881 matches
-
universul și care dăinuie după el. Considerăm că o traducere mai potrivită a acestei expresii ar fi „Cel dintâi și Cel de pe urma”: stilistic, are mai multă solemnitate decât „Întâiul și Ultimul” și trimite mai limpede la preexistenta și la permanentă eshatologica, mai ales având în vedere că astfel se traduce de obicei și biblicul Ri’šÄn wa ’AƒarÄn, cu aceeași semnificație. 2.1.3.2. al-B"q: este cuprins în toate listele tradiționale, inclusiv cea a lui Sufy"n, care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
El mi-a fost mântuire.” (t.n.) Când folosește numele de moša‘ sau una din expresiile sinonime cu el, omul Vechiului Testament se gândește la Dumnezeu că salvator din primejdii și strâmtorări. Abia în Noul Testament mântuirea va dobândi conotația eshatologica pe care o are pentru creștini și numele de Mântuitor îi va fi aplicat lui Isus Hristos 238. Semnificație: salvator al credinciosului sau al poporului din primejdii și necazuri. 3.1.16.2. Go’el: „cela ce mântuiaște” (Is 41,14
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Stăpânitor și Mântuitor...” Salvarea pe care o aduce el nu mai este biruința asupra vicisitudinilor istoriei, izbăvire de dușmani sau ajutor în vremuri de restriște, ca aceea de care aveau parte israeliții în Vechiul Testament, ci este o izbăvire spirituală și eshatologica: „...cetatea noastră este în ceruri, de unde îl și așteptăm că Mântuitor pe Domnul Isus Hristos, care va preschimba trupul smereniei noastre făcându-l asemenea cu trupul măririi sale...” (Fil 3,20-21). „Mântuitorul nostru Hristos Isus... a nimicit moartea și a adus
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.2.6.6.): „Cel dintâi și Cel de pe urma”. Acest mod de a exprima veșnicia lui Dumnezeu le este propriu ambelor cărți sacre. Nu numai expresiile ca atare, dar și componentele lor sunt echivalente perfecte, chiar si in privinta conotației eshatologice a celui de-al doilea termen. Expresiile hQ archg kaì tò télos (3.2.2.6.5.) și tò Alpha kaì tò Ä méga (3.2.1.3.4., 3.2.1.3.5. și 3.2.2.6.4
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
4.4.11. MÄšia‘ (3.1.16.1.), ho sÄter (3.2.1.11. și 3.2.2.13.1.). Sunt nume care îl arată pe Dumnezeu că izbăvitor al omului din primejdii și necazuri, iar în Noul Testament, ca salvator eshatologic. Acest rol al divinității cu privire la om este evidențiat numai în Biblie. 4.4.12. Numele metonimice preluate în Noul Testament de la iudaismul târziu, unde apăruseră ca rezultat al interdicției folosirii numelui YHWH: megaloprepgs dóxa („Slavă minunată” - 3.2.1.1.4
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ce i se cuvine în tabloul valorilor contemporane, proces care începe totuși să se contureze din ce în ce mai vizibil. Substanța sacral-profană, acut ambiguă, a realității îl transformă pe D. Țepeneag într-un mare poet al transcendenței goale, dar și al justificatei așteptări eshatologice. ION VARTIC Parodie a călătoriei inițiatice, periplul eroului prin mai multe țări central și vest-europene e o „probă a labirintului” tratată în registru burlesc, un voiaj către inima demoniacului însuși, caracterizat prin imensa sa capacitate decreativă. Realitatea pe care o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]