1,539 matches
-
reprezentant al ermetismului a elaborat tema eternei rătăciri, a neliniștii, a dorinței de stabilitate, necontenit frustrate.521 Pe baza acestei medieri pascoliene, Quasimodo a preluat din Canturi motivul literar al vântului. S-a observat că în poezia Vânt la Tìndari epitetul ce trădează ascendentă leopardiană a întregii poezii este vânt adânc vento profondo. Prin acesta creatorul ermetic a introdus în propria creație cunoscută epifanie sonoră leopardiană a vântului prin desiș. Solitudinea eului care ascultă ritmurile propriei interiorități, dar și experiența cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
versuri diferite a ieșit în evidență antico, ce face parte și din seria lexicala a cuvintelor vagi. Această constatare, precum și preferință ambilor scriitori pentru antichitate au făcut necesară analiza paralelă a contextelor în care apare adjectivul antico. Am observat că epitetele în oglindă: antică voce (Quasimodo) voce antică (Leopardi), prin intermediul cărora trecutul este readus în prezent, confirmă ascendentă leopardiană a sintagmei poetului ermetic. Același termen, plasat în imediata apropiere a unor motive auditive, ne-a prilejuit studierea acelora care s-au
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo è poeta originale e moderno: la voce nuova, Salvatore Pugliatti, Acque e terre, 'La Gazzetta di Messina', 22 iunie 1930. Deși admite că în opera prietenului sau existau unele tonalități ce aminteau de versurile altor moderni, nu consideră potrivite epitetele de dannunzian, pascolian sau ungarettian căci influență altor autori se ascundea în spatele vocii originale a poetului și se lasă cu greu descoperită: Non și può certo dire che în Offerta Quasimodo è dannunziano o che è pascoliano în Specchio, seppure
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din nou întrerupt de o paranteză, care oferă justificarea filosofică a procesului (de/re)materializării. Portretul zugrăvit în ulei se poate vedea de aproape, cu detalii relevante sau nu pentru momentul inițierii, însă, în orice caz, cu o risipă de epitete, toate exprimate prin adjective propriu-zise, ceea ce sugerează o înfățișare arhetipală, dată, nu făcută. Umbra cugetă și Dan are acces la istorisirile ei, ceea ce reprezintă o etapă de trecere de la "părea că o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
București: Humanitas, 2005. ADDENDA LITERATURĂ UNIVERSALĂ Despre estetica lui Theodor W. Adorno La începutul anilor nouăzeci, căpătasem din motive, bănuiesc, obiective o fobie intensă față de orice variantă de gîndire filozofică sau pur culturală ce ar fi acceptat, fie și parțial, epitetul de "marxistă". Eram proaspăt licențiat în studii filologice studii înrădăcinate încă, pe atunci, în ideologia și mentalismul comunismului ceaușist -, presu punînd, de aceea, pe fondul unor frustrări majore (nu doar personale, ci, tind să cred, colective, legate de întreaga mea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
arhaisme, regionalisem și termeni populari, neologisme, derivarea cu prefixe și sufixe), particularități semantice (omonime, sinonime, antonime), nivelul morfosintactic (particularități morfologice substantivul, adjectivul și pronumele, verbul), particularități sintactice apoziția, elipsa, propozițiile enunțiative simple sau dezvoltate, propozițiile exclamative și interogative), nivelul stilistic (epitetul, comparația, personificarea, metafora), particularități și similitudini. Autoarea oferă, astfel, o analiză pe volume de poezie, urmată, de una pe niveluri de expresivitate și de originalitate ale limbajului, realizând în cadrul a trei părți în câte este dispusă lucrarea, toate marcate de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
biserică a Trei Ierarhilor", ori verva predicatorului Antim, cel "cu voce tunătoare", pentru că "el și nu altcineva răspunde de enoriași", așa cum afirmă, "că de gâtul meu spânzură sufletele voastre". Fiind extrase textuale remodelate sonor prin rostire, aș observa că dintre epitetele asociate textului, în formulările nuanțate ale Autoarei "omul evocărilor lui Ureche trece fulgerător pe ecranul textului" "istorisirile de evenimente de pe tabla textului", "zeci de chipuri se desenează pe canavaua textului" de evidențiat mi s-ar părea, drept emblematică prin rezonanța
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
glisarea către spațiul personal, familiar, al comunicării (Aa [3]), marcat de expresii ale competenței expresive și ale variației diafazice (cf. Bb). Scriitorul, parcă sfidând și negând celelalte registre, se adresează unei persoane apropiate, pe care vrea să o sensibilizeze prin epitet și metafore; câteva exemple: "fasciculul de fibre nervoase" devine "sculul de fibre", "lăstare de fibre răufăcătoare", respectiv "fibrele vinovate"; inima este un "cuib de mușchi găunoși"; "în partea de sus, pe globul ei, numaidecît sub ieșirea cîrjei aortice, se prăsiseră
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și capacitatea de a discerne, dreapta credință, iubirea de învățătură. Portrete similare, memorabile, regăsim și în alte predoslovii, așa cum Biblia de la 1688, evaluând calitatea traducerii lui Milescu Spătaru în descendența cărei se și așezau autorii grandioasei întreprinderi schițează, cu două epitete, profilul cărturarului, "dascăl și învățat în limba elinească". Gheorghe Radovici, propunând modelul Mitropolitului Antim în prefața la Octoihul de la 1712, reia atributele exemplare, adăugând grija pentru obște și responsabilitatea față de sufletele turmei avute în pază, concentrate în alegoria recurentă a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a creat, dar nu vede nicăieri vreun lanț sau vreo piedică în cristalizarea elanului său creator. Ignoră complet tensiunea centru-periferie în materie de limbă. Desigur, e un scriitor "minor", dar nu există nici cea mai mică conotație peiorativă în acest epitet, dimpotrivă, ca și pentru muzică, prezența unui semiton în tr-o structură olimpiană, majoră, care riscă să devină plictisitoare, introduce acea notă originală și tulburătoare care, departe de a sfă rîma armonia de ansamblu, o înnobilează. După o revărsare de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
al curentului, datorită capacității de a se sincroniza perfect cu mutațiile survenite pe toate planurile, așadar datorită puterii lui de adaptare și discursului său tipic postmodern, pe care l-a practicat și îmbogățit. Starea discursului și scriiturii baudrillardiene" de remarcat epitetele derivate din antroponime, cel mai spectaculos fiind acesta -, examinarea depășirii "normalului discursiv" prin activarea unor noțiuni ca seducție, strategie, gândire radicală, simulacru, hiperrealitate etc., care intră în alcătuirea unei grile proprii de lectură a contextului contemporan, fac obiectul cercetării despre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
39 A se vedea Steven Best și Douglas Kellner, Postmodern Theory. Critical Interrogations, MacMillan Presss Ltd., Houndmills, Basingstoke, Hampshire and London, 1991, pp. 5-16. 40 De altfel, Matei Călinescu, în a sa Cinci fețe ale modernității, p. 135, afirmă că "epitetul "postmodern" este, după cât se pare, creația istoricului-profet Arnold J. Toynbee, la începutul anilor '50. [...] În ultimele volume (VIII-XIII, publicate după 1954) ale cărții sale Studiul istoriei, el numește această epocă de neliniște socială, războaie mondiale și revoluții "epoca postmodernă"". 41
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
atingă trupul moartei Euridice, o sărută. Cum însă nu există nici un Hermes care să-i întoarcă umbra în Hades, necunoscuta se face nevăzută, iar boierul, nemaisusținut de vraja sa, se prăbușește din înalt, într-un climax al terifiantului, descris în epitete antifrastice: "în căderea mea nesfârșită, dar scurtă ca o clipă, întrevăzui ca prin vis curtea lui Neagu, și când atinsei pământul între stâlpii de la poartă, simții că mii de ghiulele se sparseră în creierii mei... se împlinise cuvântul lui Ion
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
deplânge "mobilizarea imaginației fantastice în slujba ilustrării alegorice a unor teze extraliterare" (1995-2003: I, 262). * * * A doua proză de teroare semnificativă a lui Beneș se numește (titlul are, din nou, izul unui conte) Cetatea cu steaguri albe. Cromatica sugerată de epitetul prezent în titlu este înșelătoare: aici, albul implică distrugere, având valențe negative, la fel ca în pelicula lui Serghei Eisenstein, Alexandr Nevski (1938), unde cavalerii teutoni, imagini ale răului și ale morții, poartă veșminte deschise la culoare, rușii, icoanele purității
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un întreg univers vâscos și veninos, dospind ca într-o imensă etuvă". Cadrul, presupus static, se animă grație pulsației elementare care străbate limfa geologică, atingând paroxismul în mișcarea perpetuă a vieții vegetale și animale (remarcați aglomerația de gerunzii, ca și epitetele ornante selectate din sfera repulsivului). Antropicul este contaminat, irepresibil, de acest bazin fojgăitor și multicolor, împrumutând, precum punctam anterior, tușe teratologice: poarta castelului este deschisă de "[o] jivină de om, păroasă, cu mâinile până la genunchi". Șocul acestei prime întâlniri cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ci și un inedit motor al sacrului, un vehicul sui generis al numinosului, în accepțiunea pe care ultimul termen o dobândește la Rudolf Otto. Pornind de la ideea unei alterități radicale, implicate de conceptul de mysterium al teologului german, corelate cu epitetul tremendum, evocând teamă, Beth E. Mc. Donald crede că această "calitate a fascinației ca element al numinosului este, de asemenea, reflectată la vampir ca putere de a-și hipnotiza și seduce victimele" (2004: 36). Mai mult, James B. Twitchell afirmă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
viziunea apocaliptică" (1970: I, 156). 74 Cf. Ieșirea, 10. Tot în Vechiul Testament din Biblie (Ioil, 1), una dintre catastrofele abătute aspra ținutului lui Iuda implică o năvălire a lăcustelor. 75 Cf. Apocalipsa, 9. 76 Actul III, scena II. 77 Utilizez epitetul "practică" pentru a atrage atenția asupra unui aspect adesea neglijat în critica literară. Cu toate că eu, împreună cu majoritatea criticilor de astăzi, decelez în proza caragialiană un melanj de naturalism și de realism, Caragiale însuși, în articolul său de estetică din 1896
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Ființă veșnică, un principiu gânditor, infinit de înțelept. Adăugând că acest "Dumnezeu" ar avea puterea să facă din îngrămădiri de materie existențe capabile de a percepe și a gândi, el și-a atras critici din partea teologilor, care i-au rezervat epitetul de "materialist". Probabil de aceea și irlandezul George Berkeley (1685-1753) își va permite să-l reia în spirit subiectivist-idealist, trădând multe din scopurile sale, chiar și pe cele privind religia. (Berkeley a devenit episcop de Cloyne al bisericii anglicane în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Nu există o știință socială ca o știință arhitectonică. Există doar niște părți fără un întreg". (Idem., p. 441) Acest ton este menținut și în caracterizarea științelor umane, considerate a fi "depozitarele tuturor operelor clasice" (Idem., p. 445), dar cu epitete de genul că sunt lipsite de forța să lupte cu "triumfalele științe naturale"; sunt lovite de istorism și de relativism, de stânjenitoarea problemă a adevărului; profesorii acestor discipline fac eforturi furioase de a-și potrivi subiectele cu modernitatea în loc să provoace
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
concede că nici lor nu le este total străină tradiția. Chiar dacă, tot mai frecvent, azi se spune că omul a intrat într-o fază nouă de industrialism prin "societatea cunoașterii-comunicării", tradițiile sunt prezente și aici. Uneori, ele sunt descalificate prin epitetul de "nostalgici" acordat celor ce își exprimă regrete față de demolări și distrugeri ale unor construcții costisitoare nu numai la vremea lor, dar și după ce au fost tranformate în ruine, pentru că ele nu dispar peste noapte, ci infestează mediul natural și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
muzical"49. Relativ aproape de teoria lui John Reed, M. Bengesco apreciază că literaturitatea picturii lui Moreau provine din intelectualismul pictorului acționând în detrimentul picturalului. S-ar explica astfel cum un intelectualism atât de subtil i-a adus uneori, pe bună dreptate, epitetul de pictor "literar", calificare pe care o respingea și care îl făcea să sufere 50. Acest fapt precizează și mai bine relația aproape simbiotică pe care simbolismul și decadentismul o întrețin cu celelate arte și în special cu literatura, ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de trei ori mai multă informație decât ar trebui, chiar și în situații puțin importante. Nu pot să-mi explic de ce se face această greșeală. Trebuie să te reduci la esențial sau ceea ce crezi că este esențial, să scoți toate epitetele din text. În ce sens se poate vorbi în filmul documentar despre regie? În filmul documentar, regia se dovedește tot atât de importantă ca și în filmul de ficțiune, documentarul nefiind altceva decât o serie de fragmente înregistrate din realitate, puse într-
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
fă pe doctul, ci comunică la nivelul unui om obișnuit. Fii concis. Nu există text care să nu se poată scurta, să nu se poată simplifica. Fii disciplinat, controlează-ți fiecare frază de text, oare n-aș putea să scot epitetul? Epitetul nu are ce căuta într-un text de film. Comunică fapte, nu califica, lasă-l pe spectator să aprecieze, și nu crede pe nimeni până nu te convingi singur, până nu verifici. Tîrgu-Mureș, 2007 Răzvan Georgescu (n. 1965, Tîrgu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
pe doctul, ci comunică la nivelul unui om obișnuit. Fii concis. Nu există text care să nu se poată scurta, să nu se poată simplifica. Fii disciplinat, controlează-ți fiecare frază de text, oare n-aș putea să scot epitetul? Epitetul nu are ce căuta într-un text de film. Comunică fapte, nu califica, lasă-l pe spectator să aprecieze, și nu crede pe nimeni până nu te convingi singur, până nu verifici. Tîrgu-Mureș, 2007 Răzvan Georgescu (n. 1965, Tîrgu Mureș
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
reacționar, ce dorește cu orice preț să saboteze această operă (subl.ns.). Și într’adevăr, după 3-4 zile și-a îndeplinit misiunea”. Credem că șantajul (neexplicat în scris) a constat tocmai întro eventuală etichetare a acestui șef de post cu epitetul depreciativ „reacționar” care l-ar fi trimis direct în pușcărie! Deplasarea codăieșteană a cuplului „de succes” Horenstein-Zelinescu, s-a desfășurat pe durata mai multor zile, adică cel puțin cinci, după opinia noastră dacă punem la socoteală cele trei-patru zile care
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]