2,009 matches
-
trebuie să arate slabă. Paul pare confuz. ― Uite. Vei poza asta? Paul se uită și aprobă din cap. Ești tu atât de priceput s-o faci să arate slabă? Ai putea să-i aranjezi un pic bărbia și să-i estompezi obrajii și s-o faci să pară slabă. Paul zâmbește. ― Ca favor pentru tine, Geraldine, o fac. Când o vrei gata? ― Păiiiii, spune ea, privindu-l cu niște ochi albaștri imenși. N-o poți face acum? Paul suspină fericit, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spune ea, privindu-l cu niște ochi albaștri imenși. N-o poți face acum? Paul suspină fericit, ar face orice numai s-o țină pe Geraldine aproape, așa că stă și scanează poza Jemimei. După ce fotografia apare pe ecran, Paul îi estompează bărbia Jemimei, cu câteva clicuri din mouse. ― Uimitor, rostește Geraldine pe nerăsuflate. Poți face ceva și cu obrajii ei? Paul îi îngustează fața și apoi alege exact aceeași nuanță ca aceea a tenului Jemimei. Cu o precizie incredibilă, îi estompează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
estompează bărbia Jemimei, cu câteva clicuri din mouse. ― Uimitor, rostește Geraldine pe nerăsuflate. Poți face ceva și cu obrajii ei? Paul îi îngustează fața și apoi alege exact aceeași nuanță ca aceea a tenului Jemimei. Cu o precizie incredibilă, îi estompează obrajii, până când îi apar pomeții. Pomeți perfecți, frumoși, proeminenți. ― Doamne, exclamă el, uitându-se fix la ecran. ― Doamne, spune și Geraldine, uitându-se fix la ecran. ― Ar fi frumoasă dacă ar slăbi. Uită-te la față, e absolut superbă, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
păru Marlenei. Îmboldiți cu blândețe de Saskia, câinii țâșniră Înainte amușinând pământul din mers. Prietenii mei și membrii Armatei Domnului Îi urmăriră pe Harry și Saskia Îndepărtându-se unul lângă altul, Într-un apus orbitor de frumos. Siluetele lor se estompară, iar camera făcu o panoramă și apoi imaginea dispăru treptat, ca și cum orice speranță ar fi murit. Prezentatorul de știri interveni: Pentru cei care au dat drumul la televizor mai târziu, a fost o Înregistrare trimisă de TV Myanmar Internațional, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
e așa de neprecisă imaginea Irinei, ce va trebui să fie mai tîrziu! Dar poate că și în fața oamenilor, ca în fața unui tablou sau a unei simfonii, pentru a pricepe ceva, ai nevoie de o anumită distanță. Numai atunci se estompează anumite detalii ca să nu mai ai decât o impresie armonioasă de ansamblu. Mai târziu voi uita detaliile, nu mă vor mai interesa sau nu le voi mai găsi interesante. Acum întîrzii mereu asupra lor, nu pot degaja nimic din mulțimea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
om simte nevoia să se lase, la un moment dat, sub dispoziția unei voci impersonale. De ce aduc aici în atenție ambiguitatea a ceea ce „se spune“? Când cele relatate se referă la ceva lipsit de sens, eventual absurd, acest element se estompează chiar în timp ce asculți cuvântul narațiunii. Orice formă de violență sau cruzime trece imediat într-o altă lumină, inițial nesigură, apoi tot mai voalată, până devine calmă și retrasă. În unele situații, ajunge de-a dreptul diafană, enigmatică. Astfel, se spune
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
supremă nu începe și nu încetează, nu este în mișcare și nici în repaus (XII, 1072 b). Odată cu saltul privirii dincolo (hyper bállein), dincolo de sciziunea dintre gândire și cele gândite, enunțul cunoaște o formă hiperbolică. Unele distincții tind să se estompeze, orientând către un gen de coincidentia oppositorum. Simțul comun se vede sigur în fața unor nonsensuri, însă acestea diferă radical de cele comune, banale. Astfel, în cazul ființei divine, materia coincide cu forma, a fi în potență cu a fi în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
gândirii în fața paradoxului. Nu se ocultează 174 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 179. aparițiile diferite ale acestuia, până la cea care anunță însăși diferența absolută. Nu se mai aduc sub același înțeles atitudini profund diferite: comună, teoretică și existențială. Nu se estompează deloc distanța uriașă dintre paradoxul intelectului și cel al credinței. Și nu se ignoră, cu fiecare caz în parte, elementul decisiv al pasiunii, cel în care paradoxul se poate desco peri pe sine. Iar strategia complicată a intelectului, logica sa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
om simte nevoia să se lase, la un moment dat, sub dispoziția unei voci impersonale. De ce aduc aici în atenție ambiguitatea a ceea ce „se spune“? Când cele relatate se referă la ceva lipsit de sens, eventual absurd, acest element se estompează chiar în timp ce asculți cuvântul narațiunii. Orice formă de violență sau cruzime trece imediat într-o altă lumină, inițial nesigură, apoi tot mai voalată, până devine calmă și retrasă. În unele situații, ajunge de-a dreptul diafană, enigmatică. Astfel, se spune
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
supremă nu începe și nu încetează, nu este în mișcare și nici în repaus (XII, 1072 b). Odată cu saltul privirii dincolo (hyper bállein), dincolo de sciziunea dintre gândire și cele gândite, enunțul cunoaște o formă hiperbolică. Unele distincții tind să se estompeze, orientând către un gen de coincidentia oppositorum. Simțul comun se vede sigur în fața unor nonsensuri, însă acestea diferă radical de cele comune, banale. Astfel, în cazul ființei divine, materia coincide cu forma, a fi în potență cu a fi în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
gândirii în fața paradoxului. Nu se ocultează 174 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 179. aparițiile diferite ale acestuia, până la cea care anunță însăși diferența absolută. Nu se mai aduc sub același înțeles atitudini profund diferite: comună, teoretică și existențială. Nu se estompează deloc distanța uriașă dintre paradoxul intelectului și cel al credinței. Și nu se ignoră, cu fiecare caz în parte, elementul decisiv al pasiunii, cel în care paradoxul se poate desco peri pe sine. Iar strategia complicată a intelectului, logica sa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lâncezeală, aceasta s-a datorat arșiței. Soarele de iunie era atât de fierbinte și de orbitor, radiind o lumină țâșnită parcă dintr-o mie de reflectoare, încât imaginea miresei coborând treptele de piatră, aproape ca o invalidă, tindea să se estompeze, să se încețoșeze, într-un moment în care estomparea era necesară. Automobilul nupțial o dată îndepărtat din scenă, cel puțin fizic, tensiunea de pe trotuar - mai ales din jurul gurii baldachinului, unde poposisem și eu - se destinsese, prefăcându-se în ceea ce, dacă imobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
din greșeală, sau ce a fost exact? Am lăsat din mână cana, care părea extrem de grea și de incomodă, și m-am uitat la ea. Ciudat, în pofida ușoarei amețeli care mă învăluise, imaginile mai îndepărtate nu începuseră încă să se estompeze. Dimpotrivă, doamna Silsburn îmi apărea supărător de clară, ca un punct focal în cameră. — Cine-i doamna Burwick? am întrebat. — Soția mea, a răspuns locotenentul puțin cam repezit. Și el se uita la mine, ca o comisie alcătuită dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
activității. Dar e foarte posibil să-l fi urmărit, în fragedă pruncie, pe Seymour jucând ping-pong, iar adversarul său aparent incolor, de care nu-și mai amintește, să fi fost eu însumi. În general, când jucam ping-pong cu Seymour, eram estompat până la o totală lipsă de culoare. Era ca și cum de cealaltă parte a plasei aș fi avut-o pe însăși zeița Kali, cea cu multe brațe și surâzătoare, dar fără nici un dram de interes pentru scor. Ciocănea, mitralia, alerga să prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
te faci atunci? Te apuci de măturat? Lasă, te rog, prafu-n plata Domnului, nu te obosi cu dereticatul. Nu sunt mofturos... Mașa nu spuse nimic, de rușine nici măcar nu privi În direcția Extraterestrului, ci doar stinse lumina mare, ca să mai estompeze din mizeria pe care o scotea În evidență, și aprinse o veioză intimă de sub iconostas. Lumina roșiatică a becului făcu să apară din Întuneric o cruce de alamă cu trei brațe, cu trupul lui Iisus răsucit spre răsărit, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ai pregătit temele. Dar elevii sunt iertători, aplaudă plângându-le din ochi boabe de piper, rămase printre gene. De atâta plâns, somnul vieții se apropie de ziua eternității. Mamă! În curând cui o să-i mai spun: MAMĂ! Fără provocări Plânsul estompează urletul care se zbate să rupă zăgazurile sufletului încorsetat de nemulțumirile unei existențe citită pe dos. Îmi pun ochelarii cu cele mai mari dioptrii pentru a înțelege mesajele, săgeți înfipte în toate mădularele de unde sângele nu mai vrea să țâșnească
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Ca o șoaptă-ntunecată veșnic, Fiori mă trec din creștet până-n glezne, Ce ard ca lumânările în sfeșnic. Iubesc surâsul... Iubesc surâsul zilei care vine În linii suple ce unduind se scurg Ca o ploaie din înălțimi creștine Prin tăcerea estompată de amurg Mângâi trupu-i de albastru sidefat Ce tremură prin raze de lumină E ca un sunet ce zace agățat În liniștea ciudată și deplină Ochii, acut albastru ce învie O privire ca zorii ce se crapă In dulce și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ziduri și fiori reci mă treceau pe șira spinării. Moartea mă îngrozea și atunci m-am gândit iarăși la ea. Creața părea că zâmbește, dar ochii ei îmi ocoleau privirea. Umbra profilului ei caraghios și atât de drag mie se estompa sub valurile spumegânde și negre ale Mureșului. Realizam în acele momente că ea nu-mi spusese nicio clipă că simte ceva anume pentru mine iar eu mă îndrăgostisem de ea iremediabil fără să fi avut un motiv concret. Voiam să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mine. La prima vedere totul părea normal, dar, dacă priveai atent În zare, oamenii lăsau impresia unor reflexii stranii. Probabil că dacă te obișnuiai cu atmosfera de aici, n-aveai cum să mai gîndești ca mine. Pe urmă, peisajul se estompa treptat, devenind transparent pînă la dispariție și doar chipul meu mai răsărea aici ca imaginea negativă a unei fotografii. Fișierul cu vieți umane absolut identice, ce se Întind În lanț continuu de-a lungul a cine știe cîte sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și nu-i mai vedeam fața. I-o puteam Însă ghici din tăcerea ei Încordată. Una, două, trei secunde, patru secunde... Se adîncea pe măsură ce trecea timpul, i se contura mai mult semnificația... Reacția ei bruscă, tonul ei voios Îmi mai estompă agresivitatea: — O, ce s-a Întunecat! A aprins lumina și a rămas În picioare lîngă peretele comun cu bucătăria. Rafturi cu cărți, perdeaua lămîiatică, telefonul, mașina de formula 1, reproducerea după Picasso, aparatul stereo, fața de masă dantelată... A ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dispărut... — Pentru cine? Ce-i prea mult? Dar n-am mai primit nici un răspuns. Am avut impresia că aud un sunet ca și cînd ar fi călcat cineva pe un sac de cauciuc umplut cu aer, dar a fost imediat estompat de un zgomot puternic... ceva care a lovit receptorul... Asta a fost tot... nu s-a mai auzit nimic... doar un sunet ușor, ca de cățeluș care zgîrie cu lăbuțele În cutie. Poate Îmi juca feste imaginația... Nu-mi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
obligatorii și pentru statele membre, iar instituirea Înaltului reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă (un precursor al ministerului de externe al U.E.) reduc câmpul de acțiune al statelor pe arena internațională, estompând, totodată, rolul Serviciului diplomatic național; sfera principală de acțiune diplomatică se plasează în raport cu instituțiile U.E. (punându-se accentul pe o diplomație care acționează în interesul U.E.). În consecință: ponderea acțiunilor de politică externă ale statelor membre ale U.E. se plasează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
sufletului redus“, tema „durerii înăbușite“ determinând numeroși comentatori să pună accentul pe critica socială a scrierilor sadoveniene. Începând cu volumul din 1904, Povestiri, și până prin 1928, o dată cu Hanu Ancuței, proza lui Sadoveanu afișează un realism sentimental și un naturalism descriptiv estompate însă progresiv. „Rafinarea povestirii merge paralel cu scăderea dramatismului“ - crede Nicolae Manolescu, din naturalismul social de viziune zolistă de la început, unde resemnarea și scepticismul înlocuiesc totuși tragismul, păstrându-se mai târziu doar simpla surprindere a condițiilor primare ale omului social
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
oprească în loc, l-am văzut pe Aidan. Era așezat pe scaun într-un autobuz care oprise la intersecție. L-am văzut doar cu coada ochiului, dar era cu siguranță el, i-am recunoscut părul, pomeții, nasul. Zgomotul orașului s-a estompat, lăsând în urmă un zumzet amețitor, electrizant, și, în timp ce scotoceam după bani și întindeam mâna spre portieră, autobuzul a pornit. Cuprinsă de panică, m-am întors să mă uit pe fereastra din spate. Domnule! i-am zis taximetristului, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și care era prețul pe care trebuia să-l plătească pentru a o atinge. Se înfioră, ca și cum s-ar fi aflat pe marginea unei prăpăstii pe care știa că trebuie s-o treacă. Își lăsă privirea să rătăcească peste peisajul estompat de fulgii deși. Velunda era aproape de el, mai aproape decât în scurtele apariții nocturne, când venea lângă el să-l sărute. Duse amuleta la buze. Alături, gladiatorul îl privea pe sub gluga de blană. Ochii îi străluceau pe chipul întunecat. — Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]