1,916 matches
-
Istoria literaturii moldovenești (în colaborare), I-II, Chișinău, 1986-1988. Antologii: Poezia moldovenească modernă la începuturile ei (1770-1840), Chișinău, 1976. Repere bibliografice: Andrei Țurcanu, „Studii de istorie literară”, „Nistru”, 1972, 8; Pavel Zavulan, „File vechi necunoscute...”, RLSL, 1982, 2; Vasile Ciocanu, Erudiție, pasiune, perseverență, RLSL, 1996, 4; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 273. Vl.C.
LEVIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287792_a_289121]
-
nemaiuitatul cântec/ Și jocurile noastre sfințească țerna ta,/ Pământ pe care nimeni în veci nu-l va supune!” Nicolae Iorga. Cărțile lui Nicolae Iorga. Articolele de revistă, studiile, pamfletele, portretele, polemicile. Șuvoi incandescent, fluid, frământat, torturat - rostogolind stâncile și pietrișul erudiției, turbureala patimii, și covârșind. Covârșind prin viziunea nesfârșită, sângerată de jăraticul amurgurilor apocaliptice, frântă de zăbala fulgerelor cu tăinuite și profetice tâlcuri. Viziune ce orbește ochii și apleacă frunțile. Și înfioară, rodnic, adâncurile sufletului. MIRCEA ELIADE N. Iorga a fost
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
pildă în traducerea Călătoriilor lui Gulliver sau a Poveștii unui poloboc ale lui Jonathan Swift - un umor rafinat, ce provine din respectarea formei și sensului aluziilor și insinuărilor, adesea greu de sesizat, care individualizează originalul. Studii shakespeariene (1976) dau măsura erudiției anglistului, a cunoașterii în adâncime atât a operei marelui dramaturg, cât și a posibilelor ei izvoare și influențe. Se susține, cu argumente filologice și de istorie a culturii greu de contrazis, „teoria baconiană”, potrivit căreia adevăratul autor al creației lui
LEVIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
se desprind din introspecția necomplezentă. Începuturile poetice ale lui R. au fost departe de a întruni admirația generală, poetului debutant reproșându-i-se - nu fără oarecare temei - exagerat sofisticata construcție frastică, apetența pentru excesul de neologisme rare, demonstrația ostentativă de erudiție și abuzul de recurs la intertextualitate. Cărțile următoare, apărute după o pauză de un deceniu, învederează o echilibrare și o „disciplinare” - pe un traiect fidel propriilor coordonate - ale emisiei lirice, acreditând un poet adevărat, reflexiv cu autenticitate, practicând „un lirism
ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
cumpăna anilor de după prima conflagrație, numeroase spirite europene și românești. De aici interesul - nu doar peisagistic - pentru Elada, căruia Al. Rosetti i-a închinat prima sa creație literară, expresie a unui liric nemărturisit, frânat în efuziunile sale de cenzura unei erudiții, ea însăși dozată cu severitate! MIRCEA ZACIU SCRIERI: Colindele religioase la români, București, 1920; Note din Grecia, București, 1938; Limba poeziilor lui Eminescu, București, 1956; Istoria limbii române literare (în colaborare cu Boris Cazacu și Liviu Onu), București, 1961; ed.
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
psihologic, filosofic și estetic, constituit dintr-o serie de lucrări de specialitate sau de referințe care privesc literatura ca ilustrare a tendinței vitale a omului de a căuta și crea valori („axiotropism”). Eseul Inițiere în poetică (1968) probează, de asemenea, erudiție și sensibilitate. După încadrarea poeticii în estetica generală sunt trecute în revistă conceptele, între ele unul numit „dezmierdarea”, preluat poate prin filieră germană și definit ca atitudine primară de admirare și imitare a frumosului, care generează actul artistic, deoarece, într-
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
ș.a.). Cel mai reușit text rămâne însă Despre calitatea umană (2000): având în centru figura lui Ulise, împletește analiza textelor homerice cu „filarea” posterității personajului (la James Joyce, Jean Giraudoux sau Eyvind Johnson, de pildă), comparatismul cu problematizarea etică și erudiția cu decolările ficționale (capitolul final imaginează chiar un ipotetic solilocviu al lui Odiseu). Fascinația homerică se observă și în Orbul și dintele de aur (2002; Premiul Asociației Scriitorilor din Arad), un „roman” compus din douăsprezece „cânturi”, unde protagonistul, părintele Gavrilă
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
ca vocea lui S. să se distingă printre cele mai avizate în domeniu. Asumându-și cu modestie condiția de mediator al operelor pe care le însoțesc, studiile sale facilitează drumul spre cititorul căruia i se adresează firesc, fără parada de erudiție, evitând jargonul criticii academice, de multe ori intimidant și ermetic. Printre autori se numără Robert Browning, Lewis Carroll, Arnold Bennett, Henry James, Ț. S. Eliot, D. H. Lawrence, Virginia Woolf, Iris Murdoch, Philip Roth. Lui S. i se datorează și
STOENESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289940_a_291269]
-
că nu există nici o contradicție între evenimentele creației lumii și a omului, chiar dacă sînt înțelese în litera lor, și știința umană, reprezentată în special de doctrinele filozofice. Ca atare, în acest comentariu, care se dovedește profund și impunător, bogat în ce privește erudiția și expunerile specifice, Augustin se folosește pe larg de ceea ce scriseseră mai înainte Origen și Vasile (citiți în traducere), de cunoștințe de fizică, astronomie, medicină sau aritmologie - într-un cuvînt, de toată știința profană, astfel încît opera pare lipsită de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru a arăta ce le-a lipsit ca să ajungă să înțeleagă noua religie. Urmează, începînd cu cartea a unsprezecea, expunerea privind cetatea din ceruri, creată de Dumnezeu: este interpretată istoria Facerii, a primelor vîrste ale omenirii, a ebraismului, recurgînd la erudiția creștină și la cronografiile scrise de Eusebiu și de predecesorii săi. Din acestea sînt extrase teoriile referitoare la diversele epoci ale umanității, ultima dintre ele fiind cea contemporană. După acest examen al istoriei lumii, al celor două cetăți, cea pămîntească
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vrea să folosească toată știința vremii pentru a rezolva toate chestiunile cu care cultura păgînă îl face să se confrunte; este o atitudine comună a literaților din Antichitatea tîrzie, în cazul cărora, totuși, intenția este complet diferită, deoarece enciclopedismul și erudiția corespund dorinței lor de a păstra ceea ce a fost transmis de înaintași. în această operă, Augustin își folosește capacitățile exegetice, reluînd probabil doctrinele donatistului Tyconius, cum este cea referitoare la milenarism; propune o proprie teologie a istoriei; folosește mai multe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în trecut fusese văzut ca un exercițiu retoric plicticos și inconsistent a fost considerat recent o formă de prețiozitate extremă, asemănătoare cu aceea întîlnită la atîția alți literați din epocă (și e adevărat). Nu se poate tăgădui că însăși densitatea erudiției mitologice, în care se amestecă elemente cînd prețioase și rare, cînd obișnuite, atinge un ridicat grad de bizarerie. Realitatea nu este niciodată văzută în sine, în mod obiectiv, ci întotdeauna prin filtrul literaturii, pe care Sidonius o stăpînește cu o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
simplu și fără complicații Revelația și învățătura Bisericii; în mod logic, e adeptul Crezului de la Niceea, pe care îl plasează la începutul scrierii sale. Grigorie dedică însă douăzeci de ani scrierii operei sale istorice nu pentru că ar fi înclinat spre erudiție sau pentru a se pune în valoare pe sine ori talentul său literar. El descifrează în succesiunea secolelor realizarea unui proiect divin pe care se sprijină credința sa și care îi furnizează argumente pentru o apologie a religiei: pentru a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
societate pămîntească din care fuseseră eliminați, pe cît era posibil, dușmanii cetății cerești către care această societate, prin vocație, trebuie să-i conducă pe membrii ei”. a) Activitatea literară Așa cum am spus, Isidor a fost mai ales un erudit, însă erudiția sa nu are doar ținte gramaticale și științifice, ci și religioase, fiindcă el este un slujitor neobosit al Bisericii și al propriei țări. Chiar în acest sumar examen al producției sale, trebuie să evităm distincția între opere sacre și opere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
gramaticale și lexicale pe care ni le-a transmis. în afară de etimologie și de limbă, Isidor se consacră și explicării celor șapte arte liberale, devenind în această privință, împreună cu Boetius și Cassiodor, una dintre principalele surse de cunoștințe din Evul Mediu; erudiția sa e însă mult mai vastă și depășește respectivele domenii, atingînd sfere precum medicina, dreptul, cronologia sau științele naturale și practice. Firește, Isidor nu putea să adune o asemenea masă uriașă de informații altfel decît din cărți, însă cunoștințele sale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a regatelor romano-barbare, se știau puține lucruri despre ceea ce se întîmpla în afara granițelor fiecărei țări. Așadar, Isidor se limitează în esență să înregistreze scriitorii hispanici din secolul al VI-lea, iar continuatorii săi vor restrînge ulterior domeniul istoriografiei literare. Impresionanta erudiție ce caracterizează operele profane se întîlnește și în cele cu conținut religios, unde se reiau numeroase motive tradiționale ale exegezei biblice, ale polemicii antiiudaice, ale ortodoxiei niceene; în operele exegetice ale lui Isidor nu există dezbateri care să aducă noi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
chiar dacă parțială deocamdată, a figurii lui Isidor cu ceea ce are aceasta specific, pentru că trebuie să descoperim ce se află dincolo de lista operelor episcopului de Sevilia și cum interpretează el imensul material erudit pe care ni l-a transmis. De aceea, erudiția lui Isidor nu trebuie înțeleasă ca un simplu conglomerat de informații, ci trebuie văzută în raport cu viața și personalitatea autorului care, catolic de origine, asistă în vremea sa la convertirea unui întreg popor la dreapta credință și vrea să ofere societății
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
inclusiv de Martin de Braga, care trebuise să-și adapteze omiletica pentru un public ignorant și se limitase să alcătuiască o compilație din maximele lui Seneca. Aceste opere ale lui Isidor nu izvorăsc din nevoia de a face paradă de erudiție și nici din dorința de clasificare și organizare - fapt considerat de noi un merit notabil. Cu fiecare din operele sale, episcopul de Sevilia a încercat să vină în întîmpinarea necesităților Bisericii sale, avînd în vedere că aproape toate au fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deliciul, Dacă știi să ții măsura. De n-o ții, suporți supliciul: O să-ți... strepezească gura. *** Fesul si căciula De mulți nu se prinde hula: “Interesul poartă fesul”. Altii-s celorlalți reversul: “Își fură singuri căciula”. *** Unuia care-și afișează erudiția A citit mii de volume ; Cică toate, câte-n lume - Nu și “cartea” cea sfătoasă: Șapte anișori de-acasă. *** Unui condeier corigent la ortografie Chiar și când e agramat Condeieru-i tare-n sfat: “Numai cel care nu scrie E as
CATRENE EPIGRAMISTICE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381310_a_382639]
-
cum sună titlul unui ciclu de poeme din Provincia pedagogică (1996) -, mânuitor dibaci al unei „mașini de miraje” de patentă personală. Concomitent cu afirmarea ca poet, S. s-a distins și printr-o asiduă și meritorie activitate de critic literar. Erudiția, vădită în beletristică, își spune cuvântul și la nivelul prestației critice. S. valorifică avizat nu numai patrimoniul strict al teoriei și istoriei literare, ci și pe cel al filosofiei, culturologiei și al altor discipline umaniste, fiind, de pildă, un bun
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
și-l scrie/ Pe lespedea stâncoasa, pe arbori și pe zări,/ Răspunsul singur naște iar mii de intrebari/ Că vântul se ridică nisipul din pustie” (Năzuinți). S. este și autorul unor traduceri din poezia latină, unde își dovedește nu numai erudiția, ci și capacitatea de a transpune expresiv, modern: Interpretări din lirica latină (1935), Satirici și epigramiști latini (1967), Poeți latini (I-II, 1973). O culegere de eseuri despre Eminescu, dar și despre literatura deceniului al patrulea al secolului al XX
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
de către Anticrist va readuce istoria la vremea lui Isus, adică, la punctul zero. Să ne reamintim că Irineu urmărește simultan două scopuri: demonstrarea unității și organicității Scripturii și respingerea teoriilor spiritualiste. În atingerea primului scop, el dă dovadă de o erudiție biblică impresionantă, alternând citatele Vechiului și Noului Testament, într‑o ordine nicidecum întâmplătoare. Astfel, profețiile lui Daniel (îndeosebi cap. 2 și 7) sunt întrerupte de cuvintele lui Isus (In. 5,43; Lc. 18,6) sau ale apostolului Pavel. Această strategie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și‑ar fi sfârșit zilele în Sardinia, în vremea persecuției lui Maximin Tracul. Dimpotrivă, el ar fi fost un preot de origine egipteană, alexandrină probabil, și ar fi mers la Roma, pe timpul pontificatului lui Zefirin, aderând aici la schisma novațiană. Erudiția sa poartă, negreșit, amprenta culturii alexandrine a epocii. Teza a fost respinsă de marea majoritate a specialiștilor. La 27 februarie 1975, Margherita Guarducci prezintă la Academia Romana di Archeologia o comunicare despre statuia descoperită în 1551, arătând că aceasta nu reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cultural de tip strict eclezial, fără nici o deschidere spre cultura clasică; în schimb, Hipolit din Roma, respectuos față de Roma și non‑milenarist - e o persoană cu o vastă cultură, cu legături la curtea imperială, căruia îi place să‑și etaleze erudiția și preocupările culturale sau științifice. Iată de ce este preferabil să ne gândim la doi scriitori diferiți și nu la unul singur care să fi suferit o profundă transformare interioară”. Spre deosebire de Nautin, care preferă să dea nume diferite autorilor fiecărui corpus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
2; I. D. Lăudat, Profesorul Dan Simonescu - o viață închinată cărții, AUI, literatură, t. XXIX, 1983; I. D. Lăudat, Dan Simonescu, profesor la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, AUI, literatură, t. XXX, 1984; Gh. Bulgăr, „Contribuții”, F, 1985, 2; Dim. Păcurariu, Erudiția și rigoarea istoricului literar, LCF, 1985, 14; Gheorghe Buluță, Contribuții la studiul literaturii române vechi, LCF, 1986, 2; I.C. Chițimia, Profesorul Dan Simonescu la 85 de ani, „Buletinul Societății de Științe Filologice”, 1987; Mircea Anghelescu, Cărturari și ediții, LCF, 1991
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]