2,590 matches
-
el a fixat această idee, la nivelul culturii scrise, în varii forme. Semnificația umană universală conținută în titlul Viiața lumii se întregește prin alte două elemente paratextuale: prefețele de inițiere a cititorului asupra a ceea ce e poezia (cu exemple de epopei și imnuri sacre), ce sunt regulile prozodice (rima, măsura), tema (soarta și primejdiile care pândesc existența), arta lecturii etc. În text se recunosc deopotrivă urmele lecturilor din clasicii Antichității (Horațiu, Ovidiu), din Biblie (Eclesiastul, Apocalipsa) și urme din folclorul autohton
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
partid și de stat, inaugurarea noii clădiri a Teatrului Național din Capitală cu un act din Apus de soare de Delavrancea (avându-l pe George Calboreanu în rolul principal) și cu o piesă a lui B., ultimele cinci tablouri ale „epopeii dramatice” Simfonia patetică (prelucrare a unui mai vechi text, Arcul de triumf). În 1978 adresează o scrisoare-mărturisire Colocviului național de literatură dramatică, în care își reneagă o parte a operei, recunoscând a fi fost supusă clișeelor ideologice și dogmatice. Notorietatea
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
Desfășurarea narațiunii este aceea a romanului istoric tradițional, deviată, în final, în pagini de un vizionarism curios pentru cine nu le admite substratul ezoteric și simbolic. Motivările psihologice sunt făcute cu iscusință, personajele aspiră la o statură și trăsături de epopee, dialogurile între inamici sunt impregnate de un aer cavaleresc, patriotic și declamator totodată, cu unele tentative de adaptare la hazul autohton. Predilecția pentru stările incerte, pentru îmbinările lexicale stranii, străine spiritului epocii și, uneori, limbii române, pentru fastuos, ocult, pentru
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
autohton cu cel oriental (Ostrovul lupilor). Dincolo însă de un astfel de umanism popular și de stilizări în linia cărților populare (Divanul persian), opera sadoveniană nu se apropie de b. decât prin proiecțiile, diversificate, date în imaginar memoriei Bizanțului. În epopeea Frații Jderi sunt încă vii ecourile anului tragic al căderii, 1453, dar și amintirea strălucirii imperiale și culturale, păstrată la Curtea marelui voievod Ștefan. Modelele climatului de nesiguranță și teroare întreținut de Duca-Vodă și oamenii săi sunt de căutat nu
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
bună parte lui Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu, C. Bolliac. Epigonismul lui apare evident în poemul epic, larg, grandilocvent și artificios. Resuscitând mai vechile teme romantice pașoptiste, prelungindu-le ecoul până târziu (în 1890 îi apare o încercare de epopee, Daciada), el aspiră totodată, ca și alți poeți de tranziție, la primenirea inspirației și a tehnicii versului. Atras de legendar, de fantastic, de misterul timpurilor și civilizațiilor revolute, cultivând exotismul, B. tinde să depășească experimentul formal și să dea poeziei
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
la Vălenii de Munte, B. s-a manifestat și în planul istoriografiei, prin traducerea unor texte reprezentative, precum studiul lui O. Górka despre Cronica lui Ștefan cel Mare. În domeniul literaturii comparate, s-a remarcat, printre altele, prin studiul Două epopei țărănești. Reymont și Rebreanu (1932). A redactat un manual de limba română și o monografie despre Nicolae Bălcescu, ce cuprinde și traducerea integrală în polonă a Cântării României (pledând, cu noi argumente, pentru paternitatea lui Bălcescu). A făcut parte din
BIEDRZYCKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285734_a_287063]
-
pierzanie sunt convertite în jubilație revoluționară. Chivără Roșie reprezintă alegoria-cheie a primei epoci de entuziasm, când duhul revoluției „Umbla fără hodină / Prin zloată, prin ploaie, prin tină, / prin munții sâlhui / În casa orișicui / Văzut-nevăzut...” Istoria transilvană își află întruparea în epopeea răscoalei lui Horea. Abstract vorbind, el poate fi și ipostaza ideală a poetului, ce se regăsește solidar cu istoria („La mine-n sânge / Istoria contemporană plânge”) și cu aspirațiile cele mai adânc înrădăcinate ale mulțimilor („Venisem flăcău de pe Crișuri / cu
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
a fi eternă!... {EminescuOpVIII 65} Tu ești oglinda demonului, Romo... Toate frumoase par la tine... toate Din desperare... din dureri zidite-s. Ei nu știu că, voind mărirea ta, Trebui să guste crudele-ți dureri... Și când întreabă: ce înseamnă epopeea De lungi războaie, răsturnări mărețe, De lacrimi și de chin... de desperare, Ce e răspunsul?... Iar o întrebare: La ce? Fii blestemată, și atât de crud Cât, spre-avea timp să porți blestemul tău, Șă fii eternă! O Niobe gigantă, Încât
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
veninul său cel mai amar când ai ieșit tu în lume, de ce, înainte d-a fi, te cugetase infernul întreg, te pusese să figurezi în toate țesăturile sale infernale. Creatură a Iadului - femeie fățarnică! Demonul - poet te-a visat în epopeea sa - care sfărma sub blestemele sale ființa - Dumnezeu - te visase ca să sugi cel mai nobil sânge din vinele omenirei, ca să seci ca un vânt cald și omorâtor ce-neacă orce simțire din inimă, orce idee din cap. Iată poezia lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sa cea mai naltă. Culmea acestei arte este drama, ca să zic așa fructul cel mai copt al poeziei, (purcesă) rezultată organic din lirică și din 311 r epos. Cum presupu ne drama (conform noțiunei sale) concepționalmente esistența liricei și a epopeei, pe care le conține și ea ca momente (înălțate) de înălțime, așa a purces ea și istoric de abia după dezvoltarea numitelor două specii de arte. Cu cât a fost mersul dezvoltărei istorice un mers organic cu atâta el reprezintă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
drept forma cea mai amăsurată pentru epopea greacă și care a crescut cum am zice organic cu aceasta din urmă, acest vers esprimă într-un mod admirabil caracterul liniștitei descrieri a progresului. În acest vers se unesc, ca și-n epopee, liniștea contemplativă și retardimentul cu progresul și cu mișcarea. Nici pasionat și rumpător cu sine ca ritmul troheic, nici îmbulzitor la acțiune, ca cel iambic, ci el se ține de mijlocul cel frumos dintre amândouă antitezele și unește totodată în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
iambic, ci el se ține de mijlocul cel frumos dintre amândouă antitezele și unește totodată în sine cea mai mare varietate, astfel prin această din urmă calitate el devine cu deosebire apt pentru un întreg atât de amplu cum e epopeea. Greutatea spondeică ni reflectă cu deosebire liniștita întîrziere asupra unui punct, elementul întîrzietor al narațiunei epice; din contra, dactilele reprezintă momentul mișcărei și a dezvoltărei progresive. Astfel înăuntrul compozițiunei sale hexametrul e accesibil de cea mai mare schimbare a acestor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și a maiestății celei mai nalte cu movibilitatea cea mai fugitivă. Această bogăție îl face cu deosebire apt ca să serve de studiu 403r pentru artistul reprezintător. O tratare unită cu simț artistic a declamațiunei acestui metru, de la ponderoasa greutate a epopeei eroice până la compozițiunea ușoară a {EminescuOpXIV 320} epopeei idilice, îl face pe actor să câștige un tact atât pentru frumuseți ritmice în genere, cât și pentru acea indispensabilă problemă a sa, de-a lăsa să vină la dreptul lor ritmul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cea mai fugitivă. Această bogăție îl face cu deosebire apt ca să serve de studiu 403r pentru artistul reprezintător. O tratare unită cu simț artistic a declamațiunei acestui metru, de la ponderoasa greutate a epopeei eroice până la compozițiunea ușoară a {EminescuOpXIV 320} epopeei idilice, îl face pe actor să câștige un tact atât pentru frumuseți ritmice în genere, cât și pentru acea indispensabilă problemă a sa, de-a lăsa să vină la dreptul lor ritmul, sensul și patosul deodată. Căci dintr-asta consistă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și liniște, între contemplațiunea comodă a obiectului singuratec si între progresul acțiunii. Cu deosebire se cere la asta tratarea artistică a exametrului, după cum am pomenit și mai sus. Declamațiunea se mai nuanțează încă și după cele două mari antiteze: a epopeei antice și a celei romantice. Abstrăgând de la diferința dintre exametru și stanța modernă, epopea antică cere în declamațiunea sa un alt ton fundamental decât cea romantică. Epopea antică e după natura sa mai obiectivă, e mai puțin întrețesută de reflexiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Camoens, intensivitatea {EminescuOpXIV 328} putem zice focul simțimântului, muzicalul rimei vor condiționa, pe lângă toată obiectivitatea, un alt ton fundamental, prin care numai putem reda spiritul romantic în toate direcțiunile sale. O instrucțiune sistematică va alege pentru declamațiune traducțiuni perfecte din epopee clasice și romantice, spre a face înțelese sufletului distincțiunea caracterului genetic al amîndorora și prin modul de recitare. Dacă mai adăogăm pe lângă asta câteva bucăți din epopea idilică, din Luisa lui Voss sau mai cu seamă din Hermann și Dorothea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui Voss sau mai cu seamă din Hermann și Dorothea, spre-a-și însuși nuanța tonului mai ușor și-a unui exametru tratat mai liber, atuncea am cam percurs în general caracterele cele mai esențiale a declamațiunii epice. La declamațiunea epopeei idilice lucrul de căpetenie e artea ca, prin modul recitațiunii, să fim transpuși în sfera mai îngustă a vieții familiare și ca prin urmare versul să se apropie mai mult de conversațiune. Dacă însă coprinsul p-ici, pe colea se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și tradiții medievale. Țara Bascilor, care se sprijină pe Golful Biscaya și pe lanțul Pirineilor, are între provincii Navarra, unul dintre primele regate creștine din Spania. De asemenea, se pare că faimoasa înfrângere a lui Carol cel Mare, cântată în epopeea lui Roland, a fost produsă de acești basci. ETA a fost mai întâi o fracțiune a Partidului Naționalist Basc, dar a devenit în anii '60 o mișcare clandestină separată, organizată într-o structură militară. Spiritul autonomist basc a fost combătut
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
1975 - somnul luptătorului cu dra gonul). Chiar Ghilgameș este supus unei astfel de probe după ce traversează „apele morții”, în căutarea nemuririi, la „Utnapiștim cel de departe” : „Vino, să nu te culci și să nu dormi șase zile și șapte nopți” (Epopeea lui Ghilgameș, XI, 199). Dar pentru că „somnul îl năpădi ca un vârtej de vânt”, eroul trebuie trezit „ca să se înapoieze teafăr pe calea pe care a venit” (XI, 200-208). Evident, somnul lui Ghilgameș nu este unul firesc, biologic, ci un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să pună mai bine în lumină pe sfântul care va avea curajul să-l înfrunte pe adversar. La o privire atentă și comparativă însă, se va vedea că este vorba de un motiv mitic foarte vechi și larg răspândit. în epopeea asiro-babiloniană a creației lumii, dragonul Tiamat declară război zeilor și creează în acest scop nenumărați monștri pe care îi înarmează în așa fel încât „cel care i-ar privi să moară de frică” (Enuma Eliș, II, 25 ; cf. 1, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și în fobiile psihopatului. Am văzut că unicul criteriu după care dragonul Tiamat concepe și înarmează pe cei 11 demoni care urmează să înfrunte zeii este producerea spaimei („așa ca cel care i-ar privi să moară de frică”). în Epopeea lui Ghilgameș, monstrul Huwawa este înzestrat cu „șapte spaime” și „numit să fie groază pentru muritori” (1, p. 125). Dragonul biblic Leviatan posedă atribute similare : „înaintea lui dănțuiesc spaimele” (Iov, XLI, 14). Într-adevăr, măsura monstruozi- tății unui demon este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Similar, zeul Ea îl adoarme pe Apsu (principiul masculin- -acvatic al Haosului) prin pronunțarea unui descântec magic : „El a turnat un somn peste el [Apsu] așa că el a adormit adânc” (Enuma Eliș, I, 64 ; cf. 1, p. 17). În aceeași epopee asiro-babiloniană a creației, zeul Marduk „amorțește” trupul lui Tiamat (principiul feminin-acvatic al Haosului) : „Trupul i se înțepeni, gura rămase încleștată, deschisă”. Apoi, Marduk leagă pe toți demonii aliați cu Tiamat : „Aruncați în plasă, devin înlănțuiți [...]. Puse în legături brațele lor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
În ambele cazuri, creația nu poate fi săvârșită fără efectuarea unor rituri magice de construcție (118). c) Legende sumero-akkadiene. Pentru a demonstra arhaicitatea motivelor în discuție, voi face apel la unul dintre cele mai vechi texte cunoscute : tăblița XII a Epopeii lui Ghilgameș. Iată-l rezumat după versiunea akkadiană, care (cf. 50, p. 258) „nu este altceva decât o traducere textuală în limba akkadiană [...] a unui poem sumerian”. Un copac - Huluppu - care creștea pe malul Eufratului a fost smuls de Vântul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
facă opera să dureze. Altfel, mobilierul sacru, implicit templul și lumea, s-ar surpa. Într-adevăr, textul continuă cu descrierea unui ceremonial magic de folosire de către Ghilgameș a acestui instrument magic de percuție. Dar, din păcate, textul este aproape ilizibil. Epopeea continuă însă cu un alt episod extrem de interesant. Din cauza unei greșeli rituale (ruperea tăcerii), instrumentul cade în lumea de sub pământ. Enkidu pleacă în căutarea lui. Dar în timpul peregrinării în „lumea de jos” nu se mai amintește nimic de pukku și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
călăuză și vehicul. Ritmul ei îi produce acestuia o stare extatică, de „călător” prin cele trei zone cosmice. O serie de alte toposuri caracteristice scenariilor mitico-rituale șamanice ne vor părea cunoscute, fiind analoage în unele privințe cu cele comentate din epopeea sumeriană și chiar cu cele din legendele românești în discuție. Astfel, în timpul inițierii extatice prin care trece viitorul șaman, una dintre viziuni este aceea a călătoriei până la Centrul lumii, din vârful Muntelui cosmic. Acolo, Marele Zeu îi oferă, din Copacul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]