2,823 matches
-
vechi. El apare în stare incipientă în Odiseea lui Homer (unde un rapsod fictiv, Demodochos, îi povestește lui Ulysse, faptele lui... Ulysse din Iliada) și, într-o formă mult mai clară în capodopera lui Cervantes, Don Quijote. În capitolul XXX, precizează eseistul, Don Quijote îl trimite pe Sancho Panza să salute un grup de vînători. Scutierul zărește în respectivul grup o doamnă care pare stăpîna alaiului vînătoresc. În momentul în care îi transmite salutul stăpînului său, doamna îi dă un răspuns de neimaginat
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
fiindcă au citit romanul Don Quijote, în care locuiesc ei înșiși. Putem rezuma artificiul narativ astfel: în Don Quijote există (cel puțin) un personaj care citește un roman Don Quijote, în care există un personaj care citește un roman intitulat..." Unele dintre aserțiunile eseistului sînt discutabile, dar aceasta nu scade cu nimic cota lor de interes. Dimpotrivă. Rostul unui eseu nu este acela de a da verdicte definitive, ci de a pune în mișcare inteligența, de a-l face pe cititor să gîndească să
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
azi) ale lui Bedros Horasangian, din volumul Bonjour, popor! pe care le consideră nici mai mult, nici mai puțin decât "un apel grav, dar lipsit de emfază, la responsabilitatea memoriei". Autoarea comentariului își manifestă entuziasmul pentru acțiunea de "onomaturg" al eseistului, care inventează cuvinte de genul gândăcărimea, gazetagiul, ficționarul, jucăușenia, ticăloșirea, urâțirea, zgomotoșenia. Despre ticăloșire și urâțire numai Monica Spiridon crede, în România, că sunt creații ale lui Bedros Horansagian. Cât despre jucăușenie și zgomotoșenie, probabil tot numai Monica Spiridon (și
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
amuzante dacă n-ar fi și întristătoare. Mai întîi, ni se sugerează că, deoarece ar exista o paralelă între contestarea compromisului de stînga și a celui de dreapta ar fi recomandabil să... lăsăm lucrurile în pace. Iată ce scrie un eseist în vogă: ,Cu cît o să vorbim mai mult de Ťodioșiiť dintr-o parte, vom amplifica zelul de a identifica Ťodioșiiť celeilalte părți. Întrucît e moralmente imposibil să spui că unele demascări (cele privind extrema dreaptă) sunt legitime, în vreme ce altele (cele
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
complet (pentru partea de operă cuprinsă în prezentul volum), amănunțit, documentat (în limite omenești și personale) și totodată o lucrare liberă, neîncorsetată de nici un fel de condiții, prejudecăți sau temeri, în care rămân ceea ce am fost și până acum - un eseist." Este indicată, succint, așezarea personajelor, care: ,s-a făcut în ordinea alfabetului românesc, pe baza numelui de familie (în cazul în care personajul respectiv este înzestrat cu un asemenea nume - în caz contrar, pe baza numelui mic / de botez urmat
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
Se pare că o nouă generație de scriitori îl descoperă pe Alexandru Paleologu, republicat de editura unde i-au apărut primele volume și unde a fost redactor vreo două decenii. Paleologu pe care l-am ,descoperit" e prozatorul. Memorialistul, nu eseistul care m-a cucerit încă din adolescență, cînd am citit Bunul simț ca paradox. Sînt în cartea asta două mici povestiri: una despre Petre Țuțea, cealaltă despre Dumitru Stăniloae. Cea dintîi vorbește despre imbecilitate, și imbecilizarea filosofilor de partid din
Dialog cu Paleologu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10832_a_12157]
-
membrii colectivului. O spune (unii i-au reproșat că nu trebuia să dezvăluie acest secret de laborator) în al treilea paragraf din cuvântul înainte: după anunțarea proiectului și împărțirea responsabilităților pe specialiști, ,orgoliile au explodat, istoricii s-au simțit vexați, eseiștii au protestat în presă, procesele de intenție nu au întârziat să apară". Era și greu de armonizat un colectiv de 140 de cercetători, solicitați din toate părțile țării. Principalul litigiu a fost încorporarea dicționarului despre prima jumătate a secolului XX
Dicționarul-tezaur al literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10824_a_12149]
-
Eseistul francez Pascal Bruckner a acordat în decembrie trecut un interviu revistei „Le Point”, în care afirmă între altele: „Caricaturile lui Mahomed sunt cele care au condus la revolte soldate cu victime. Creștinismul tolerează de mult timp faptul de a fi
Despre islamofobie ca alibi semantic () [Corola-journal/Journalistic/3999_a_5324]
-
Adrian Alui Gheorghe Mircea Cărtărescu este un scriitor român. Poet, prozator, eseist, publicist. S-a născut în București, a fost între membrii importanț i ai „Cenaclului de luni”, reprezentant (de seamă, dacă îmi este permis să spun!) al „generației 80” din literatura română. E prezent în manualele școlare cu cîteva texte, școlarii
„Cazul” Mircea Cărtărescu by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4003_a_5328]
-
Bratu Iulian Ministerul Culturii și Patrimoniului Național i-a revenit lui Daniel Barbu. Este o persoană cu experiență în domeniul politicii, fiind publicist, eseist, jurnalist și profesor la Facultatea de Șiințe Politice, din cadrul Universității București. În trecut a fost și decan al aceleiași facultăți și director al Institutului de Cercetări Politice. A ocupat funcția de consilier prezidențial, coordonator al departamentului de Analiză Politică, în
Senatorul Daniel Barbu preia Ministerul Culturii by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/40227_a_41552]
-
ascuns că a vizitat România comunistă.” Într-adevă r, întortocheate și întunecate coridoare are istoria secolului XX românesc. Din sumar Numărul 89 (octombrie) al revistei DILEMATECA se deschide cu un interviu realizat de Claudiu Constantinescu cu Alain Guyard, „profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic”. Ion Vianu scrie despre „gloria unui solitar”, René Guénon. Christel Wollmann- Fiedler, într-un text plăcut intitulat Bucovina - schițe literare (tradus din germană de Nora Iuga), încearcă să stabilească unde a fost
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3083_a_4408]
-
în joc probleme privind memoria, construcția personalității, autoanaliza. Fiind deopotrivă o rememorare și o reflecție asupra propriei vieți, autobiografia include alături de experiențele reale ale existenței personale și pe cele dobândite din universul ficțional al operei literare. „Lectura - scria romancierul și eseistul Ricardo Piglia - este arta de a construi o memorie personală pornind de la experiențe și amintiri străine. Scenele din cărțile citite revin ca amintiri private”. Borges le denumea „amintiri false”, „experiență artificială”, „memorie străină” și lua în considerare posibilitatea de „a
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
toamna vieții sale, vrea să lase o mărturie despre iubirile și neiubirile lui definitive. Pe aproape toți autorii antologați i-am tratat în precara realitate sau în realitatea mai puternică pe care o constituie imaginația”. În mod analog procedează criticul, eseistul și romancierul argentinian Ricardo Piglia (1941) în Ultimul cititor (2005), un volum de eseuri și comentarii despre felul în care citesc unii scriitori (Kafka), personalități istorice (Ernesto Guevara), personaje literare (Anna Karenina) sau despre „reprezentările narative ale modurilor de a
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
Ne dă și nouă dreptate cineva! Cititorii R.L. au putut constata cât de departe suntem de optimismul lui Michel Serres privind internetul. Raffaele Simone, un eseist italian, a publicat două cărți pe aceeași temă în care se declară pesimist. Ca și noi. După opinia lui, „monstrul blând” care este internetul e „ambiguu și dublu”: „Pe de o parte, ne permite să ne procurăm cât a-i
Internetul care bricolează () [Corola-journal/Journalistic/3868_a_5193]
-
care "ruinează dar și reconstruiesc Utopia", p.13). Mircea Popescu parcă ar continua, fără rupturi majore, cu, desigur, greutățile specifice exilatului, privit cu suspiciune, de stânga, mai ales,ceea ce începuse în România, aflată acum, sub ocupație, o carieră remarcabilă de eseist, de redactor, de profesor. Un anumit echilibru al ființei rămâne constant. Aceasta spun epistolele, martorii. După Petru Ciureanu, cu "La poesia romena contemporanea", Genova, 1944, în anul 1948, spune M.P., "era o situație mai clară pentru receptarea noilor expresii artistice
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
care îi va face un elogios comentariu, încheiat astfel: "Remarcăm o putere de speculațiune atât de pătrunzătoare uneori, încât, față de sutele de pagini ale recenților eminescologi, care au studiat așa de mizer ideile posibile ale poetului, puținele pagini ale tânărului eseist merită cele mai călduroase și neprecupețite laude (Adevărul literar și artistic, an XI, nr. 617, 2 octombrie 1932, p. 7). Peste trei ani, Boz își reunește în volum (Cartea cu poeți, 1935) eseurile despre 31 de poeți români ai momentului
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
una pentru taclalele și comuniunea ce se leagă în jurul acesteia. Latura confesivă a poeziei lui Brumaru a fost demult semnalată de critică; volumul de față ne obligă, însă, să o extindem asupra personalității literare a lui Brumaru, care, și ca „eseist” și „jurnalist”, dar mai ales ca impenitent corespondent, este un irepresibil mărturisitor. Unul discret și intermitent, defel preocupat să-și proiecteze sinele în arenă, dar nu mai puțin tenace în a-și comunica gândurile și emoțiile. De relevanța critică a
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
literare. Ba nici măcar culturale. Politicul a invadat cu violență și acest ultim refugiu al normalității și frumuseții. Ion Iliescu face și azi rating ca-n zilele de glorie ale mineriadelor. Vedetă a Târgului n-a fost vreun prozator, poet sau eseist, ci ditamai intelectualul Adrian Năstase! Ceea ce arată ori că politicienii fac parte dintr-o categorie capabilă să se adapteze instantaneu interesului public, ori că ei scriu mai bine decât autorii de profesie! Acestea fiind zise, m-am bucurat să mă
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
Cu asemenea premise, orice prestație publică e gata făcută. Devii executantul aproape mecanic al unui program prestabilit. Nu ți se cere, în fond, decît capacitatea de a nu te plictisi niciodată să ai dreptate.” Cu fină ironie și cu stil, eseistul ne demonstrează că „partizanatul rentează”. De aceea, probabil, la noi, a devenit o ocupație națională. Din sumar În formatul elegant cu care ne-a obișnuit, revista POESIS (numărul triplu 7-8-9) are în centrul său, evident, poezia. Sunt publicate numeroase grupaje
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4184_a_5509]
-
și scriu Bulgakov, Florenski, ori chiar Blaga. Acestuia îi trece sub tăcere reacția primită, mai cu seamă, din partea lui Stăniloaie. Ortodoxia rămâne slab implicată social. E ezitantă, dar totuși angajată „în cultură și în prezent”. Ortodox, cum se recunoaște, publicistul (eseistul) e obiectiv cu ortodoxia românească. Are în ceea ce o privește ușoare cusururi de arătat. „Ortodoxia românească, deși bazată pe o doctrină riguroasă, se manifestă în practică adesea numai prin stări de spirit, atmosferă, misticism difuz, participare pasivă la acte sacrale
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
avea inhibiții ori tabuuri, măcar până la anumite niveluri. Nu ezită să sancționeze „prostia” lui G. Călinescu și Al. Piru, care scriu „bășcălios” despre paginile religioase ale lui E. Poteca. Și nici să exalte pe C. M. Ionescu, „distinsul comparatist”.Prozatorul și eseistul, pe moment marginal, secundar, A. D. Munteanu, îi trimisese în timpul regimului comunist un articol despre „religia ca forță iluminatoare”. Nu tot acolo ajung M. Eliade și Joseph Campbell, cu scrierile lor agreate de New Age ca „religiozitate uniformă”. Și Nemoianu este
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
temă inspirată: „Unde ni-s eroii?” Dezbaterea, care se deschide cu un argument semnat de Marius Chivu, cuprinde opinii ale unor intelectuali de diverse specializări: Șerban Anghelescu (etnolog), Mugur Ciumăgeanu (psihoterapeut), Radu Pavel Gheo (scriitor), Mircea Kivu (sociolog), Alexandru Matei (eseist), Cătălina Miciu (blogger), Dodo Niță (eseist) și Florentina Sâmihăian (lector la Facultatea de Litere). Să vedem care este „scurta listă de eroi” a lui Radu Pavel Gheo. După ce își declară inaderența „la miturile fondatoare și la marile personaje ale istoriei
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4200_a_5525]
-
Dezbaterea, care se deschide cu un argument semnat de Marius Chivu, cuprinde opinii ale unor intelectuali de diverse specializări: Șerban Anghelescu (etnolog), Mugur Ciumăgeanu (psihoterapeut), Radu Pavel Gheo (scriitor), Mircea Kivu (sociolog), Alexandru Matei (eseist), Cătălina Miciu (blogger), Dodo Niță (eseist) și Florentina Sâmihăian (lector la Facultatea de Litere). Să vedem care este „scurta listă de eroi” a lui Radu Pavel Gheo. După ce își declară inaderența „la miturile fondatoare și la marile personaje ale istoriei autohtone pe care le-a deconstruit
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4200_a_5525]
-
sinceritatea din partea a doua a declarației. Mai ales că e confirmată pe deplin de finalul editorialului, adevărat pamflet, debordând de spirit sectar și de generalizări tendențioase. Demult nu mi-a fost dat să constat un asemenea dispreț față de prozatorii și eseiștii de azi. Au scăpat poeții, din cine știe ce capriciu al cenzorului improvizat. Urmărițimă: autorul socotește că trăim în „cea mai tulbure epocă” din cultura română, în care ar triumfa „forme fără fond”, precum o „proză delirantă, exhibată de tot soiul de
Noua direcție a „Tribunei“ din Cluj by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3937_a_5262]
-
juriul a decis ca premiul să fie acordat lui José Manuel Caballero Bonald 1, aflat de mai multă vreme pe o listă de propuneri, alături de alte figuri reprezentative, printre care și aceea a colegului său de generație, strălucitul romancier și eseist Juan Goytisolo. Ceremonia de decernare va avea loc la 21 aprilie în istorica aulă a Universității din Alcalá de Henares. Președintele juriului, Darío Villanueva, critic literar și secretar general al RAE (Academia Regală Spaniolă), a relevat meritele celui premiat, definindu
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]