2,133 matches
-
a îmbogățit din nou cu 15 concetățeni. Ce se întâmplase: cei 15 fuseseră expediați din Sao Paulo înapoi către România, cu avionul, pe ruta Sao Paulo-Madrid-Paris-București, fără a fi însoțiți, așa cum o prevăd regulile internaționale, de un polițist. Așa că la escalele de la Madrid și Paris au solicitat "azil politic", cerere respinsă atât de spanioli, cât și de francezi. (Amicii motivau că în România nu e de trăit, cu toată revoluția și dispariția Ceaușeștilor, că ei doresc "să se dezvolte" într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Reîntors la Rio, mi-am îndreptat mulțumirile către Angra dos Reis și minunile sale, care mi-au redat forțele necesare pentru a putea pregăti orice acțiune de "gradul O" ar mai apare la orizont. La Petropolis fusesem deja, făcând o "escală" în drum spre Belo Horizonte, unde mă ducea necesitatea de a face "galerie" pentru echipa feminină de volei a României, calificată la Campionatul mondial. Frumoasele noastre sosiseră dimineață, via Paris, la Rio și cum zborul spre Belo Horizonte îl aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nici o importanță. De la "Charles de Gaulle" ne-am continuat călătoria tot cu Air France, respectiv, cu un Jumbo 747, care, prin dimensiuni, avea să mai atenueze ceva din resimțirea turbulențelor de la traversarea oceanului. Pe la 8 dimineața, am făcut o scurtă escală la Buenos Aires și după jumătate de oră aterizam pe aeroportul "Carrasco" din Montevideo. Ne-a întâmpinat o vreme superbă, de primăvară sud-americană, ne-am bucurat că ne-au ajuns toate bagajele, iar la terminarea formalităților am fost luați în primire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Enrico Caruso și în 1934 Arthur Rubinstein... Portul Montevideo cu atâta istorie și amintiri aveam să-l vizităm și să-l admirăm nu numai "de jos", ci și "de sus", la recepțiile la care am participat cu soția cu prilejul escalelor "vaselor-școală" din Franța, Anglia, Olanda, Italia, Spania, SUA, Japonia (vasul-școală "Bricul Mircea" nu știu să fi ajuns la Montevideo, deși omologul uruguayan, "Capitan Miranda", a făcut escală la Constanța). Recepțiile erau foarte animate, cu puntea superioară decorată festiv, cu orchestra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și "de sus", la recepțiile la care am participat cu soția cu prilejul escalelor "vaselor-școală" din Franța, Anglia, Olanda, Italia, Spania, SUA, Japonia (vasul-școală "Bricul Mircea" nu știu să fi ajuns la Montevideo, deși omologul uruguayan, "Capitan Miranda", a făcut escală la Constanța). Recepțiile erau foarte animate, cu puntea superioară decorată festiv, cu orchestra echipajului în acțiune și marinarii-chelneri plimbându-se cu platourile încărcate cu tot felul de bunătăți și băuturi. Îmi aduc aminte că, fiind bun amic al ambasadorului Japoniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
las din tot ce-am adunat în atâția ani de când umblu "cu capul în jos" prin U-RU-GU-AY, "țara păsărilor colorate"? Mañana me voy! Mâine plec! Para siempre! Pentru totdeauna! Caramba! În dimineața de 7 octombrie părăseam Uruguayul și după o escală de o noapte la Buenos Aires ne continuam călătoria spre casă. Aveam în plan să ne oprim o săptămână la Berlin, capitala în care cu 34 de ani în urmă debutasem ca secretar III "atașat cultural" și în care mă întorceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
rămas mi-a dat senzația că despărțirea nu a avut loc. Dilemă În aeroportul din Amsterdam La aterizare, după un zbor destul de zdruncinat de la Teheran, priveam pe geamul Îngust al avionului Aeroportul Schipfol, de care mă lega amintirea primei mele escale În drum spre America. Era exact aceeași dată: 24 octombrie, dar doi ani mai târziu. Cu doi ani În urmă, eram convins că după trei luni aveam să fiu Înapoi acasă, adică În România, și iată că Încă nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la personal și la restul pasagerilor, încercând să surprindem gesturi, cuvinte, felul de a se îmbrăca... Era primul nostru contact cu lumea spre care ne îndreptam. Am decolat pe la orele 22, 30 cu un Boeing 747, am făcut o scurtă escală la Paris, apoi la Madrid și am început traversarea oceanului. Era prima traversare și bineînțeles am avut emoții. După câteva ore de zbor, am mai făcut o escală la San Juan de Puerto Rico. În întunericul nopții și al oceanului, insula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe la orele 22, 30 cu un Boeing 747, am făcut o scurtă escală la Paris, apoi la Madrid și am început traversarea oceanului. Era prima traversare și bineînțeles am avut emoții. După câteva ore de zbor, am mai făcut o escală la San Juan de Puerto Rico. În întunericul nopții și al oceanului, insula strălucea ca un briliant, imagine superbă rămasă până astăzi în memoria noastră. Spre dimineață am atins coasta Americii de Sud, făcând escale la Caracas și apoi la Bogota. Escalele erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
câteva ore de zbor, am mai făcut o escală la San Juan de Puerto Rico. În întunericul nopții și al oceanului, insula strălucea ca un briliant, imagine superbă rămasă până astăzi în memoria noastră. Spre dimineață am atins coasta Americii de Sud, făcând escale la Caracas și apoi la Bogota. Escalele erau destul de scurte, dar aveam posibilitatea să ne plimbăm puțin prin aeroporturi și să admirăm vitrinele buticurilor, pline cu articole de lux și bijuterii. Spre cinstea noastră, observasem, încă din perioada "escapadelor" în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
o escală la San Juan de Puerto Rico. În întunericul nopții și al oceanului, insula strălucea ca un briliant, imagine superbă rămasă până astăzi în memoria noastră. Spre dimineață am atins coasta Americii de Sud, făcând escale la Caracas și apoi la Bogota. Escalele erau destul de scurte, dar aveam posibilitatea să ne plimbăm puțin prin aeroporturi și să admirăm vitrinele buticurilor, pline cu articole de lux și bijuterii. Spre cinstea noastră, observasem, încă din perioada "escapadelor" în Berlinul occidental, că privirea unor atare minuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
perioada "escapadelor" în Berlinul occidental, că privirea unor atare minuni nu ne făcea să ne crească tensiunea, admirându-le ca atare și doar atât! La Bogota am schimbat avionul cu unul al companiei chiliene LAN-CHILE și am mai făcut o escală la Lima. Aici avionul parcă s-a luminat la îmbarcarea unui grup de tinere chiliene participante la un concurs de frumusețe. Erau toate minunat de tinere și frumoase, vesele, sporovăind în cor ca niște vrăbiuțe, așa că primul contact cu "țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
spre Mexic sau Cuba. Am aterizat, la final de călătorie, pe la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta, cu flori și zâmbetele de rigoare, colectivul ambasadei! După circa 18 ore de zbor și 7 escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admirăm străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Marcos și nici soția sa Imelda nu erau în politică niște nou-veniți și niște îngerași imaculați, anularea vizitei lui Pinochet a fost ulterior pusă pe seama presiunilor președintelui Jimmy Carter și influentului senator Edward Kennedy. Aeronava prezidențială a aterizat pentru o escală tehnică în Fidji, Pinochet s-a mai oprit în Hong Kong și s-a întors acasă cum se spunea în antichitate nu "cu scut", ci "pe scut", nu victorios, ci într-o situație periculoasă și penibilă, care avea să-l convingă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
o avionetă de 8 locuri care avea să ne poarte până în Țara de Foc și înapoi. Distanțele dintre etapele noastre nu erau mari, două-trei sute de kilometri, dar șoselele fiind proaste sau "inexistente", soluția cu avioneta era mai convenabilă. Prima escală a fost Temuco, apoi Valdivia, zona vulcanilor, a lacurilor și pădurilor nesfârșite. Priveam prin geamurile avionetei covorul verde întretăiat ici și colo de râuri, cascade, lacuri și munți cu crestele înzăpezite, un spectacol fascinant. Chile are 2085 vulcani, din care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
doar 5 ani și în 1848 apăru o nouă așezare, Punta Arenas. Inițial, locul a fost folosit drept "colonie penală disciplinară", înregistrându-se în 1851 și o revoltă a deținuților. La 1866, exploratorul român Julius Popper avea să facă o escală la Punta Arenas, înainte de a continua călătoria către "El Dorado" din Țara de Foc. În secolul al XIX-lea, Punta Arenas a cunoscut o perioadă de glorie ca port, decăzând din această calitate după deschiderea Canalului Panama. Paralel cu activitățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
rigoare și după ce primiserăm diplomele de "trecători prin Punta Arenas". Ne aștepta din nou o zi plină de locuri fantastice. Aveam să survolăm timp de 60 de minute Țara de Foc și apoi să ne îndreptăm către Chiloe, ultima noastră escală. Țara de Foc! Pământ straniu, la capăt de lume, teritoriu bântuit, conform scrierilor lui Herman Melville, Jules Vernes, Allan Poe..., de fantasme, pirați și monștri marini, tărâm de mister și aventură la care oricare tânăr a visat! Zburam la joasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
împărtășită pentru America Latină. Et in Arcadia ego! Așa că am acceptat cu bărbăție hotărârea Centralei și am început să mă pregătesc. Indiferent de plecarea în concediu sau definitivă, discutasem cu soția mai înainte să profităm de itinerar și să facem o escală de 3 zile la Rio de Janeiro și apoi la Madrid și Geneva, pentru un consult medical recomandat din țară. Am transmis în acest sens o telegramă inițial conducerii Direcției America și ulterior am revenit cu solicitarea către adjunctul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și când sunt "la ananghie"! În drum spre Ceahlău România, mă oprisem, pe baza aprobărilor date de conducerea MAE, așa cum am menționat, la Madrid și Geneva, pentru rezolvarea unor probleme medicale. Ce furtună au declanșat în capul "cooperatorilor" cele două escale am aflat din volumul cu Machiavelli Ștefan Andrei, citat. În stenograma ședinței CPEx din 18 august 1989, în care se discută "marea trădare" a semnatarilor "Scrisorii celor 6", principalele acuzații se îndreptau "în cor" către doi dintre semnatari, foști șefi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe gardurile din bătrânul port fondat de genovezi). Pe motonave problema era la început de sezon cu aprovizionarea cu legume și fructe proaspete, castraveții murați și compotul de prune nefiind pe placul "occidentalilor" și trebuind să cumpărăm trufandale cu ocazia escalei la Budapesta. O altă problemă care îmi dădea dureri de cap la fiecare două-trei croaziere o aveam cu "hartiștii", cei patru instrumentiști de pe motonavă (vioară, chitară, pian, percuție), care când veneau spre "patrie" erau încărcați cu baloturi cu blugi, baxuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și folclorul... Cu "Steaua Dunării" problemele au continuat tot sezonul 1987 și în sezonul 1988: i s-a defectat instalația de răcire și a rămas blocată 24 de ore la Orșova, i s-au defectat conductele de la toalete, după o escală la Belgrad, la pornire s-a rupt axul unui motor, nava fiind remorcată "la parâmă" până la Oltenița, unde a și intrat trei luni în reparații. Pentru toate aceste avarii care au dat peste cap programul de croaziere, Dr. L... a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a se identifica total cu noua lui condiție. Nu își pierde vremea, are rubrici în revistele vremii, ține predici, îndrumă vizitatorii, din când în când călătorește. În 1982 publică un eseu despre Geo Bogza, apoi Critică la persoana întâi (1983), Escale în timp și spațiu sau Dincoace și dincolo de texte (1987), Prin alții spre sine (1982). Eseurile teologice și predicile religioase vor fi publicate, după 1990, de ucenicii săi. În martie 1989 angina pectorală de care suferea de multă vreme se
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
colaborare cu Emanuel Neuman), Paris, 1937; ed. 2, Satu Mare, 2000; Între viață și cărți, București, 1976; Incertitudini literare, Cluj-Napoca, 1980; Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului, București, 1982; Critică la persoana întâi, Cluj-Napoca, 1983; Escale în timp și spațiu sau Dincoace și dincolo de texte, București, 1987; Prin alții spre sine, București, 1988; Jurnalul fericirii, îngr. și postfață Virgil Ciomoș, Cluj-Napoca, 1991; ed. postfață Virgil Bulat, Cluj-Napoca, 1997; Monologul polifonic, îngr. Virgil Bulat, Cluj-Napoca, 1991; Dăruind
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
Romei, RL, 1983, 40; Mircea Popa, „Visul lui Scipio. Istoria Romei ca poveste filosofică”, ST, 1983, 10; Yvonne Goga, O antologie a fantasticului românesc, TR, 1984, 16; Iorgulescu, Prezent, 276-279; Rodica Lascu-Pop, „Roumanie fantastique”, „Marginales” (Bruxelles), 1985, 211-212; N. Steinhardt, Escale în timp și spațiu sau Dincoace și dincolo de texte, București, 1987, 325-330; Dan C. Mihăilescu, „Woodstock sau Cavalerul” de Walter Scott, LAI, 1993, 203; Dicț. scriit. rom., II, 19-20; Ion Buzași, Eseul polemic, VTRA, 1998, 12; N. Prelipceanu, De la Harap
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
autorul și soția sa, Carmen Morar, au ieșit ultimii pe poartă, având șase bagaje enorme. Ne-am gândit, în cele 15 minute cât cameramanii au stat pe fază ca să prindă primele imagini, că s-or fi pierdut prin Japonia, penultima escală. Dar cea mai mare surpriză a lui Ioan T. Morar nu a fost să ne descopere pe noi, ci pe Adam Michnick, cu conferințe prin țară, venit să-și salute prietenul, despre care a tras concluzia că, la câtă presă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]