, acesta aparținând deopotrivă neo și postmodernismului). Ca narator omniprezent, secvenționează firul epic, intervine cu detalii subiective, cu o analiză aprofundată a trăirilor interioare. În partea a doua (actul doi) naratorul omniprezent elimină orice formă de dialog cu cititorul (receptorul); devenit narator - reflector, schimbat perspectiva asupra evenimentelor și personajelor, se poziționează în puncte
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
însă la bogația fondului și la ritmul sufletesc, e nu numai un stil necesar ci, prin armonie și echilibru intens, și unul perfect.” Pe o continuă alternare de planuri, pe o permanentă pendulare între realitate și irealitate, este construită opera epică a Hortensiei PapadatBengescu. Mișcarea ființei între acești doi poli are însă începând deja cu romanul Femeia în fața oglinzii) un vădit caracter de circularitate, fapt care poate trece drept semn al impasului, dar el poate să apară tocmai ca o depașire
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
-se pe o curbă a eternității. În esență “feminitățile” Hortensiei Papadat Bengescu rezumă atitudini în fața vieții, notabile prin francheță; autobiografie travestită, în care sub nume diverse Ă Bianca, Manuela, Adriana etc.) apare un singur personaj. Literatura subiectivă sau tranzitorie spre epic, stă sub semnul întrebărilor personale, având ca finalitate autocunoașterea. În fiecare din eroinele de tip intelectual, copleșite de întrebări existențiale, e câte ceva din Hortensia Papadat Bengescu. Până la ea se dezbătuse mai mult problema relațiilor cu societatea; cu Hortensia Papadat-Bengescu intră
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
poate recunoaște această reflectare a feminității. SUB SEMNUL LUI NARCIS Pornind de la definiția romanului, așa cum o concepea Hortensia Papadat-Bengescu: ”Definiție, conține noțiunea de definitiv. Totuși roman, cercul închis al unei acțiuni, privită sub toate unghiurile de vedereă...) De ce oare un epic și un epic pur? Ar trebui cumva, ca epicul pur să fie povestea uscată a unor fapte privite numai exterior? Ar trebui să-l caracterizeze ca fond adevărul pur și ca formă, povestirea? De întotdeauna au existat faptele - bază a
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
reflectare a feminității. SUB SEMNUL LUI NARCIS Pornind de la definiția romanului, așa cum o concepea Hortensia Papadat-Bengescu: ”Definiție, conține noțiunea de definitiv. Totuși roman, cercul închis al unei acțiuni, privită sub toate unghiurile de vedereă...) De ce oare un epic și un epic pur? Ar trebui cumva, ca epicul pur să fie povestea uscată a unor fapte privite numai exterior? Ar trebui să-l caracterizeze ca fond adevărul pur și ca formă, povestirea? De întotdeauna au existat faptele - bază a epicului - și firea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
NARCIS Pornind de la definiția romanului, așa cum o concepea Hortensia Papadat-Bengescu: ”Definiție, conține noțiunea de definitiv. Totuși roman, cercul închis al unei acțiuni, privită sub toate unghiurile de vedereă...) De ce oare un epic și un epic pur? Ar trebui cumva, ca epicul pur să fie povestea uscată a unor fapte privite numai exterior? Ar trebui să-l caracterizeze ca fond adevărul pur și ca formă, povestirea? De întotdeauna au existat faptele - bază a epicului - și firea omenească, caracterele... Creștinismul a adăugat sufletul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mai degrabă asemeni unui parfum de esență tare, turnat peste un trup sănătos și încă plin de viață. Totul este relatat la stadiul de părere; prezența verbelor “păru”, “putea”, “vru”, “i se păru”, “crezu”,”fără să pară”etc, anulează consistența epică. Viața din jurul său este o amplă scenă în care “lumea ca teatru” se manifestă sub dominația “Banului”. Dezechilibrul Manuelei va dispărea odată cu regăsirea imaginii sale într o oglindă mare; egocentrică eroina își va manifesta mulțumirea de sine și va putea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
este diferența dintre obiectivitate și subiectivitate și care dintre cele două atitudini narative fac apanajul scriiturii Hortensiei Papadat-Bengescu? Proza modernă europeană uzează mai degrabă de investigația amplă a universului interior și prea puțin de o atitudine auctorială obiectivă, dând uitării epicul pur pe care îl valorizează atît Lovinescu). Autoarea interbelică are o viziune mai mult decât clară asupra 43 trăsăturilor modernității în literatură, dezicându-se explicit de epicul ostentat la care o îndeamnă Lovinescu: „Ar trebui cumva ca epicul pur să
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a universului interior și prea puțin de o atitudine auctorială obiectivă, dând uitării epicul pur pe care îl valorizează atît Lovinescu). Autoarea interbelică are o viziune mai mult decât clară asupra 43 trăsăturilor modernității în literatură, dezicându-se explicit de epicul ostentat la care o îndeamnă Lovinescu: „Ar trebui cumva ca epicul pur să fie povestea uscată a unor fapte privite numai exterior? Ar trebui să-l caracterizeze, ca fond, adevărul pur și ca formă povestirea? De întotdeauna au existat faptele
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
dând uitării epicul pur pe care îl valorizează atît Lovinescu). Autoarea interbelică are o viziune mai mult decât clară asupra 43 trăsăturilor modernității în literatură, dezicându-se explicit de epicul ostentat la care o îndeamnă Lovinescu: „Ar trebui cumva ca epicul pur să fie povestea uscată a unor fapte privite numai exterior? Ar trebui să-l caracterizeze, ca fond, adevărul pur și ca formă povestirea? De întotdeauna au existat faptele - bază a epicului - și firea omenească, caracterele...“. Prin urmare, Hortensia Papadat-Bengescu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o specie. După dimensiuni textul baleiază între povestire și nuvelă; după numărul de personaje, se apropie de schiță. Amplitudinea sentimentului te duce cu gândul la un roman, comparabil cu Donna Alba al lui Gib Mihăescu, de pildă. Genul nu este epic curat, pentru că adesea viziunea este lirică, ușor metaforizată. În plus, lipsește aproape total acțiunea (Karina este o ...oblomovistă!), dialogul provine din monolog adresat sau din multiplicarea vocilor, protagonista creându-și un antagonist așa cum procedează copiii atunci când sunt singuri și vor
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
scurt timp în casă, nesatisfăcut și meditând, tatăl: copilul nu este atent, nu este atent!... De bun folos, pentru a-i deschide apetitul, i-ar da să citească romane de Jules Vernes, dacă nu ar fi romane, dar le elimină epicul. Așa că, rămâne uimit când spunând asta lui don Fulgencio, filosoful îi răspunde: Eu te-aș sfătui pentru un bun folos să-i dai să citească romane și să lase la o parte științificul. "Acest om... acest om... îi zice demonul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fiul reginei devine un eliberator. În tragedia lui Eschil, părțile cântate de cor au o mare importanță, egalând și depășind uneori dialogul actorilor. Intervențiile acestuia sunt pline de lamentații, de meditații filozofice, adoptând cu ușurință tonul liric și pe cel epic. Corul are mișcări și gesturi solemne, dansuri pline de grație, cu efect puternic asupra spectatorilor 1. Autorul introduce al doilea, apoi, după exemplul lui Sofocle, mai tânărul său rival, al treilea actor. Personajele sale sunt încarnarea unei mari idei, a
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
resortul principal al tragediei grecești era libertatea, ideea de fatalitate fiind doar un revers al acesteia. Dramaturgul francez a căutat în permanență mituri, adică subiecte ușor recognoscibile, fără recursul la diferite detalii psihologice. În perioada în care se afirmă teatrul epic de factură brechtiană și teatrul absurd, pe care Sartre îl consideră prin excelență burghez, el se declară partizanul teatrul de situații, formulă adecvată genului de angajare susținută de autor, dar și întregului sistem filozofic existențialist. Interesant este că atunci când, în
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
îl sancționează drastic din perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului-simț civic. Aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și pline de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au stocat într-un corpus epic pasional, polemic, incisiv și, nu de puține ori, plin de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din textele teoretice și din scrisorile lui Bata Marianov, este unul inconsecvent și paradoxal la suprafață, dar dramatic și de o incontestabilă autenticitate
Contradicțiile lui Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7187_a_8512]