1,245 matches
-
cuvânt, cu accentul pe prima silabă, dar și-au păstrat tipul de marcare morfologică pe care îl aveau înainte de fuzionare: primul element, îns, marchează genul, numărul și cazul, iar al doilea element, pronumele reflexiv, marchează persoana (și numărul). Această precizare etimologică este importantă pentru a înțelege că, totuși, generalizarea lui Lehmann s-ar putea aplica și în cazul adjectivului pronominal de întărire: faptul că se acordă atât în caz, cât și în persoană se datorează faptului că avem a face cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
47, apud Creția 1956: 118) Și se veseliră veselie îngerească (Ispirescu, L, 70, apud Creția 1956: 118); în acest exemplu, apare un complement intern al unui verb reflexiv inerent 21; (d) structura verb + substantiv cu același radical reprezintă o figură etimologică, diferită inclusiv sintactic de situațiile anterioare, folosită pentru expresivitate: a muri de moarte ocărâtă (Coresi, C2, 89, apud Creția 1956: 119) Iară ei cu jurământ s-au jurat înaintea lui (Ureche, Let., 143, apud Creția 1956: 119). În privința evoluției istorice
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și cele existențiale au aceeași structură. Niculescu (2008: 235) subliniază că rusa nu are verbul corespunzător pentru a avea și folosește construcția locativă pentru exprimarea raportului de posesie. În continuare, voi încerca să arăt, urmând informația din bibliografie, că relația etimologică și semantică dintre a avea și a fi nu este întâmplătoare, cele două verbe având trăsături semantice și sintactice comune. 3.1. Din istoria interpretării verbului a avea Afirmația lui Benveniste că a avea este un pseudotranzitiv este interpretată de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pe banchetă și murmurul de unul singur pe buze detaliu mărit, tușești, curentul electric se întrerupe, revine, lumina pe veghe portocalie, cînd nu ai nimic de spus vorbești, recursul la metalingvistică, așa e de cînd lumea, așa este lumina, accidentul etimologic românesc în lumen, ca să se vadă întunericul afară, pe fondul tăcerea, dacă este prea multă abia vezi, am prins, pe faza redusă, momentul alternativei, personalul Botoșani Iași, desenul și interiorul locomotivei prin hublouri, cilindrul culcat pe mijlocul ei în explicația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
retori Arheologia egiptenilor, grecilor și a romanilor Principiile algebrei practice Geografia Franței, Belgiei, Olandei, Spaniei, Portugaliei, Angliei; după aceea a Americii și Australiei Din istoria cronologică de la Hristos până la Carlos Din religie, învățătura moralei creștinești Limba elenă, începuturi și partea etimologică Umanioară (clasa a II-a) Anul VIII Poezia Mitologia Citirea și analiza autorilor poetici ai romanilor Geografia Asiei, Africii, după aceea geografia matematică și geografia cea veche Geometria Din istorie: urmarea cronologică de la Karlu până în zilele de acum Religia: urmarea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cunoașterea de legitimare. Am putea spune, în continuarea a ceea ce au stabilit cei numiți, precum și alți teoreticieni ai ideologiei, că aceasta consistă în justificarea legitimității unui fapt de natură publică, socială, cu ajutorul unor mijloace de natura ideilor. Desigur, din unghi etimologic, ideologia este o formă de rostire. Dar despre ce rostește ea? Despre idei, cum socotea de Tracy. De fapt, despre idealuri umane, în măsura în care "acum" avem nevoie de o "imagine" a viitorului "nostru". Legitimarea acestei imagini trebuie să fie pusă, întotdeauna
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
decât contextual. Aceeași idee este susținută și de Wittgenstein, mai cu seamă în Cercetări filosofice, dar și de Kripke sau Quine. Ideea este prezentă, de asemenea, la Husserl, Heidegger, Gadamer, Ricoeur ș. a. Mai mult, unii dintre acești filosofi întreprind cercetări etimologice, dar nu ca un scop în sine, ci pentru a justifica propria reconstrucție filosofică; mai bine zis, cercetarea etimologiei anumitor cuvinte reprezintă parte a reconstrucției ca atare (așa cum se întâmplă, de exemplu, la Heidegger). Cercetarea semantică și studiul etimologic ține
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cercetări etimologice, dar nu ca un scop în sine, ci pentru a justifica propria reconstrucție filosofică; mai bine zis, cercetarea etimologiei anumitor cuvinte reprezintă parte a reconstrucției ca atare (așa cum se întâmplă, de exemplu, la Heidegger). Cercetarea semantică și studiul etimologic ține de aceasta reprezintă un "reflex" mai degrabă non-judicativ, pentru că prin el sunt asaltate limitele judicativului, zărindu-se, totodată, ceva dincolo de acestea. Dar este astfel, din cercetarea semantică, mai cu seamă studiul etimologic. De ce? Mai întâi, pentru că acesta izolează cuvintele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exemplu, la Heidegger). Cercetarea semantică și studiul etimologic ține de aceasta reprezintă un "reflex" mai degrabă non-judicativ, pentru că prin el sunt asaltate limitele judicativului, zărindu-se, totodată, ceva dincolo de acestea. Dar este astfel, din cercetarea semantică, mai cu seamă studiul etimologic. De ce? Mai întâi, pentru că acesta izolează cuvintele, nu le prezintă "legate", cum cerea Aristotel pentru elementele unei enunțări. Izolate, cuvintele par a nu mai rosti; ele spun, totuși, ceva, dar numai dacă etimologia este legată de un sens mai general
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acesta izolează cuvintele, nu le prezintă "legate", cum cerea Aristotel pentru elementele unei enunțări. Izolate, cuvintele par a nu mai rosti; ele spun, totuși, ceva, dar numai dacă etimologia este legată de un sens mai general care justifică însuși studiul etimologic; de exemplu, dacă anumite sensuri ale cuvântului cercetat nu mai sunt active în limbajul natural, însă ele au aparținut odată "pragmaticii" cuvântului respectiv, iar studiul le scoate la iveală pentru o nouă utilizare, adică pentru o nouă contextualizare. Finalitatea este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exemplu, operațiile cu noțiuni și raporturile dintre acestea sunt cercetate în vederea confirmării valabilității unor reguli foarte generale, cum sunt așa-numitele principii logice, sau cu scopul proiectării unor scheme logice mai ample, care au, desigur, "formă" propozițională. Din perspectiva studiului etimologic și al logicii noțiunilor sau termenilor, judicativul constitutiv nu este clătinat în massivitatea sa regulativă; se întâmplă totuși ceva demn de a fi reținut: gândirea, chiar dacă este pregătită să lucreze judicativ, simte limitele acestuia și dă seamă de un asemenea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de substrat, este în primul rând "actul" structurant al unui context, și, deși încă nu-i este ca atare suspendat sensul de individual, îl capătă pe acela de "agent" semantic în structura judecății. Trebuie observat însă că un simplu studiu etimologic nu înfăptuiește deja o destrucție a dictaturii judicativului; totuși, el are de-a face cu un "subiect" care nu este subiect după formatul judicativ constitutiv al acestuia, pentru că îi lipsesc sau sunt depotențate la limită tocmai sensurile esențiale care îl
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
spus despre reguli de constituire a subiectului prin sensurile sale de substrat și de individual, cât despre reguli care doar pregătesc "subiectul" pentru a prelua "poziția" propriu-zis judicativă, căreia îi sunt proprii cele două sensuri amintite. Prin toate acestea, studiul etimologic reprezintă o cale de intrare în joc a judicativului regulativ. Acesta, așa cum a fost sugerat mai sus, nu are un sens în sine, ci doar unul condiționat de judicativul constitutiv: lui îi lipsesc cele trei acte ale timporizării secunde sau
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ci cu cea economică și socială, poate) pe cei pe care îi considerăm artiști lipsiți de talent, incapabili să ne înalțe mai presus de noi înșine, dar oare nu stabilim totuși o legătură între artă și supranatural ? Acesta este sensul etimologic al cuvîntului „entuziasm”, cu care calificăm frecvent emoția resimțită în fața marilor opere. Nu demult se vorbea despre „divinul” Rafael, iar engleza dispune în vocabularul ei estetic de expresia out of this world. Și în acest caz, este suficient să trecem
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
calvinismul. În compensație pentru aparenta lor rămînere în urmă, meridionalii vor trece direct de la catolicism la pozitivism. Căci religia Umanității, eliberată de spiritul teologic și de credința într-o revelație, va fi un nou catolicism, luînd termenul în sensul său etimologic de vocație pentru universalitate. Drept urmare, ordinea întîietății între națiuni se schimbă. Franța rămîne popo rul central, dar Italia vine pe locul al doilea, urmată de Spania, apoi de Marea Britanie și, la urmă, de Germania. În jurul Pontifului Umanității, fiecare țară va
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
proliferarea căruia nu poartă nici o vină, dovadă relațiile dintre vietăți, care sunt simbioza, neutralismul, concurența, parazitismul, prădătorismul - denumiri cât se poate de sugestive - și cam atât, deși oferă aparența unei rădăcini comune cu subiectul, În latina care le e originea etimologică: terra, respectiv terror. Și totuși, Terra adăpostește un model, pe care nu s’a gândit să-l aplice astfel, dar s’a gândit - un fel de a spune, căci a făcut-o inconștient - copilul ei răsfățat, Homo care dovedește astfel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
efectuate pe câteva sute de ani. Așa de exemplu în conscripția imperială din 1721-22 îl găsim pe Comșa Gravul, care nu poate fi decât un alt mod de prezentare grafologică a lui Grovul, sau poate mai de grabă o metamorfoză etimologică a acestui nume care, deși există păreri împărțite, numele de Grovul venind aproape indubitabil de la Greavul, care în limba germană medievală are sensul de lider de obște, ceea ce corespunde la noi cu jude sau primar. A evoluat așadar din Greavul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cuvântului "vin". Termenul însuși de vin provine, potrivit unor istorici, dintr-o veche limbă vorbită în zona Caucazului și a Mării Negre unde cuvântul voino era utilizat pentru a denumi o băutură amețitoare preparată din struguri. Alți cercetători consideră că sursa etimologică a acestui cuvânt se află în rădăcina sanscrită vêna (așadar cu mii de ani înaintea erei creștine), deși licoarea numită sôma nu era obținută din struguri, ci dintr-o plantă (probabil asclepias acida) cu virtuți psihotice, ba chiar psihedelice. Alții
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
care o regăsim și în lucrarea istoricului olandez Johan Huizinga, Homo ludens (1938). Dar, spre deosebire de Erving Goffman, Johan Huizinga plasează "jocul dramaturgic" într-o realitate a reprezentării, nu în cea a vieții obișnuite: A înfățișa înseamnă, din punct de vedere etimologic, a aduce în fața ochilor. Aceasta poate fi o simplă prezentare, în fața unor spectatori, a unor elemente naturale. Păunul sau curcanul își exhibă splendoarea penajului în fața femelelor, dar în acesta exhibare rezidă din oficiu prezentarea unor elemente neobișnuite, cu totul deosebite
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
vinzatoare de carti scolastice la Sf. Anna, 1853. 1854 [1]. CIPARIU, T., Elemente de limba romana dupa dialecte și monumente vechi, Blaj, 1854 (prima gramatică istorică a limbii române). [2]. MANLIU, I., Curs elementar și gradat de gramatica română, Partea etimologica, București, Tipografia Colegiului, 1854. [3]. MASSIM, I.C., Elemente de gramatică română, București, Tipografia Colegiului, 1854 1855 [1]. CIPARIU, T., Compendiu de gramatec’a limbei romîne, Blaj,1855. 1858 [1]. Gramatica românească. Priimită în clasele începători ale școalelor publice, a patrusprezecea
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Priimită în clasele începători ale școalelor publice, a patrusprezecea ediție, din nou citită, îndreptată și adăogată, București, A. Daniilopol librariu-editoriu, 1858. 1860 [1]. MUNTEANU, GAVRILE, Gramatica română pentru clasili gimnaziali inferiori. Brașov Römer și Kammer tipografi și propeveduitori. 1860 (Partea etimologica); 1861 (Partea sintactica). [2]. STILESCU, V., Elemente de gramatică română pentru clasili III și IV premarie, București, Tipografia Colegiului Național, 1860. 1867 [1]. FRAGMENTE INEDITE DE ALE LUI MAIOR (manuscrisul unei gramatici în faza de elaborare), tipărită de Timotei Cipariu
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
și învățător, Focșani, 1894. 1895 [1] PIPOȘ, Dr. PETRU, Metodica școalei poporale pentru institutele pedagogice, ed. a doua amplificată, Arad, 1895. [2] SUCHIANU, I., Gramatica limbii românești cu bucăți din autorii româno moderni (ca exerciții de lectură, recitațiuni și analisă etimologică) pentru usul clasei I secundare de... București, Tipografia curții regale, „F. Göbl Fii”, 1895. 1896 [1] MANLIU, I., Povățuitorul studiului limbii române în clasele primare, București, 1896. 1897 [1] ARAMĂ, N., E., Povățuitor la abecedar pentru clasele 1-2, Tîrgoviște, Viitorul
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
în spațiul bizantin, se înțelegea teologia dogmatică și revelată. De aici neînțelegerea uzanței filo sofiei în Bizanț și aparenta confuzie între filosofie și teologie. De altfel, termenul teologie avea o uzanță foarte precisă în Răsărit, fiind echivalent cu înțelesul său etimologic din limba greacă, adică discursul despre Dumnezeu. În acest sens extrem de restrâns, puțini au fost aceia care au făcut teologie. Mai precis, Biserica de Răsărit a monitorizat și consacrat doar trei Teologi: Sfântul Ioan Evanghelistul și Teologul, Sfântul Grigorie Teologul
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
cei doi termeni trebuiau să îi aibă în noul orizont spiritual bizantin. Mai mult, este și o îmbogățire semantică ce preface aproape total funcțiunile lui onoomoic; și ngoaonov. Gândirea bizantină va adânci și resemnifica înțelesurile lui ngooonov prin accentuarea implicațiilor etimologice ale termenului. Căci în greacă persoană este format din ngoa, care înseamnă către, spre, în direcția, și cop care semnifică privire, ochi, înfățișare, chip, față. Așa cum indică Yannaras, prin compunere semnificația care apare este am privirea, fața ațintită spre ceva
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Această scriere alfabetică a condus la o învățare rapidă și o fixare a cuvintelor pentru comunicarea la distanță în timp și spațiu. Scrierea alfabetică este de două feluri : a) fonetică - când reflectă stadiul actual din evoluția limbii ( lb. română ) b) etimologică - când reprezintă un stadiu fonetic mai vechi în evoluția unei limbi( lb. franceză, engleză ). Scrierea limbii române este, deci, o scriere alfabetică cu ortografie fonetică. La noi, scrierea cu caractere latine s-a oficializat acum 135 - 140 de ani. Până
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]