1,345 matches
-
de fapt decolorate" (p. 107). Un delir imagistic și verbal caracterizează discursurile personajelor, ale naratoarei și ale autoarei înseși. Sintagmele compromițătoare circulă de la unii la alții, ratând astfel o eventuală funcție individualizantă. Altfel spus, personajele, în tiradele ori confesiunile lor epistolare, nu se exprimă mulțumitor în limba română curentă nu întrucât ele ar fi depozitare ale unui fond cultural arhaic sau străine de neam, cu privire proaspătă și lexic împiedicat. De fapt, după cum se poate observa, tânărul occidental amarnic amorezat, la
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
mai importantă parte a corespondenței profesorului său, George Breazul, volume ce aruncă noi fascicule de lumină asupra unei vieți dominate de cercetare și etalare a unor valori muzicale și culturale necunoscute până atunci. Publicarea unuia dintre cele mai bogate fonduri epistolare începe în anul 1984<footnote Breazul, George - Scrisori și documente, vol. I, Ediție îngrijită și adnotată de Titus Moisescu, prefață de Gheorghe Firca, București, Editura muzicală, 1984; footnote> și continuă în 1990<footnote Breazul, George - Scrisori și documente, vol. II
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
de corespondență Letters (Scrisori), de Saul Bellow, editat de Benjamin Taylor, Viking 2010? Multe. M-au intimidat dintotdeauna scriitorii care și-au găsit timp și au avut disponibilitatea ca, pe lângă o operă de dimensiuni considerabile, să se dedice și artei epistolare, să lase în urma lor colecții de scrisori apte să umple multe volume și să stârnească interes chiar și la multă vreme după dispariția autorului. Pentru o asemenea performanță nu este suficient ca scrisorile să existe: trebuie să se facă și
Scrisori care nu s-au pierdut by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5790_a_7115]
-
cele mai multe ori, spre această Romă ardeleană. Există însă și o a doua atitudine în evocarea școlilor blăjene; este atitudinea critică de nuanță caragialescă. E drept că aceasta, în comparație cu atitudinea elogioasă, de recunoștință, este mult diminuată; dar e prezentă în bogatul epistolar ciparian, în care sunt surprinse chipuri de profesori-preoți sau canonici cu slăbiciunile lor omenești, cu patimile lor, - așa încât autoarea este îndreptățită să vadă în aceste pagini de corespondență un virtual roman epistolar al Blajului de la mijlocul veacului al XIX-lea
Școlile Blajului în literatură by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2818_a_4143]
-
este mult diminuată; dar e prezentă în bogatul epistolar ciparian, în care sunt surprinse chipuri de profesori-preoți sau canonici cu slăbiciunile lor omenești, cu patimile lor, - așa încât autoarea este îndreptățită să vadă în aceste pagini de corespondență un virtual roman epistolar al Blajului de la mijlocul veacului al XIX-lea, demonstrând că epistola, așa cum a fost ea cultivată de scriitorii români aparține și literaturii. Această atitudine critică va fi mai accentuată în corespondența lui Pavel Dan cu Ion Chinezu sau în ciornele
Școlile Blajului în literatură by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2818_a_4143]
-
decenii conflictul cunoscut între reprezentanții Școlii Ardelene și Episcopul Ioan Bob. Aceste documente, cu remarcabile virtuți literare, se justifică în cadrul unei asemenea teme, putând fi interpretate ca un virtual roman-document. Așa cum scrisorile lui Cipariu sunt interpretate corect ca un roman epistolar al Blajului, și aceste documente de arhivă, cu un suculent limbaj protocolar și administrativ, aranjate în ordine cronologică, creează impresia artistică a unor capitole de roman, din care lipsește numai liantul epic. Un titlu de mândrie al Școlilor Blajului este
Școlile Blajului în literatură by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2818_a_4143]
-
profesioniști). Datorez acest lucru "Adevărului literar și artistic", revista la care scriu săptămânal de șase ani încoace. Cum am mai spus, fără această revistă m-aș fi aflat, acum, cam la un sfert din drumul parcurs cu sprijinul ei. - În Epistolar, Gabriel Liiceanu face câteva reflecții asupra criticii: "Critica literară (...), foarte adesea, nu pune în joc decât un model de autoritate exterioară (...)". În altă parte: "(...) eu nu cred în reușita criticii ca specie a teoreticului...". Sau: "(...) critica este o față a
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
parizianului oltean care m-a franțuzit, cu bucuria de a nu ne iubi prea mult... Marin Mincu". Dedicația pe o carte seamănă, întrucâtva, cu o scrisoare, care nu așteaptă neapărat un răspuns. Pot scrie un comentariu plecând de la câteva rânduri epistolare, dar sunt mai sfios cu dedicațiile. Le transcriu cu plăcere - trebuie să fac un efort să mă opresc - dar preget a "broda" considerații asupra lor, de parcă aș comite o indiscreție. "Se laudă cu dedicațiile primite!", va decide vreun cititor. Mais
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
a fi ,ale nimănui". Abia apoi, recursiv, sunt apropriate elegant unei foarte coerente ,mărci" Codrescu (din care fac parte și Anexele cărții, democratic împărțite între poeme traduse și eseuri în limba engleză). De la mare distanță comparabilă cu cartea de dialoguri epistolare purtate între Umberto Eco și Carlo Maria Martini (În ce cred cei care nu cred?), Miracol și catastrofă are o statură mult mai puțin benedictină, cu toate că, la fel ca Martini, Lazu e teolog catolic și că subiectele conexe religiosului nu
Sine qua non-ul occidental by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10803_a_12128]
-
vă pot spune încă o dată că mi-e tare dor de Dv... Vă sărut mâna care a așternut pe hârtie atâtea lucruri grele de semnificații, aceeași mână care s-a întins ocrotitor atâția ani asupra mea." întorcându-ne la dialogul epistolar al lui Dinu cu soția și acum, după atâția ani, și cu Monica, e de remarcat faptul ce poate să pară curios, dar nu mai puțin important, că Nelli, în scrisoarea ei din 28 august 1943, a avut o surprinzătoare
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
Nicolae Mecu Grupajul epistolar reprodus mai jos datează din vremea tinereții lui G. Călinescu; mai exact, din anii stagiului său italian. Potrivit cronologiei seci, în toamna lui 1924, prin recomandările primite de la Ramiro Ortiz și Vasile Pârvan, absolventul Literelor bucureștene pleca la Roma, beneficiind
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
cred că am comis totuși o tautologie - l-am adăugat în mod conștient pe „giocosa”, tocmai pentru a-i sublinia ponderea în cazul de față; puteam și adverbializa, ca în muzică, zicând „giocoso”, fiindcă acesta e timbrul ritmic al ansamblului epistolar). Postura și atitudinea (naturale? jucate? - n-are importanță) principalului „narator”, ca și perspectiva din care el prezintă faptele, ca și atmosfera în care acestea se lasă scăldate, totul ne duce cu gândul la prima parte a romanului Cartea nunții, cu
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
știu când. 11 Domnișoarei Zizi, Mulțumind și domnișoarei care „mă” dorește, și „șefului aducător”, te rog să crezi în gândurile ce-au fost aceleași în tot lungul acestor lungi zile. Peste 15 minute, sosește acolo și NUNU. El În pachetul epistolar se mai păstrează o cartă poștală nedatată, trimisă „Domnului Jervo Elekeș (Bobi), Sebeșul Săsesc, jud. Sibiu”. Pe verso, textul: «Je panse a vous profondement (sic!), Victtorina». Urmează un număr de 10 semnături, între care și a lui Zizi (care adaugă
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
Ștefan Cazimir (fragment de jurnal 1951-1955) Mama i-a păstrat toate scrisorile. Fiul plecase la București, să urmeze cursurile facultății de filologie. Din textul epistolar se conturează un personaj ușor cinic, cu un dezvoltat simț al persiflării, uneori la limita ereziei față de dogmele sacrosancte ale epocii. Ne aflăm în anii 1951-1955. Fragmentele de mai jos redau ceva din atmosfera acelui timp. 28 oct. 1951. Într-
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
Sârbu, Mircea Zaciu,. Nicolae Balotă, D. Țepeneag, Sanda Stolojan, Geo Bogza, Mihail Sebastian, Valeriu Cristea, Gabriel Liiceanu, Livius Ciocârlie, Ioana Em. Petrescu, Marian Papahagi, Monica Lovinescu, Ana Blandiana și, evident, despre... sine, instituind, prin prisma jurnalului, confesiunii ori a genului epistolar, o familie de spirite, situate sub emblema școlii ardelene de peste veacuri. Ce altă definire mai bună pentru Ion Pop decît aceea formulată de el însuși cu referire la I.D. Sârbu: "un spirit format la școala riguroasă, prin excelență ardeleană, a
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
triplă funcție, de oglindă ce facilitează reflecția și înțelegerea a ceea ce li se întâmplă celor doi, de univers compensatoriu ce se substituie lumii reale, și de mijloc de seducție a iubitei prin expunerea bogăției sufletești a îndrăgostitului. Întâi de toate, epistolarul este un fel de microscop în care sunt privite întâmplările erosului. Surprinsă într-o adevărată suită de imagini nu filmice, ci scrise, iubirea celor doi tineri poate fi urmărită trecând prin toate meandrele, prin toate clipele de beatitudine sau de
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
viscerale, ființiale; de cealaltă, ele fac simțită un fel de oboseală și depresie, de viață trăită accelerat, de “bătrânețe” a poveștii de dragoste, care pare a se desfășura în cronologia distorsionată, dilatată, din Tinerețe fără bătrânețe. În al doilea rând, epistolarul construiește o realitate paralelă compensatorie, ce se substituie lumii agresive și nefericite de afară. Cu ajutorul scrisorilor, îndrăgostitul suplinește, în spațiul foii albe de hârtie, ceea ce îl dezamăgește sau îl trădează în spațiul existenței reale. Lucia din vis, care o dublează
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
din vis, care o dublează pe Lucia în carne și oase, este continuată printr-o “Lucia din scris”. Scriind, tânărul umple cu prezențe fantasmate golurile și absențele persoanelor fizice, a iubitei în primul rând. În sfârșit, în al treilea rând, epistolarul este și un instrument de seducție, singurul de altfel pe care îndrăgostitul îl consideră apt pentru o asemenea funcție. Aceasta deoarece sentimentul său este că numai scrisul îi reflectă adevărata personalitate, ființa profundă. Adeseori, Leonid Dimov contrastează bogăția de trăiri
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
tom din cele patru câte vor fi în final, al doilea urmând să conțină doar scrisorile către Ștefania Golopenția. Surprizele aduse de această arhivă epistolară sunt numeroase, între ele fiind de amintit amploarea ei, ea însumând vreo 200 de schimburi epistolare, din care primul volum a cuprins 63, apoi diversitatea corespondenților, care nu sunt, cum poate s-ar fi așteptat, doar sociologi și statisticieni, domenii în care s-a ilustrat cu deosebire Anton Golopenția, ci și eseiști (Emil Cioran, N. Argintescu-Amza
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
Golopenția - era raza de nădejde, care îmi îngăduia să mai suport viața". Nu se știe dacă scrisoarea i-a parvenit adresantului, cert fiind că Golopenția se va stinge din viață în închisoarea Jilava, la 9 septembrie 1951. Unul dintre schimburile epistolare cele mai substanțiale și mai ample este cel cu Petru Comarnescu. Contrar spuselor de acesta în prima scrisoare către Anton Golopenția, că între ei există "mai ales treburi practice... decât o comunicare intelectuală", aproape întregul set de scrisori dintre ei
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
în măsura posibilităților, a atâtor persoane „anonime” (Horațiu Șurianu, N. Dimitrescu, A. Burilianu, Enrique Helfant ș.a.). Sunt câteva observații de „tehnica ediției”, lesne remediabile în volumul al doilea. Cititorul ar pătrunde și mai adânc prin meandrele acestui foarte important roman epistolar al exilului românesc. Liliana Corobca are meritul de a se fi aplecat cu pasine asupra nenumăratelor scrisori (unele aproape indescifrabile) și de a le fi scos la lumină, îmbogățind în felul acesta o parte, ignorată multă vreme în mod vinovat
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
așteptare, mi-am zis că poate poșta... Sun la Academie și vorbesc cu secretara președintelui care îmi confirmă primirea coletului și îmi transmite mulțumirile personale șsic!ț ale dlui acad. De atunci n-am mai avut nici un contact telefonic sau epistolar. Acum câteva luni, aflu de apariția noii ediții Macedonski, sub semnătura lui Mircea Coloșenco, cu o prefață de Eugen Simion. Sacrific imediat 1.200.000 lei și, când o deschid, revolta crește cu fiecare pagină răsfoită și nu mai înțeleg
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
de domiciliu obligatoriu în Isarlîk-ul craiovean, acest scriitor de esență tare reușește să-și păstreze spiritul atât de viu. Biografia este asumată cu toate răscrucile și fracturile sale, scriitorul făcând din ea un fir rezistent al paginilor literare, diaristice și epistolare. Jurnalul și corespondența sunt, așa-zicând, pline de Sîrbu, de viața și experiențele lui, focalizate din multiple unghiuri și înfățișate cu o rară voluptate descriptivă. Fostul actant oferă actualului autor un subiect foarte consistent, aproape inepuizabil, de interes și cercetare
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
Gheorghe Grigurcu Combinație de jurnal, autobiografie, roman epistolar, Familia scrisă urmată de Caietul mamei a lui Ilie Constantin e o scriere-montură menită a scoate în evidență, cum o piatră prețioasă, figura auctorială. Varietatea modalităților convocate în vederea acestui țel trădează o anume nervozitate explicabilă prin miza mare a țelului
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
apoi cu Maiorescu și E. Lovinescu. Dl Al. Călinescu a readus în discuție ideea de pornire, a eticii disputelor literare, constatînd că avem ceva în minus și ceva în plus care ne împiedică să o aplicăm: ne lipsește un exercițiu epistolar și de artă a conversației (de tipul celui din literele franceze), în schimb trăim în cultul violenței, al agresivității, al umorilor dezlănțuite. Cu exercițiul parodiei în sînge, Ioan T. Morar a propus o sintagmă care să definească specificul luptelor literare
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]