948 matches
-
ceară topită" pentru a întârzia dansul fatal al Viperei cârne, în sfârșit, Cel Dintâi, "așezat anume la porți", care "se-ntrupează,/ plutește-n văzduh, se despoaie de sine/ de-a lungul luminii" sub ochii poetului, pe deplin convins de finalitatea epifaniei trăite "sub soarele rece,/ până la brâu între valuri sclipitoare,/ în mijlocul întinderilor cu o mie de fețe". Raportând aceste figuri la imaginarul nictomorf, trebuie observat că prin ele se confirmă ceea ce Jean Chevalier numește dublul aspect al nopții, "de întuneric în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lui Liviu Antonesei, fiecare nouă apariție a Eonei adică, în termenii autorului, "O răcoare umedă/ și blândă. O vibrație neașteptată a aerului./ un miracol întrupat. O jubilație difuză./ Acum. Atunci și de-a pururi" nu înseamnă altceva decât o eternă epifanie a Poeziei. Deși pretextul celui mai recent volum de versuri semnat de Liviu Antonesei, Povești filosofice cretane și alte poezii din insule. Poeme inedite (Editura Herg Benet, București, 2012), pare a fi călătoria în spații pe care mentalul colectiv le
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
așternându-se/ ca pletele fecioarei peste primul sărut") și textele orfice ("coapsele tale / cântec de dor") și o transcrie într-o imagistică ținând mai degrabă de idealitate, de vizionarism. În general, percepției strict senzoriale îi este preferată potențialitatea actului, iluzia epifaniei erotice: "dormi/ goală ca o fericire despletită/ înăuntrul meu/ tulburând primul țipăt al pământului/ mi l-a dăruit Dumnezeu/ când am fost năzuit/ din fărdedurerea întunericului dinainte//... mă mor/ lungit/ între visele cu tine/ înșirate în toate cele șapte zile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
grupul de la San Francisco, cu un Lawrence Ferlinghetti ori Gregory Corso bunăoară". De Aventura în cer a lui Geo Dumitrescu, într-adevăr, amintește tratarea iconoclastă a unor motive romantice arhicunoscute, precum "cerul hemoragic autodidact deasupra/ citindu-ne ca pe niște epifanii" din Naștere vinovată sau scurtă introducere la lecția despre om sau "lună cerșetoare prințesă/ plutindă pe râu/ târfă a poeților romantici" din Zeii ficși. După cum atribuirea unei condiții de paria genial și adresarea la persoana întâia plural amintește inevitabil de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
anunță cu sfiiciune onestă poetul, după care își înscenează viziunile similionirice complicate, când delectabile, când neliniștitoare, când gracile, când ponderoase. Rezultatul este o poezie stenică, proaspătă și solară, care crede în ritualuri de esență sau expresie creștină, în miracole și epifanii. Prin urmare, chiar și în cazul în care fața aurorală a lirismului său se crispează deprimist, pânza freatică a discursului nu răbufnește la suprafața poematică decât aburi mirosind a tămîie. De altfel, prin Caii din Perugia pătrunzi într-o geografie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sale, creatorul urlă "sunt îngerul căzut pe grătarele iadului/ acolo mi-e locul/ acolo desăvârșirea/ da da pe grătarele iadului" (Noapte bună). Cealaltă mitologie lirică dominantă în poezia lui Dan Laurențiu este cea erotică. Anunțată, în primele volume, de mici epifanii grațioase ale unei feminități de regulă pure, lirica de dragoste a acestui poet se desfășoară îndeosebi în cărțile de după Poemele de dragoste, adică în Ave Eva (Cartea Românească, București, 1986), Psyché (Cartea Românească, București, 1989), Călătoria mea ca martir și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
stimulatoare abia aici, în acest spațiu bine delimitat, unde "eu, sălbatecul mâzgâlitor/ de hârtie și pânze" își poate exorciza aproape toate soiurile de demoni. Oricât ar părea însă de puțin probabil, demonii artistici ai lui Traian Mocanu sunt exact sursa epifaniilor necesare. Spre finalul celui de-al doilea volum de Mocanorfoze, revelația îmbracă certitudinea finalității religioase a artei: "Întruparea Hristosului/ este de fapt adâncul/ copleșitor al unei lumi/ pline de taine, Atelierul". Referințe critice (selectiv): Lucian Vasiliu, în "Poezia", nr. 4
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
enigmatice, plus alte câteva personaje ambigue ce execută pași semnificativi dintr-o serie de ceremonialuri complicate uneori inutil. De cealaltă parte, spre exemplu, începe cu o vânătoare, continuă cu un pelerinaj cu scop divinatoriu și se încheie cu sugestia unei epifanii artistice: "Nemaigăsind nicio urmă,/ Nici vreo înfățișare,/ Hăitașii se-ascunseseră.../ Vipere blânde le sărutau picioarele gonacii/ Cădeau pe rând în somn îndelungat,/ În sunete pământoase și uimiri./ Corăbierii îmbătrâneau așteptând, așteptând;/ Pești intrau și ieșeau din năvoade / Copiii se ascundeau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
autorul într-o luminoasă Odă închinată doar în aparență femeii. Dialogul cu aceasta, destul de frecvent, de altfel, pe tot parcursul volumului, se dovedește în fapt un dialog cu alteritatea radicală, singura care dă substanță autentică trăirii poetice, convertind-o în epifanie. Și în Alergarea copacului roșu (Editura Junimea, Iași, 1985), climatul poetic favorizează revelațiile, căutarea de "semne" sacre și transformarea uneori emfatică a oricăror gesturi care țin de contingent, printr-un proces de valorizare sau de amplificare simbolică. Obsedat de vestirea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
2007; Nicolae Bârna, în Dicționarul general al literaturii române, P/R, 2007; Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, în Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, ediția a III-a, 2009; Vasile Spiridon, Apărarea și ilustrarea poeziei, 2009; Emanuela Ilie, în "Epifania", nr. 18/ 2011; Mircea Bârsilă, în "Ramuri", nr. 12/ 2012; George Bădărău, în "Conta", nr. 12/ 2012; Ioan Holban, Literatura română de azi. Poezia. Proza, 2012; Amalia Voicu, în "Dacia literară", nr. 1-2 (ianuarie-februarie)/ 2013. PENDEFUNDA, Liviu, n. 10 martie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
baladescului cerchist sau oniric, dar unul rarefiat de o conștiință a artificiului, a convenției care se cere subminată de o ironie subțire: Când noaptea se târăște ca motanii/ să-ți lingă seva care dă în pârg/ statui de abur leagă epifanii/ de stâlpi umili la poarta unui burg.// Din snopul de tăceri civile/ îmi treier cina micului eon/ ajuns cu pașapoarte și ștampile/ șeful luntrașului pe Acheron.// Și risipind monade ca sesterții/ în lupanarul târgului de praf/ ca un bacșiș las
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
religii. Ființa umană, în totalitatea ei deschisă, este locul fără de loc al transculturalului și al transreligiosului, adică ceea ce traversează și depășește culturile și religiile. Transculturalul și transreligiosul privesc timpul prezent al transistoriei, care este totodată de domeniul incredibilului și al epifaniei. Atitudinea transculturală și transreligioasă nu este un simplu proiect utopic: ea este înscrisă în adîncurile sufletului nostru. Prin transcultural, care se conjugă cu transreligiosul, războiul civilizațiilor, amenințare tot mai prezentă în vremurile de azi, nu ar mai avea nici o rațiune
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ceea ce crede el că este vocația sa; el își trage legitimitatea din propriul fond, independent de orice criteriu exterior [...]. Smulge oamenii din rutina și plictiseala vieții cotidiene exaltând aspectele iraționale ale vieții [...]. Noțiunea charismatică este, în fiecare clipă, propria-i "epifanie"". Julien Freund, Sociologie de Max Weber, PUF, Paris, 1983, pp. 203-205. • Banalizarea charismei Sociologia religioasă a lui Weber descrie trecerea de la charisma magicienilor și profeților la funcțiile preoției. Această translație se desfășoară într-o mișcare descendentă. Ea se întinde istoric
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
dintre cele mai neașteptate: femeia-descântătoare, femeia-ursitoare, femeia-vrăjitoare, femeia-ghicitoare etc. Un posibil răspuns la anterioara întrebare ni-l poate oferi și relația strânsă dintre femeie și natură. Mai precis, este vorba de relația femeie vegetație pământ apă lună și șarpe ca epifanie a lunii. Ea este dezvoltată și aprofundată de Mircea Eliade în Tratat de istorie a religiilor 211. Fertilitatea femeii, a animalelor, dar și lumea vegetală sunt puse sub semnul lunii. Nu puține sunt credințele și miturile care pun în relație
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
gazdă minunată și prieten al intelectualilor din București, pentru care a avut întotdeauna deschisă ușa casei sale. Aș dori ca aceste gânduri, ale tuturor celor care l-au cunoscut și care au scris despre Domnia sa, să fie un fel de Epifanie pentru Doctorul Stelian Ivașcu, adică „O manifestare spirituală neașteptată, într-un discurs sau într-un gest; sau o înlănțuire de gânduri, demne de a fi rememorate” așa cum a spus James Joyce în traducerea lui Umberto Eco. Aceste amintiri se adună
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
de la Qumran ca să poată distruge scrierile sacre ale geților așa cum ne spune după aproape 100 de ani iudeul Hegesip că tre-buie făcut cu toate manuscrisele care nu aparțin mozaismului și iudeo-creștinismu- lui; căptușite, prăjite sau dosite! Carpocrate și fiul său Epifanie și-au dezvoltat doctrina în timpul domniei lui Hadrian, trăind în partea a doua a secolului l și prima parte a secolului ll. Ei susțin ideile gnostice și afirmă despre scrierile iudeilor și pretenția smintită că numai ivri-ții au avut parte
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
îl aprobă admirativ, eufemizînd relaționarea verbală, dependentă fiind, în postura sa de consoartă, așa cum dependent era poetul Eufemiu de bogații pețitori ai Penelopei. Prefectul județului din Scrisoarea pierdută impune prin prenume (Ștefan, Fănică) ideea de putere diriguitoare (gr. coroană), apariția (epifanie) în lume a unei forțe ordonatoare, perspectivă situată oximoronic față de numele de familie derivat de la interjecția tip-tip, sugestie a politicii pașilor mărunți și lipsei de inițiativă; Agamemnon Dandanache preia numele celebrului erou al Iliadei într-o formă deteriorată și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
misticul sau curentul subteran al sensului"59, prin care, după cum spune gânditorul german, "esențe incomprehensibile" devin "esențe supranaturale", divine 60. "Valea Usher", i.e., spațiul poetic, sugerează, așadar, Ion Barbu, continuând gândul lui Edgar Poe, este un tărâm al iluminării spirituale (epifaniei). Fractură abia vizibilă a zidurilor casei ("alfabetul alveolar și distrat al pietrelor [s.n.]"), sugerând echilibrul 61 delicat al construcției (poetice), prin care autorul român recuperează ingenios, unele date caracteristice ale peisajului poesc din "Prăbușirea Casei Usher", amintește, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
turburea conștiința a lui Newton, comentatorul cornului lui David ; la fel poezia engleză răsfrânge din variația timpului uman doar acea limfatica permanentă, botezata pe nedrept "spiritualitate"82. Gândirea reflexiva (intuiția bergsoniana are această calitate 83), atentă la ea însăși, si epifania, care iluminează un moment de viață - "gândul cufundat și geometric", caracterizat, adică, prin profunzimea și percepția unei anumite ordini cosmice 84, sunt condițiile necesare și suficiente, pentru a genera poemul "perfect". Poezia "pură" oferă o viziune mai directă a realității
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
beneficiul imaginii ideale a Poporului strâns unit în jurul Partidului. O imensă butaforie pseudo-istorică și pseudo-folclorică face din "vizita de lucru" un tablou vivant care reprezintă istoria pentru a legitima prezentul. Distanțarea față de tradiția stalinistă a liderului invizibil, ale cărui rare epifanii semănau cu un grup statuar pietrificat la tribuna oficială a manifestațiilor, e evidentă: Ceaușescu circulă în toată țara, televiziunea proiectează la nivel național fiecare dintre aceste evenimente regionale sau sectoriale, așa încât prezența obsesivă a Liderului irumpe chiar și în orizontul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
esențialmente un produs al epocii moderne rămâne în picioare. În al doilea rând, "deșteptarea" națională sugerează o schimbare de gestalt, un proces cvasi-instantaneu de conștientizare a realei apartenențe naționale. Într-un anumit sens, termenul de "deșteptare" lasă impresia unei subite epifanii colective, în care un întreg popor își regăsește propria identitate prin activarea conștiinței naționale. Această concepție poate fi numită "doctrina revelaționismului național". Se înțelege, din argumentul desfășurat până în acest punct, că această doctrină este evident eronată. Departe de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un exercițiu de empatie istorică, ce impact emoțional trebuie să fi avut astfel de cuvinte în mintea impresionabilă a copiilor către care oratorul își împrăștia emisiunea discursivă. Intenția emitentului era, fără îndoială, aceea de a transfigura, de a produce o epifanie colectivă, care să le reveleze intern celor care s-au cuminecat din cuvintele profetului orator necesitatea sacrificării întru împlinirea "tainei misiunii noastre istorice pe pământ" (p. 23), anume formarea unei singure ființe românești, una și nedespărțită. Tulburătoare sunt elogiile închinate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mult despre scriitura lui Blaga), când ești inundat de conștiința sufocantă a faptului că, cel mai probabil, orice construcție lexicală pe care ai ctitori-o se apropie de a fi o cacofonie în raport cu concertul fonetico-semantic ce răsună prin stilistica blagiană? Epifania lecturală pe care ți-o prilejuiește cufundarea, ca cititor, în universul cognitiv plăsmuit de Blaga este urmată de înfiriparea unei copleșitoare atitudini chietiste, pătrunsă de tentația tăcerii, a unui soi de "boicot al expresiei". Aceasta apasă și mai greu când
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
focului htonian, iar, ca șarpe înaripat, aparține văzduhului, aerului. Ca întruchipare a primordialului, a pământului și a apei, a amestecului dintre elementele naturii, șarpele este și un simbol al Logosului divin, al rațiunii supraumane. Ca mitologem universal, șarpele este o epifanie a strămoșilor mitici, un arhetip al antinomiilor și un simbol al reînvierii ciclice a naturii.336 Ca mit simbolic, șarpele este prezent ca inteligență nefastă, ispititoare, dar și ca înțelepciune creatoare, simbolizează timpul ca durată, dar și absența timpului, de dinaintea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ideologice, placheta de debut, Piața Diolei (1974). Îi apar apoi alte cărți, între care Mitul trandafirului (1985), Scoica solară (1987), Insula de repaos (1988), Dulcele foc (1989, 1991; Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române), Anul 1989 (1990), Lira și păianjenul (1992), Epifanii (1994), Scrisori de pe strada Maica Domnului, Lunaria (1995), Infinitul de aur (2001). Având un temperament liric neoromantic cu tentă expresionistă, L. preferă totuși formula bine articulată, muzicală. Fondul mistic și metaforic se întâlnește simbiotic cu un orfism imnic de tip
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]