6,312 matches
-
disciplină teoretică, cea care are drept obiect realitatea estetică despre care tocmai am vorbit. Acest obiect este în mod manifest unul dublu: este, pe de o parte, sensibilitatea în general cu lumea care îi aparține. Kant a dat numele de Estetică transcendentală studiului sensibilității înțelese astfel. Este, pe de altă parte, această dimensiune a culturii în care viața sensibilității ajunge la formele sale de realizare cele mai înalte. Numim de obicei "estetică" disciplina teoretică care se ocupă de studiul acestor forme
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unei teoretizări a praxisului, rămâne în centrul oricărei reflecții asupra culturii ca una dintre temele sale obligatorii. Noi nu o vom aborda aici. Problema noastră este în momentul de față una mai strict delimitată: presupunând că am stabilit posibilitatea unei estetici teoretice, se pune problema de a măsura în aceasta efectul unei intervenții a științei. Căci dacă o estetică se bucură încă și astăzi de un drept de cetățenie printre oameni, nu este oare implicită condiția ca și ea să se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu o vom aborda aici. Problema noastră este în momentul de față una mai strict delimitată: presupunând că am stabilit posibilitatea unei estetici teoretice, se pune problema de a măsura în aceasta efectul unei intervenții a științei. Căci dacă o estetică se bucură încă și astăzi de un drept de cetățenie printre oameni, nu este oare implicită condiția ca și ea să se elibereze de impresiile subiective și de părerile contingente ale indivizilor, de condiția de a fi "științifică"? La jumătatea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Dar cine o va spune? Nu ar fi oare mai potrivit să introducem aici o altă disciplină decât fizica, care să ia în considerare aspectul estetic al mănăstirii disciplină pe care o numim tocmai "estetică"? Numai că, va fi această estetică științifică? Va avea ea mijloacele, lăsând deoparte orice impresie subiectivă și, astfel, orice discurs asupra și în jurul operei de artă, de a pune în evidență un corpus de cunoștințe riguroase, pozitive? Va consta proiectul său în a exhiba într-o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ajungere la aparență făcută posibilă de o metodă definită și va răspunde premisei acestei metode va constitui obiectul său, un element al domeniului științei în chestiune și în același timp dovada eficienței și realității sale. În acel moment în care estetica a înțeles necesitatea de a se comporta față de opera de artă așa cum o fac celelalte științe față de natură, de a o supune unei metode de investigare care să se garanteze pe sine în determinări universale, raționale și certe, ea a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o parte, că, fiind constituită pornind de la suportul său material însă dincolo de el, opera este imaginară, desfășurându-se în afara lumii reale, așadar într-o dimensiune de irealitate principială. Nerecunoașterea statutului ontologic al operei de artă de către cunoașterea științifică și de către estetica științifică (care prelungește finalitatea obiectivistă a acesteia) este cea care determină o atare "estetică" să confunde opera cu suportul său, să-și închipuie că autenticitatea celei dintâi o acoperă în mod riguros pe aceea a celei de-a doua și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este imaginară, desfășurându-se în afara lumii reale, așadar într-o dimensiune de irealitate principială. Nerecunoașterea statutului ontologic al operei de artă de către cunoașterea științifică și de către estetica științifică (care prelungește finalitatea obiectivistă a acesteia) este cea care determină o atare "estetică" să confunde opera cu suportul său, să-și închipuie că autenticitatea celei dintâi o acoperă în mod riguros pe aceea a celei de-a doua și că, dacă suportul a fost refăcut, opera originală nu mai există. În acest moment
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unde este vie. Dincolo de plăcuțele de mozaic colorate și de chestiunea datării lor riguroase, această esență a vieții ca singură și ultimă semnificație a reprezentărilor figurate pe zidurile de la Daphni ca producții ale artei tuturor epocilor este cea pe care estetica științifică o nesocotește pe deplin, iar această nesocotire este cea care deschide calea operei sale de moarte. Numai că ceea ce a făcut știința la Daphi a făcut pretutindeni: ignorarea vieții, a proprietăților sale fundamentale, a sensibilității sale, a patosului său
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
artistul. Sau, dacă vreți, natura este o operă supradimensionată, al cărei efect, adică percepere, nu este frumos decât într-o mică măsură, în mod accidental și cu toate astea esențial, dacă este adevărat că ea este sensibilă ca și cutare estetică, supunându-se legilor sensibilității care sunt legile constituirii oricărei lumi posibile. Dacă a face abstracție de lumea-sensibilă-a-vieții nu înseamnă a scoate din joc numai calitățile sensibile ale acestei lumi, ci și, în același timp, viața însăși, atunci ni se dezvăluie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Nu pentru că există indivizi care trudesc există o clasă de truditori, ci pentru că există o clasă de truditori există indivizi care trudesc etc. Odată cu viața, și manifestările fundamentale ale culturii sunt atacate de la rădăcină. Religia este pur și simplu eliminată, estetica este redusă la un fenomen social. Abordarea unei opere de artă, oricare ar fi genul acesteia literatură, pictură, arhitectură -, nu este prin urmare specific; nu se mai pune problema de a vedea în ea ceea ce, odată cu perceperea unor forme noi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
omni-temporalitate care aparține obiectului cultural și îl menește contemplării. Însă atunci viața n-ar mai căuta să fugă de sine într-o asemenea imagine, ci mai curând s-ar înfăptui în aceasta, adică în ea însăși. Este ceea ce interzice, tocmai, "estetica" televiziunii, adică negarea oricărei estetici: "directul" faptul că totul trebuie surprins pe viu, fără nici o elaborare sau pregătire, deoarece adevărul, la urma urmelor, se reduce la brutalitatea faptului, la instantaneu, și, astfel, la dispariție și la moarte. Când aceasta din
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și îl menește contemplării. Însă atunci viața n-ar mai căuta să fugă de sine într-o asemenea imagine, ci mai curând s-ar înfăptui în aceasta, adică în ea însăși. Este ceea ce interzice, tocmai, "estetica" televiziunii, adică negarea oricărei estetici: "directul" faptul că totul trebuie surprins pe viu, fără nici o elaborare sau pregătire, deoarece adevărul, la urma urmelor, se reduce la brutalitatea faptului, la instantaneu, și, astfel, la dispariție și la moarte. Când aceasta din urmă se propune în calitate de ideal
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și astfel transmiterea unei cunoașteri sunt identice cu efectuarea fenomenologică concretă a acesteia în repetare, cu actul așadar care reproduce conținutul său reprezentativ în cazul cunoașterii teoretice, cu patosul care, tot în repetare, se identifică cu adevărul practic, în cazul esteticii, al eticii și al religiei. Ideea că pedagogia (sau, cum se spune astăzi, "științele educației") poate constitui o disciplină autonomă este echivocă. Este adevărat că există o esență proprie a comunicării și că tocmai am prezentat schema acesteia. Teoria pură
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ating femeile casnice 12. Mitul frumuseții este o invenție a Renașterii (G. Lipovetsky, 2000, p. 86), dar, în timp, accentul pus pe calitățile fizice ajunge să implice o anumită suplețe a corpului femeilor. Departe de a fi efectul evoluției sexului, esteticii, mitul frumuseții, un nou pat al lui Procust, similar corsetelor victoriene sau cutumei chineze a legării picioarelor, este emblema legii profitului (pentru industria cosmetică, publicitate, modă) și a puterii instituțiilor patriarhale (Wolf, 1997, p. 13), decise să înlocuiască nesfârșita corvoadă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
năbădăioasă veselie, deschisă și buffă în draci, veselie străină de firea lui și totuși nesilită". Chiar acest fapt, de încercare de tăinuire a emoției și chiar exagerarea unui comportament în contra acesteia îl apropie, și nu într-o măsură neglijabilă, de estetica dandy, care cere să nu te lași copleșit de emoție. S-ar putea ca Pirgu să fie sincer afectat de situație, dar, chiar și așa, el pare mai preocupat de mijloacele prin care să nu iasă în evidență, atrăgând atenția
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
au dezamăgit. În plus, o asemenea moștenire intelectuală ar fi fost prea mult în contra sterilității controlate care îl caracterizează pe un dandy adevărat. În urma lui nu trebuie să rămână nimic, dovada fertilității la orice nivel nu își are locul în estetica decadentă. Din acest motiv nici Ilinca nu putea deveni soția lui Pantazi: un posibil moștenitor ar fi fost cu totul contrar esteticii în prelungirea căreia se construia ca personaj. În plus, casa Arnotenilor are cum să fie locul în care
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
adevărat. În urma lui nu trebuie să rămână nimic, dovada fertilității la orice nivel nu își are locul în estetica decadentă. Din acest motiv nici Ilinca nu putea deveni soția lui Pantazi: un posibil moștenitor ar fi fost cu totul contrar esteticii în prelungirea căreia se construia ca personaj. În plus, casa Arnotenilor are cum să fie locul în care ceva nou să ia naștere sau măcar să asigure o continuitate, pentru că metafora pe care o implică este infernul, cu un Pirgu în
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
putea face librăria, nu anticariatul), care prin alte părți vin rar sau deloc. Avantajul - vremelnic oare?, al începutului. Plec, îndemnată de alte și alte drumuri să amîn zăbava, nu înainte să aleg "o carte mică, o cărticică": Mic Tratat de Estetică sau Lumea Văzută Estetic, de Felix Aderca. A apărut în 1929, după ce fusese publicat, în '27, în Universul literar, la Editura Ancora, pe strada... Emigratului. Și, spre dezicerea totală de ancoră, prin supracoperta ca de celofan se zărește, în grafica
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
pe teren românesc". Cel dintâi comentariu critic la un roman de anticipație se regăsește în prefața la Castelul din Carpați (Sibiu, 1897) și îi aparține lui Elie Dăianu (1868-1956). De altminteri, Jules Verne va sta și la originea sistemului de estetică pozitivă a junimistului George Panu, formulat în 1874. Paradoxal, deși critica a fost cu câțiva pași înaintea ficțiunii, ele nu își mai împart astăzi soarta. Căci dacă numărul scriitorilor se înmulțește și calitatea literaturii acestora nu poate fi contestată, ,oficiul
Istoria anticipatiei românesti by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7870_a_9195]
-
le întregească pe fiecare în parte. Cu aceasta ajungem la cel mai delicat nivel la care se ridică, poate, în acest spectacol esențializările, care sunt de fapt sublimări artistic-performative calchiate inspirat după textul shakespearian. Punerea în scenă, sinestezică (și intensiv estetică), a Furtunii de către Nona Ciobanu atinge palierul spiritual cel mai adânc al piesei, întrucât reușește să aducă în prim plan autoreflexivitatea estetică și didactica transcendentală a acestui text shakespearian târziu. Reprezentația de la Palatul Cotroceni atinge acest ultim palier de interpretare
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
Dana Pîrvan-Jenaru Ca romancier și dramaturg, dar și prin publicistica sa, Mihail Sebastian a participat direct la mișcarea literară a vremii, angajat în comentariul literaturii contemporane românești și universale. Vasta publicistică semnată de Sebastian permite recompunerea unei estetici autentice, Eugen Lovinescu menționân-du-l în capitolul închinat criticii noi, alături de Tudor Vianu, Șerban Cio-culescu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, G. Călinescu și Vladimir Streinu. Șerban Cioculescu era încredințat că vocația fundamentală a lui Sebastian era aceea de critic, ba mai mult, a
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
consistent din această sursă. Așa cum pictura și gîndirea lui Ressu au fost însușite de către imaginarul simbolic al comunismului incipient, și pictura lui Corneliu Baba a avut un rol comparabil în același sens. în iconografia realismului socialist, ca ilustrări exemplare ale ,,esteticii" oficiale, sînt integrate nu numai tardivele Constituirea gospodăriei colective și Oțelarii, ci și marile și mai vechile sale compoziții, de la Cina la Popas și de la Somnul la Odihna la cîmp, precum și o parte din portretistica sa. Fără ca Baba să-și
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
realism puternic, nu putea fi multă vreme ignorat sau, așa cum s-a și întîmplat chiar, sancționat pentru vini care n-au fost niciodată numite ( eliminarea, de pildă, din învățămînt). întîlnirea pictorului, dar și a altor artiști din aceeași categorie, cu ,,estetica,, realist-socialistă a avut loc, așadar, chiar pe terenul artistului. Printr-un abuz de lectură și de interpretare, dar și printr-un transfer de scopuri, arta lui Baba a fost integrată idealului umanist de tip proletar. Realismul socialist, atît prin opoziție
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
loc, așadar, chiar pe terenul artistului. Printr-un abuz de lectură și de interpretare, dar și printr-un transfer de scopuri, arta lui Baba a fost integrată idealului umanist de tip proletar. Realismul socialist, atît prin opoziție față de așa-zisa estetică burgheză, preocupată constant de înnoirea limbajelor și de reconstrucția simbolică și plastică a imaginii, cît și prin faptul că înțelegea arta ca pe un produs denotativ, simplă componentă a unei propagande în continuă ofensivă, și-a fixat anumite cadre pentru
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
femeie aflată, conform destinului ei natural și etern, la ...cratițăť , poate să audă vorbe de mare bun-simț și de mare profunzime". Estet veritabil, chiar dacă aproape mereu moralizat, cu antenele întinse spre bolta umanului integral, Al. Paleologu se răfuiește și cu estetica, în felul în care o poate face un condei foarte avizat. Arta apare egalizată cu viața, nici superior-arbitrar abstrasă din viață, nici vasală acesteia: "Nu-mi plac estetizanții în artă tocmai fiindcă nu înțeleg arta. Arta este fenomen estetic, dar
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]