1,343 matches
-
cenzurate ale lui Tudor Vianu, a alcătuit și o ediție completă din Dicționar de maxime comentat (1997). Prin cercetări întreprinse în biblioteci din Germania, ca și în reviste românești ale exilului, istoricul literar a identificat scrieri, documente literare și fonduri epistolare aparținând lui Grigore Nandriș, Pamfil Șeicaru și Alexandru I. Philippide, fructificate în ediții de mare interes politic și cultural. SCRIERI: Opera lui Mihail Sadoveanu, București, 1986; Lucian Blaga printre contemporani, București, 1987; Romanul vieții lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, București, 1990
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
Marcel Tolcea, Daniel Vighi, Mircea Pora ș.a. Prezențe constante rămân Cornel Ungureanu, Vasile Popovici, Viorel Marineasa, Mircea Mihăieș, G. I. Tohăneanu, Alexandru Ruja. Interesul pentru documente inedite nu dispare, în virtutea aceleiași tendințe recuperatorii (câteva scrisori ale lui Radu Petrescu, un epistolar I. D. Sârbu - Deliu Petroiu, o scrisoare a lui Florin Mugur către Vasile Popovici). Sunt găzduite, de asemenea, interviuri cu Nicolae Manolescu, Dorin Tudoran, Marian Papahagi ș.a. Semnificativă este tendința colectivului redacțional de a alcătui numere tematice, menite să acopere zone
ORIZONT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
1985, 7; Eugen Simion, Sfidarea retoricii, București, 1985, 206-211; Sorescu, Ușor cu pianul, 31-38; Constantin Barbu, Rostirea esențială, București, 1985, passim; Gheorghiță Geană, Paradigma freudiană a paideii, VR, 1986, 8; Adrian Marino, Logica teoriei literare, TR, 1986, 40; Gabriel Liiceanu, Epistolar, București, 1987; Marin Diaconu, Constantin Noica, „Revista de filosofie”, 1988, 2; Gabriel Liiceanu, Adsum? Modelul cultural și urgențele istoriei, „22”, 1990, 45; Lovinescu, Unde scurte, I, 305-307, II, 93-95, III, 40-43, IV, 228-234, V, 70-75; Negoițescu, Ist. lit., I, 352-354
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
sine, nutrită și de nevoia confesiunii, trădează propensiunea spre interogație și relativizare a celui care își caută „sufletul dintâi”. Factura autobiografică a textului este susținută de apelul la doi naratori care își descriu dialogic - unul diaristic, iar celălalt prin procedeul epistolar - parcursul existențial. Prin aceeași strategie care mizează pe rememorare, confesiune și jurnal se reconstituie, în romanul Vămile iubirii (1988), o ambianță aparent romantică, creată de trei femei care doresc să realizeze, fiecare prin datele ei temperamentale, cuplul cu un partener
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
îngr. Stelian Neagoe, București, 1994; Însemnări zilnice, I-III, îngr. și introd. I.A. Rădulescu-Pogoreanu, București, 1937-1943; Duiliu Zamfirescu și Titu Maiorescu în scrisori. 1884-1913, introd Em. Bucuța, București, 1938; Gedichte, îngr. și pref. I.E. Torouțiu, București, 1940; Jurnal și Epistolar, I-IX, îngr. și pref. Georgeta Rădulescu-Dulgheru și Domnica Filimon, introd. Liviu Rusu, București, 1975-1989; Opere, I-IV, îngr. Georgeta Rădulescu-Dulgheru și Domnica Filimon, introd. Eugen Todoran, București, 1978-1988; Prelegeri de filosofie, îngr. Grigore Traian Pop și Alexandru Surdu, pref.
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
a lui M. este puternic influențată de experiența filologică, pentru că autorul reactivează în limba actuală anumite caracteristici ale limbii române vechi. Volumele sale de proză - Fata călăului (1994), Ochean (1996), Maipuțincaperfectul. Istoriile lui Policarp Cutzara (1998), Poștalionul din vis - roman epistolar (1999), Măsura urmelor (2000), Târgul Șaradelor. O povestire tridimensională (2000) și Moștenirea astrelor (2002) - au în comun mai multe caracteristici ce situează scrisul lui M. într-o descendență ce poate fi plasată în zorii literaturii române. Și asta deoarece multe
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
sentimentală (în colaborare cu Grigore Ilisei), pref. Ștefan Gorovei, ilustrații Dan Hatmanu, Iași, 1996; Ochean, București, 1996; Magul, Cluj-Napoca, 1997; Maipuțincaperfectul. Istoriile lui Policarp Cutzara, Iași, 1998; Poezii, introd. I. Negoițescu, postfață Cornel Ungureanu, Timișoara, 1999; Poștalionul din vis - roman epistolar, Timișoara, 1999; Măsura urmelor, pref. Mircea Anghelescu, postfață Cornel Ungureanu, Timișoara, 2000; Târgul Șaradelor. O povestire tridimensională, Iași, 2000; Moștenirea astrelor, I, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Horia Stamatu, „Das Telephon”, „Cuvântul în exil”, 1962, 4; George Uscătescu, „Rodul ascuns”, „Destin
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
al nedesăvârșirii. Ar putea fi o scuză faptul că toate textele reproduse aici sunt, în sens literal, niște elucubrationes theologicae? Rezultat al unor insomnii netratate, născute din dialogul cu prietenii din vremea studenției, aceste schițe depășesc rareori limitele unor contingențe epistolare. Bufnița din dărâmături își propune redescoperirea tonului profetic în ambientul urban al teologiei. Pe acest drum, provocarea unor prejudecăți postbizantine și a unor reflexe pietiste s-a dovedit inevitabilă. Printr-un spontan efect retoric, multe dintre eseurile de față n-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
către adevărata și singura noastră cetate: Ierusalimul ceresc. Asceza mărturisirii creștine. Scrisoare către un prieten de departetc "Asceza mărturisirii creștine. Scrisoare către un prieten de departe" Poate că, în afara conversației libere, nu există pentru confesiuni o gazdă mai bună decât epistolarul. În scrisori se dezlănțuie cu ușurință și în abundență întrebări imprudente, neliniști sacre și dragostea îndrăzneață de adevăr. S-ar părea că pentru reabilitarea tradiției antice a „disputațiilor” publice am avea nevoie de o redefinire a categoriilor moderne de „public
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
publice am avea nevoie de o redefinire a categoriilor moderne de „public” și „privat”. Rândurile de mai jos fac parte dintr-un schimb de impresii cu un prieten român, fost profesor la o prestigioasă universitate franceză, actualmente reîntors în țară. Epistolarul nostru electronic discuta „peste mânecă” (adică între Paris și Londra) locul și sensul mărturisirii creștine la începutul de veac XXI. Scrisoarea de față - ușor remaniată - este un răspuns dat unei cordiale provocări, chestionând locul „cărturarilor” în Biserică. După ce am convenit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cazul primei reducții a destinatarului, donatorul devine, în cele din urmă, martirul propriei cauze. Jean-Luc Marion sugerează că apariția unui asemenea fenomen este posibilă în situații de dăruire în contumacie (e.g., o moștenire), inconștientă (e.g., iubirea) sau în anonimat (e.g., epistolarul). În aceste situații, atât donatorul, cât și destinatarul suportă „ingratitudinea” asimetriei cauzale. Această asceză nu este foarte departe de curajul cu care sfinții îndură ispita (peirasmos), adică experiența (empeiria) limitei (peras). Suspendarea relației de cauzalitate între donator și destinatar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a fost păstrată până astăzi, dând minunate roade duhovnicești. În anii mai de pe urmă, starețul Sofronie s-a concentrat asupra redactării unor importante scrieri teologice și spirituale, o bună parte din manuscrisele rusești rămânând încă needitate (mai cu seamă corpul epistolar 2 și cuvintele de îndrumare duhovnicească adresate săptămânal obștii mănăstirii). Extraordinara bogăție teologică a scrierilor părintelui Sofronie, multe dintre ele redactate într-un limbaj având un pronunțat caracter filozofic, au atras atenția publicului educat și chiar a cercurilor academice din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
compusă din primele valuri de emigranți întârzie să fie recuperată de instituțiile patriei-mamă. Această senzație permanentă a unui déjà-vu balcanic îi conduce pe „semănătorii de cuvinte” însetați de adevăr să găsească soluția de avarie în șezătorile mediului virtual și tradiția epistolarului. Mărturisirea publică și polifonia culturalătc "Mărturisirea publică și polifonia culturală" Această resemnare în fața privatizării dezbaterii teologice (căreia îi va urma, după canonul republican francez, inhibarea manifestărilor religioase publice) ajunge să trădeze însăși realitatea unui Crez religios 1. Transformarea criticii teologice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu tot impactul său public imediat și de durată, cu toată „demascarea” sa promptă de către mediile de informare în masă național-comuniste, el nu a fost retras din biblioteci și librării, ci a putut să aibă chiar o continuare în 1987, Epistolar, o culegere de scrisori schimbate de protagoniștii publicației inițiale între ei și cu alte personalități culturale de marcă ale vremii, inclusiv Ion Ianoși, figură publică politic ambiguă, cărturar marxist pe cât de sincer, pe atât de oportunist, care pretindea în privat
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
engleză în 2000, pe când eram Fellow la Center for Advanced Study in the Behavioral Sciences, Stanford - el însuși o instituție castaliană. Sunt recunoscător fundațiilor Andrew Mellon și Volkswagen pentru finanțarea anului meu sabatic la Stanford. 1. Atât Jurnalul, cât și Epistolarul au fost publicate de Editura Cartea Românească din București. Ultima republicare a Jurnalului (ediția a treia) este din 2003. Cenzorul partidului era un anume tovarăș Velescu, angajat al odiosului Consiliu al Culturii și Educației Socialiste, organizație ce răspundea de coordonarea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aceste lucrări conduc spre o sinteză monumentală a chestiunii, din care Marino a terminat doar prima parte, apărută după moartea lui: Libertate și cenzură în România. Începuturi, Polirom, Iași, 2005. Persoana care avea rol de intermediar între cenzură și editorul Epistolarului era deci Ion Ianoși, unul dintre foarte puținii marxiști ai țării, format în mediul elevat, puțin cunoscut de români, al marxiștilor evrei de limbă maghiară de la Cluj, inspirați de Georg Lukács și Cercul Petöfi. Nu cunosc un studiu serios al
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
limbă maghiară de la Cluj, inspirați de Georg Lukács și Cercul Petöfi. Nu cunosc un studiu serios al acestei experiențe, cea mai mare șansă ratată de a avea un marxism revizionist respectabil în România. Ianoși le fusese profesor multora dintre protagoniștii Epistolarului și a obținut (pentru a salva cartea despre care scrisese un referat oficial) includerea unei contribuții proprii în antologie, în care vorbea despre o anume opțiune ideologică, prin care el înțelegea marxismul. Liiceanu, răspunzându-i lui Ianoși în aceeași antologie
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
comunismul de stat. 11. Constantin Noica, Jurnal filozofic, Publicom, București, 1944. Referințele mele sunt la pp. 7-8 și 88. După 1990 cartea a fost reeditată de Humanitas. Într-un dialog cu Dan Petrescu, care a fost inclus inițial în manuscrisul Epistolarului, dar a fost ulterior cenzurat, am remarcat această continuitate pedagogică în gândirea lui Noica; dialogul, extrem de critic la adresa lui Noica pentru faptul că se lăsa (în ciuda voinței lui?) manipulat de către național-comunism, a fost totuși apreciat de filozof într-o frumoasă scrisoare
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
stil chandlerian de cea mai bună calitate. (De altfel, câteva fragmente au fost deja folosite în pasajele anterioare.) Valoarea lui e cu atât mai mare cu cât adresantul este un admirator englez oarecare și nu unul dintre partenerii de dialog epistolar de o viață ai romancierului. Datată 19 aprilie 1951, scrisoarea poate oricând sta, ca document programatic, alături de marele său eseu The Simple Art of Murder. Prins în joc, Chandler se dezlănțuie într-un caleidoscop de revelații și supoziții, în cea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
regele Mihai, ale lui Vartan Arachelian cu Corneliu Coposu etc.). Altă studentă și-a ales tema Scrisori de la Constantin Noica. Ea și-a motivat alegerea prin faptul că este o mare admiratoare a filosofului de la Păltiniș, dar și a genului epistolar În general (ceea ce m-a surprins puțin, recunosc, fiindcă tinerii de azi nu mai au obiceiul să scrie scrisori, ci mai mult e-mailuri!). Referindu-se la acest aspect, Magdalena Vulpe amintea de un citat din introducerea lui Sextil Pușcariu
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
estetică a cuvântului creator, comparabile în proză și în articolele politice din ziarul „Timpul”, într-o epocă de modernizare a vieții și culturii naționale. Volumele Mircea Eliade în actualitate (1991) și Întâlniri cu Arghezi (1992) conțin amintiri personale și mărturii epistolare privindu-i pe cei doi mari scriitori. SCRIERI: Scriitori români despre limbă și stil, București, 1957; Eminescu despre problemele limbii române literare, București, 1963; Problemele limbii literare în concepția scriitorilor români, pref. Perpessicius, București, 1966; Limba română. Sintaxă și stilistică
BULGAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
217-220, 255-257; Ierunca, Dimpotrivă, 262-265; Papu, Scriitori-filosofi, passim; Simion Mioc, Modalități lirice interbelice, vol. I: Tudor Arghezi și Lucian Blaga, Timișoara, 1995; Const. I. Turcu, Lucian Blaga sau Fascinația diplomației, București, 1995; Lucian Blaga, DRI, I, 209-230; Domnița „Nebănuitelor trepte”. Epistolar Lucian Blaga - Domnița Gherghinescu-Vania, îngr. Simona Cioculescu, București, 1995; Ion Bălu, Viața lui Lucian Blaga, I-IV, București, 1995-1999; Micu, Scurtă ist., II, 57-65; Anania, Rotonda, 150-163; Vasile Muscă, Filosofia ideii naționale la Lucian Blaga și D. D. Roșca, Cluj-Napoca
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
soi de „ghetto cultural”, s-a promovat, deliberat, o deschidere spre valorile culturii universale. Spicuind din sumarele C. de l. îndeosebi ceea ce aduce o notă de originalitate, trebuie amintite din numărul 3-4 (septembrie 1988) cronica lui S. Damian la volumul Epistolar al lui Gabriel Liiceanu, apărut la București, cronică intitulată Mersul pe nisip, precum și articolul Pentru o literatură estetică al Monicăi Lovinescu. În același număr, I. Negoițescu comentează critic o scrisoare a lui Constantin Noica din „Viața românească”. Într-un număr
CAIET DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286001_a_287330]
-
Societății Europene de Cultură, iar în 1953, semnează eseul Istorie și destin în numărul special dedicat României de revista „Oriente”. În 1952 ia inițiativa „reconstituirii” Societății Scriitorilor Români în exil și a editării unei reviste a scriitorilor exilați, dovadă mesajul epistolar pe care îl adresează atunci generalului Rădescu, lui C. Vișoianu și lui Mircea Eliade (25 mai). Proiectul prinde contur, din păcate, abia după moartea sa, prin Societatea Academică Română și prin „Revista scriitorilor români”. Colaborează la cele mai prestigioase publicații
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
de Eugenio Battisti, București, 1985; Istoria literaturii române, ed. româno-spaniolă, îngr. Nicolae Florescu, tr. Irina Dogaru, pref. Alexandru Ciorănescu, postfață Andrei Ionescu, București, 1998: Caietele de miezul nopții (Jurnal. 1939-1957), tr., îngr. și pref. C. Popescu-Cadem, București, 2001; Un roman epistolar al exilului românesc. Corespondență (1942-1950), tr., îngr. și introd. Liliana Corobca, București, 2003. Traduceri: Rabindranath Tagore, Naționalismul, pref. Nichifor Crainic, București, 1923; Walt Whitman, Poeme, introd. trad., București, 1925. Repere bibliografice: Virgil Ierunca, Alexandru Busuioceanu, „Caete de dor” (Paris), 1955
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]