1,129 matches
-
doar acolo, în iadurile lor. Într-o bună zi se arătau în plin soare, te urmăreau printre sălcii cu mâțișori înverziți, te înșfăcau pe-o străduță pașnică, unde nimic rău nu părea cu putință. Au fost apoi interogatoriul, criza mea epileptică (de care nu vreau să-mi aduc aminte), spitalul psihiatric. Testul Rorschach, Hermann Rorschach, fluturii, fluturii, fluturii, fluturii - fluturii eterni ai minții mele. Nu vreau să-mi amintesc acum. Stau în bucătărie, la masă, cu femeia negricioasă și subțire pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sprijină pe cei pe care îi cheamă să înfăptuiască lucruri glorioase, dar îi blestemă și îi părăsește pe cei care săvârșesc răul. El e, înainte de toate, iubire! Iubire și iertare, înțelegi? între timp Gomerius, prins într-o luptă tăcută cu epilepticul, reușise să-i vâre între dinți o crenguță ceva mai groasă, culeasă de pe jos, ca să nu-și muște limba. întinzând o mână spre Inisius, Balamber observă: — Dar... omul ăsta... îl omori! Canzianus scutură din cap. Nu. Dumnezeul meu e milostiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
birou. Atunci m-am gândit să fac ceva cu pungile alea de plastic. Dacă ar fi explodat, ar fi fost puși în pericol atât pasagerii, cât și colegii mei. Atunci am aflat că Takahashi avea dinții încleștați, prezenta simptomele unui epileptic. Voiam să fac ceva cu pungile alea, dar m-am gândit că trebuia mai întâi să-l ajut cumva pe Takahashi. „Bagă-i ceva în gură, o batistă. Ai grijă să nu te muște de mână!“, le-am sugerat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
trecerea de pietoni, am văzut o mare de oameni care stăteau jos. Erau doi cărora le tremurau teribil picioarele. Toți se țineau de burtă. Nu numai că aveau convulsii, dar picioarele le „fluturau“. «Ce o fi cu ei? Or fi epileptici?» Presupunând că sufereau de boala asta, tot nu s-ar fi manifestat în halul ăla. Deși era o situație gravă, nu se zărea nici o ambulanță. Nici un observator din stație. Nici un polițist. Pasagerii se ajutau unii pe alții. Trebuia să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
În cele din urmă yuta m-a scos din starea asta. Adevărul e că am citit cartea lui Lyall Watson, Călătoriile unui om în Africa, și am fost impresionat. - E o carte interesantă, nu-i așa? Personajul principal, Boshier, este epileptic și schizofrenic. El și alții ca el au reușit să se întâlnească cu un profesor, au trecut printr-o inițiere și au devenit vrăjitori. Cu alte cuvinte, au reușit să schimbe elementele negative cu unele pozitive. Apoi oamenii au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
moment dat în Infinitul de trei livre. Dar chiar și atunci, când nu știa nimic, știa cum pot eșua oricare dintre aceste premise. Întreg: munca lui Sperry și Gazzaniga cu pacienții cu comisurotomie a împărțit această „ipoteză“ fix la jumătate. Epilepticii cărora li se extirpase corpul calos, ca o ultimă încercare disperată de a li se trata boala, sfârșiseră prin a locui două emisfere cerebrale separate, fără legătură între ele. Două minți despărțite în același craniu, dreapta intuitivă și stânga matrițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
avea încredere, socialismul în schimb e un lucru bun, în socialism cu siguranță că tinerii au ceva în cap când termină școala, nu ca Anna și prietenii ei. Nu se pricep decât să călărească motociclete și să se zbată ca epilepticii când dansează. Nici pe Rex nu-l mai scoate la plimbare, în ultimul timp. După ce eu și cu Rex am isprăvit de mâncat prăjitura de aluat franțuzesc cu cireșe, vocea s-a îmblânzit și m-a chemat la ea. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
este plin. Sub globurile mișcătoare de cristal, masa compactă a dansatorilor se agită frenetic pe ringul parchetat, devenit dintr-o dată prea strâmt, în isteria ritmurilor febrile de jazz. Văzuți fără sonor oamenii aceștia pot oferi imaginea exactă a unei crize epileptice colective. Din când în când sunetul strident al saxofonului este înlocuit de solo-uri înnebunitoare ale bateristului, primite cu chiote vesele și strigăte exaltate. Învăluite de lumina albăstruie a proiectoarelor, dansatoare echipate exotic cu pene ample susținute de ștrasuri strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de aceste categorii. În ședințe cu mulți nervi și Înghesuială, analfabeții Învățau să mimeze că știu să citească; bigamii să spună că au o singură soție; anarhiștii să nege că l-ar fi citit pe Proudhon; cardiacii să simuleze vigoarea; epilepticii să Își inhibe crizele; iar purtătorii de boli ereditare să omită să le menționeze. Bunicii mei, neștiind de mutația lor genetică, se concentrară pe lucrurile mai evidente care Îi descalificau. O altă categorie restricționată: „Persoanele condamnate pentru infracțiuni sau abateri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scriam)... Hașiș, mescalină, morfină, curara și meritai erau cele cinci elemente din care se modelau ziduri și arbori, fețe umane cu ochi roz și buze violete, automobile incolore și translucide asemeni puricilor de baltă, semafoare ca niște creiere cu focar epileptic activ. Farmacia 111 profețea, benzinăria de lângă podul spre Voluntari vorbea în limbi, cofetăria de la Teiul Doamnei vindeca prin punerea mâinilor, Teatrul Mic împiciorongea șontorogii, biserica Anglicană dădea foc catargelor toamnei, ivite la orizont, cu o lentilă tatuată. Și câte și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
la dedublare nevrotică, la disoluție chiar: Fiecare gest al meu e sec. În virtutea unei telepatii, viața continuă să curgă mecanic prin artere, inima se întreține din iluzii fericite. Dar totul e simulacru, veleitate, intenție, așa cum trupul decapitaților realizează câteva mișcări epileptice, dezarticulate, păstrând toate sensul inițial, amintirea vieții. (Meridian) Oglinda este o aventură a spiritului, o încercare (eșuată) de luare în posesie a sinelui, hărțuindu-l cu imagini deformate, inexacte. Ea înseamnă timp, dar și spațiu câștigat (prin multiplicare). Este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mereu tot ce-a depins de mine ca să-l scot din ele. Am făcut tot soiul de trucuri ca să-l distrez - am cîntat chițăit, am atacat un ritm de boogie-woogie la pian, m-am strîmbat, am interpretat numărul cu șobolanul epileptic, toate lucrurile care, În alte condiții, l-ar fi făcut să izbucnească În hohote de rîs - Însă el părea să nici nu mă bage În seamă. Apoi, sigur ca răsăritul soarelui, după două sau trei zile, se ridica brusc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
bucăți insecte și omoară cu pietre păsările cântătoare, pasionat de jocul cu bile de sticlă și de aruncarea potcoavei la țăruș (mi-l amintesc pierzând, pierzând mereu bani, bile, nasturi și apoi încăierîndu-se cu disperare); adolescentul cu momente de furie epileptică și apetit erotic exacerbat; pușcăriașul condamnat pentru viol și tâlhărie. Cred că singurul "apropiat" în toată această întortocheată etapă a vieții lui am fost eu, poate fiindcă fuseserăm cumva împreună de mici, părinții noștri fiind vecini. Oricum, nu m-a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tăiate în două, din creștet până la brâu, cu ferăstrăul, călăii sânt hidoși, emaciați, rânjind și juisând la vederea suferinței. Au bube, lepră, astigmatism, unghii căzute: se știe foarte bine cine de ce parte este. Dar acum - iat-o pe Elisabeta, urâtă, epileptică, nespălată, în mâinile ființelor gingașe și docte, în halate albe, mânuind totuși instrumentele diavolului, în măsura în care provoacă panică și durere. N-am crezut niciodată că dentiștii, chirurgii și alții de soiul ăsta te torturează pentru binele tău: e rău tot ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atenția. — Ei, în sfârșit, iată-te, în sfârșit, ai venit, spuse el, croindu-și drum spre mine și apucându-mi mâna cu mâinile amândouă. Ei, ce mai faci? (îi tremura capul) Ei, cum o mai duci, Vadia? Îi tremura capul epileptic și părea că uită imediat cuvintele pe care le spune, că se scutură de ele, motiv pentru care o lua de la capăt cu o încăpățânare enervantă. Mă sfredelea cu ochii, iar nasul lui ca un cioc de răpitoare se încrețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
calitate intelectuală ar fi, da, monștrii ce boțesc astfel, nonșalanți și bestiali, „obiectul plăcerii“... Mâșkin putea improviza un semn, o sforicică, o ață, ceva acolo... sau să memoreze numărul... ba nu, exclus!, Idiotul nu prea ține minte, avea și crize epileptice, mă rog... o!, în nici un caz, mă înfurii brusc, scăpat de mila asta livrescă față de prințul neglijent, sadic cu hârtia moale a romanului celebru... molestarea foii e barbară... sufletul slav!... păi, mi se rupe-n paișpe de sufletul slav... îndoirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
spital. Așa au apucat. «O femeie a născut mergând. L-a scăpat în zăpadă, l-a luat în șurtă, l-a învăluit și s-a făcut un bărbat!...» Frica preotului Ajutând-o pe preoteasa Silvia, părintele a asistat o femeie epileptică să nască. Alergând când pe jos, când cu sania, când călare, cei doi fac apostolat de aproape 30 de ani. Asistenta și medicii Ovidiu și Adriana Constantin primesc spor de zonă de doar 20%. Cei doi doctori au venit din
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Green Centre și deja, conform legilor firii, Clodagh și Molly aveau nevoie de un energizant. Evident, când Clodagh nu a vrut să îi mai cumpere lui Molly încă o înghețată, aceasta a început tămbălăul. Se purta de parcă avea o criză epileptică, rostogolindu-se pe podea, dându-se cu capul de plăcile de marmură, scâncind și urlând. Clodagh a încercat să o ridice, dar Molly s-a sucit ca o caracatiță. —Te urăsc! a urlat ea. Deși era rușinată, s-a forțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
atunci. Dar un fel de dezgust invincibil învinse iarăși: nu avea chef să chibzuiască nimic și nu se apucă să chibzuiască; începu să se gândească la cu totul altceva. Se gândi, printre altele, și la faptul că în starea lui epileptică avea un stadiu, aproape de criză (numai dacă această criză îi venea în realitate), când deodată, prin tristețea, prin întunericul sufletesc, prin presiunea care îl apăsa, existau clipe când creierul i se înflăcăra și forțele lui vitale se încordau toate deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acolo -, în acest moment parcă începe să-mi fie pe înțeles expresia neobișnuită că timp nu va mai fi.“ „Probabil, adăugase el zâmbind, aceasta este tocmai secunda în care n-a apucat să se verse urciorul cu apă, răsturnat, al epilepticului Mahomed, care, totuși, a izbutit să vadă în clipa aceea toate lăcașurile lui Allah.“ Da, la Moscova se întâlnea des cu Rogojin și nu doar de asta vorbeau. „Rogojin mi-a spus adineaori că pe-atunci i-am fost frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ducă mai departe „ideea subită“. Cu o atenție chinuitor de încordată privea tot ce-i cădea sub ochi, se uita la cer, la Neva. Dădu să intre în vorbă cu un băiețel care venea din direcția opusă. Poate că starea epileptică i se amplifica din ce în ce mai mult. Furtuna părea într-adevăr că se apropie, dar încet. Începeau de-acum să se audă tunete îndepărtate. Se făcea zăpușeală... Cine știe de ce, așa cum îți revine uneori în memorie un motiv muzical agasant, prostesc, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am luat-o mai târziu. N-are nici o legătură cu preotul și cu nebunii lui, deși ca medic am încercat, pe baza amintirilor, să reconstitui diagnosticele bolnavilor popii. Unele mi le-am explicat, altele, nu. Mi-aduc aminte de un epileptic pe care l-au dus legat de căruță, în status, aș zice azi, și care s-a întors „restabilit”, să spunem. Era un miracol. Preotul făcea miracole. Cred că era și una din cauzele pentru care se bucura de o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
loc în față. Lângă el mai era un bărbat pe care l-am recunoscut apoi ca fiind Marcus Samson, a cărui onomastică o sărbătoream. —Doamne! a zis Richard Fine. Ce naiba s-a întâmplat cu el? Nu este un nenorocit de epileptic, nu? —Rattray-Potter este obișnuit cu băutura, a adăugat Marcus Samson, mormăind. — Se pare că cineva i-a făcut-o mai tare, le-a răspuns Sebastian. Sir Richard s-a uitat împrejur imediat. —Shaw, a spus cu voce joasă, adună-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trezit tot Hușul! Am ajuns repede acolo și am găsit imaginea disperării. Două salvări stăteau la poartă și mașina Poliției, dar nu puteau interveni pentru că nu se putea apropia nimeni de băiat. Era lovit la arcadă și se zbătea îngrozitor. Epilepticii își înghit limba, pe când băiatul ăsta scotea foarte tare limba afară, scotea tot felul de sunete, făcea ca pisica, cu mâinile încleștate, așa cum ține pisica ghearele și se năpustea spre noi. Când îl apucau doi oameni de braț, avea o
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
să-și negocieze dantura pentru o coajă de pâine, pe care desigur nu a mai putut-o mesteca între gingiile stâlcite; pe Baudelaire, care a distins Franța, trecând prin Paris mai rece și mai elegant decât însuși versurile sale; pe epilepticul acela, numit Feodor Dostojewski. Îi luam pe toți cu mine între încărcătoarele cu gloanțe, din care nu am trimis nici unul, căci nu am ucis pe nimeni, însușindu-mi astfel pe nedrept hrana și solda, pe care Statul mi le servise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]