19,779 matches
-
tineri iscoditori despre lucruri pe care nu le cerceta În fiecare zi și care nici nu erau de interes direct pentru enoriașii lui. Ne servise cu un coniac fin, cu alune și cozonac. În răstimpul unei respirații Îngăduite de, statuia episcopului și stafia prințesei curiozi tatea noastră și de promptitudinea explicațiilor sale, mi-a spus că-l cunoștea pe tata din partea căruia s-a bucurat cîndva de un serviciu aparent minor, dăruit Însă tocmai atunci cînd era nevoie de el. Nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
intendentul contelui locuind chiar În incinta for tăreței, după ce s-a opus energic acestei căsătorii, văzînd că nu o scoate la capăt nicicum cu fiică-sa, și-a dat consim ță mîntul, rînduind pînă la urmă 149 Mireasa poetului, statuia episcopului și stafia prințesei ceremonia la fața locului. Poetul o cunoscuse pe Júlia la un bal la Carei, lăsîn du-se cu cerit de inteligența, de cultura și de suplețea ei. Nu era o femeie frumoasă, dar, pentru tînărul bard romantic
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pre limba lui, după care o ia la vale În vorbirea oficială: — De ce i-ați ridicat, mă, statuie la ticălosul ăsta? SÎnteți crazy, voi știți ce a făcut nenorocitul? — Păi, ca om al bisericii, nu putea să facă decît, statuia episcopului și stafia prințesei — Ăsta?! N-a făcut decît porcării, crime și nenorociri! Un nemernic! Care primat, care Strigonium, ce papă, ce credință-n Dumnezeu? O bestie! El a fost cu ideea tronului de fier Încins pentru tortura lui Gheorghe Doja
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu-i aur! Da’-i bine că are o sabie-n mînă, mintenaș l-a Învia Dumnezeu cu ea cu tăt de v-a tăia urechile și limbile și la unu’, și la altu’! Dacă tanti Luci credea că statuia episcopului poate Învia Într-o bună zi, oare ce o fi gîndit despre cel mai faimos personaj al Ardudului, tot o muiere, dar una ce bîntuia pe sub pămînt, așteptînd de secole o minune care s-o aducă la viață?... Și asta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ceasul al șaptelea, îngerii o ridicau de la pământ, hrănind-o cu imnurile lor de slavă. Recluziunea va dura treizeci de ani. În ajunul morții, prin intermediul unui alt ascet, ea îl anunță că se va înălța la Domnul pe Maximin, ales episcop al ținutului, care o împărtășește cu sfintele taine și o așază în mormânt. „Viața Mariei Magdalena” din Legenda aurea, prelucrată după o biografie anterioară redactată de Rabanus Maurus, constituie cea mai împlinită reelaborare a tradițiilor risipite ici-colo în lumea occidentală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iremisibil, cel „împotriva Duhului Sfânt”. Ca și Ieronim, dar mai aplicat, Ambrozie trimite la contextul evanghelic și la polemica antifariseică, adăugând însă un element inedit: episodul cu Simon Magul. Simon dorește să cumpere harul, spune Ambrozie, întrucât nu are credință. Episcopul milanez extinde morala logion-ului de la farisei la „ereticii și schismaticii din toate vremurile”. Aceștia divizează Biserica, păcătuind, ca persoane individuale, împotriva tuturor, adică împotriva unității sacre a Bisericii întemeiate pe lucrarea Sfântului Duh. Raționamentul său este următorul: unde există unitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prin care se dezleagă păcatele, și al păcii, prin care ne împăcăm cu Dumnezeu, refuză să se pocăiască de păcatele sale și decide să persiste (perdurandum esse) în dulceața (suavitas) aceea necredincioasă și mortală și rămâne până la capăt”. Apoi, rafinatul episcop se înhamă la o analiză foarte strânsă a versetelor evanghelice, procedând prin eliminare. Nouăzeci la sută din ancheta sa vizează întrebarea: ce nu este păcat împotriva Sfântului Duh? De pildă, păgânii care blasfemiază împotriva Duhului fără să-L cunoască pot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a avut o soartă mai favorabilă, dintr-un motiv similar, a patra evanghelie fiind unul dintre textele preferate de gnostici. Evanghelia lui Petru, multă vreme aflată pe listele canonice, a dispărut din ele din cauza interpolărilor docetiste tardive, așa cum mărturisește Serapion, episcop al Antiohiei, la începutul secolului al III-lea. Prin urmare, într-o perioadă când încă nu exista un canon cert al Noului Testament, unele dintre scrierile numite astăzi „apocrife” nu deranjau pe nimeni, ba chiar puteau sta alături de cele trei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tot atât de inspirate precum textele comunității. Treptat, structurile din ce în ce mai închegate ale Bisericii au înăbușit sau, oricum, au marginalizat asemenea tipuri de mișcări autonomiste. Prima parte (cap. 1-5) constituie răspunsul indirect, dar usturător pe care acești „profeți creștini” îl dau preoților și episcopilor, deveniți între timp (ne aflăm deja pe la 150 d.Hr.) cârmuitorii comunităților. Ei se asimilează „adevăraților profeți” din Vechiul Testament, luându-și-l drept model pe Isaia, martirizat de un rege necredincios. Precum Isaia, condamnat și torturat de propriul popor, profeții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la Casian, cu legăturile dintre descendenții lui Seth și cei ai lui Cain. 9. Ambrozie se inspiră copios din De gigantibus a lui Philon, fără să aducă vreun element nou168. Încheiem ancheta cu o scurtă incursiune în opera lui Augustin. Episcopul Hipponei vorbește despre Geneza 6, 1-4, în Despre Heptateuh (quaest. 3)169 și în cartea 15 a lucrării De Civitate Dei170. El cunoaște cele trei forme propuse de versiunile Bibliei, respectiv „îngeri”, „fii ai lui Dumnezeu” și „fii ai zeilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mama ei, o femeie cu forme gigantice; venea lumea din toate părțile ca s-o vadă. și toți se mirau că nici mama, nici tatăl ei nu aveau și ei aceeași statură ieșită din comun” (15,23). În concluzie, comentariul episcopului Hipponei se caracterizează atât printr-o mare doză de realism, cât și printr-un foarte subtil sens metafizic. Interpretarea lui seamănă cu aceea propusă de avva Serenus, înscriindu-se totuși într-un cadru mai vast, al viziunii teologice și soteriologice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care, citez din sumara prefață, „reproduce întocmai textul Vechiului Testament din ediția apărută în 1975 ș...ț. La baza ultimelor trei ediții ale Sfintei Scripturi, inclusiv cea de față, stă Biblia din 1936, tradusă de Gala Galaction, Vasile Radu și episcopul de atunci, Nicodim Munteanu”. Într-o scurtă secțiune finală, voi face câteva remarci și despre ultima diortosire, datorată Î.P.S. Bartolomeu Anania, apărută în 2001. Viciu de metodă Care este metoda traducătorilor Bibliei sinodale, din 1936 până astăzi? Aș numi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Biserică” (8,1,2). Așadar Conciliul va fi reprezentat o victorie a Tradiției, a adevăratei Tradiții patristice, împotriva rigidei pseudo-tradiții scolastice, dar această victorie, după cum se știe, se va dovedi foarte repede o victorie à la Pyrrhus, întrucât foarte puțini episcopi - și cu atât mai puțini preoți și laici - au priceput adevăratul sens al celebrului aggiornamento. Într-o Prefață scrisă în 1967, De Lubac notează: Decât să înmulțim exemplele despre actualitatea Părinților, mai bine aruncăm o privire asupra marelui aggiornamento conciliar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adâncul minții noastre. De aceea încă de pe când studiam la Roma îmi era clar că nu aș fi putut niciodată deveni blând și "echilibrat" precum un coleg de-al nostru model, perfectul clasei, destinat, tocmai datorită acestor calități, să devin episcop cu viziuni destul de înguste într-o importantă dieceză germană. Pe plan intelectual totul îmi apărea de o claritate cristalină, dar pe plan existențial rămânea în mine o incertitudine reprimată care se manifestase insistent pe durata primului semestru de studiu teologic
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fost tradusă în principalele limbi europene, iar ceva mai târziu introdusă clandestin chiar și în rusă, într-o variantă samizdat; în anul 1978 lucrurile încă stăteau astfel, prietenii ruși au riscat mult. Ne-am fi putut aștepta ca Roma și episcopii germani să recunoască această carte ca pe un serviciu adus cauzei lui Dumnezeu și să o accepte ca pe o ulterioră clarificare a atitudinii constructive pe care mi-am asumat-o față de dogmele cristologice, atitudine care a condus și la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și dura minim trei sferturi de oră. În timpul celor șapte ani la Roma rugăciunea era mult mai elaborată și îi dedicam mai mult timp. Am participat mereu cu maximă seriozitate în fiecare zi, de la liturghia simplă până la celebrările pontificale ale episcopilor și la liturghia papală în Basilica San Pietro, trecând de la cea cântată în latină la aceea pompoasă în germană. Pe lângă celebrarea zilnică a euharistiei în Pontificium Collegium Germanicum erau obligatorii: rugăciunea în comun de dimineață și seară în tăcere în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
singurătate în anul 1955, exilat la New York. Când trecusem prin acest oraș ca visiting professor, în anul 1968, cu greu îi găsisem mormântul la nord, pe malurile fluviului Hudson. Doar după Conciliul Vatican II, în timpul căruia prietenul meu Leon-Arthur Elchinger, episcop de Strassburg, ceruse în zadar reabilitarea lui Teilhard, operele sale au fost aprofundate și studiate chiar și în cadrul cursurilor de teologie. Gândirea evoluționistă, la fel ca multe alte idei moderne, se impusese și în teologia catolică, în ciuda reticenței Romei. Astăzi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
regimuri totalitare am fost mereu un observator atent al timpului meu. În ciuda acestui fapt totuși, nu voiam să fiu un "teolog politician", deoarece "teologia politică" a fost mereu o ideologie politizată; acest lucru era valabil pentru Eusebiu, inventatorul conceptului și episcop la curtea lui Constantin, la fel a fost și pentru germanul Carl Schmitt, profesor de drept public, precursor spiritual al nazismului, și, în fine, chiar pentru revoluționarii americani simpatizanți ai marxismului din a doua jumătatea a secolului XX. Nu am
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
King nu trebuie considerat o umbră. De ce? Dacă cineva visează de unul singur, visul său rămâne doar un vis, dar dacă visăm cu toții împreună, atunci va deveni realitate". Sunt cuvintele arhiepiscopului din Recife, Helder Camara, unul din cei mai importanți episcopi ai Conciliului Vatican II, la invitația căruia am vorbit deseori în fața Conferinței episcopale latino-americană. Și visul meu este comun cu al multora: viziunea mea despre creștinătatea reconciliată, pacea între religii și autentica comunitate a națiunilor este împărtășită de mulți alții
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pot fi invocate cazul Bisericii Anglicane 5 și unele exemple din istoria cremațiunii din Statele Unite ale Americii (ca ecou, într-o primă fază, la unele realități din mediul britanic)6. În cazul englez, semnificativă a fost poziția pro-cremațiune adoptată de către Episcopului Frazer de Manchester la sfârșitul secolului al XIX-lea (1874), remarcabilă, mai ales, prin "precocitatea" sa, ținând cont de nivelul redus de dezvoltare a incinerării în acel moment 7. Viața și activitatea. Un traseu cu câteva puncte albe După unele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
s-a referit și aspectele naționale ale ortodoxiei. Fără ca o asemenea tematică să se dezvolte individual într-un articol, ea a fost menționată într-o intervenție dedicată activității din Episcopia Ortodoxă a Aradului 74. Articolul era unul laudativ, la adresa activității episcopului ortodox Grigore Comșa și a starețului mânăstirii Bodrog, Policarp Morușcă, datorită specificului acestei zone de după Primul Război Mondial, devenită "locul de bătaie a tuturor sectanților": Nu rămăsese familie ortodoxă, neotrăvită de veninul ademenitor al sectanților suspecți, veniți pe mănoasele plaiuri
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Popp Șerboianu, Calinic I., "Tâlcuirea legilor. Binefacerile focului", în Cultura Poporului, VIII, 227, 29 aprilie 1928, p. 5. Popp Șerboianu, Calinic I., "Mironosițele", în Cultura Poporului, VIII, 227, 29 aprilie 1928, p. 2. Popp Șerboianu, Calinic I., "Mânăstirea Bodrog. Un Episcop și un Stareț, model de hărnicie", în Cultura Poporului, VIII, 238, 15 iulie 1928, p. 2. Popp Șerboianu, Calinic I., "Duminica I a Postului Mare sau Duminica Ortodoxiei", în Cultura Poporului, VII, 220, 4 martie 1928, p. 3. Popp Șerboianu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Românească, vol. I: 1928-1935, editor Sebastian Sârcă, cuvânt înainte de Șerban Papacostea, Editura Casa Radio, București, 1998. Breck, John, Darul sacru al vieții. Tratat de bioetică, ediția a II-a revăzută. Traducere și cuvânt înainte de Prea Sfințitul dr. Irineu Pop Bistrițeanul episcop vicar al Episcopiei Vadului, Feleacului și a Clujului, editor Vasile Manea, Cluj Napoca, Patmos, 2003. Buzdugan, Dănuț Ioan, "Implicarea Bisericii Ortodoxe Române în problemele sociale și naționale. Aspecte generale" , în Studia Theologica Orthodoxa, 2, 2007, pp. 249-270. Badea, M., "Desfășurarea răscoalei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
p. 1. 71 Idem, "Judecata de Apoi", în Cultura Poporului, VII, 218, 19 februarie 1928. p. 3. 72 Idem, "Tâlcuirea legilor. Binefacerile focului", în Cultura Poporului, VIII, 227, 29 aprilie 19128, p. 5. 73 Ibidem. 74 Idem, "Mânăstirea Bodrog. Un Episcop și un Stareț, model de hărnicie", în Cultura Poporului, VIII, 238, 15 iulie 1928, p. 2. 75 Ibidem. 76 Ibidem. 77 Idem, "Duminica I a Postului Mare sau Duminica Ortodoxiei, în Cultura Poporului, VII, 220, 4 martie 1928, p. 3
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
gură-i ies flăcări, iar în trupu-i încolăcit, sunt vârâți păcătoșii, pe care-i biciuiesc dracii negri, cu coarne și cozi ca de vulpe. Vezi acolo cârciumari care falsifică băutura; croitori necinstiți; desfrânați; călugări, ce nu-și fac "canonul"; arhierei, episcopi, mitropoliți și patriarhia lacomi și simoniaci etc. etc. Spovedisem o țigancă bătrână, care-și trecea vremea pe la călugării din mănăstire și căreia îi dăduse un mic canon. Când ies afară din biserică, o văd că aprinde o lumânare în aripa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]