1,259 matches
-
încercăm să însumăm totul despre noi înșine - simpatiile și antipatiile noastre, temerile și virtuțile, vigoarea și slăbiciunile noastre. Cuvântul Eu este ceea ce ne definește pe fiecare din noi că individ, că persoană separată de alții. Dacă recurgem la o analiză etimologică regăsim că termenul derivă din latinescul 'persona' care se referă la masca utilizată de un actor într-o piesă. Ca atare 'persona' este masca publică, “fața” pe care noi o etalăm celorlalți. În virtutea aceste derivări etimologice am putea lesne conchide
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
recurgem la o analiză etimologică regăsim că termenul derivă din latinescul 'persona' care se referă la masca utilizată de un actor într-o piesă. Ca atare 'persona' este masca publică, “fața” pe care noi o etalăm celorlalți. În virtutea aceste derivări etimologice am putea lesne conchide că personalitatea se referă doar la caracteristicile externe, vizibile, la acele aspecte pe care și ceilalți le pot vedea. Astfel, personalitatea unui individ poate fi definită în termeni de 'impresie' pe care o persoană o face
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
și în vechime, satul Urâți devenind Negoi și Strâmba devenind Catane. Aici ar mai fi de spus câte ceva și anume că strâmb și covei sunt aproape sinonime, așadar nu este numai o apropiere geografică între cele două sate, dar și etimologică oarecum. Cât despre numele mai nou al satului, CATANE, pare să provină de la cătană, termen ce denumește soldații în Ardeal, de la ungurescul katona, dar aceasta s-ar adeveri dacă s-ar găsi documente care să ateste existența unor cătane austriece
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
apărut, totuși, pseudoțigănismul cafti din dicționarele noastre? E posibil să fi fost presupus sub presiunea multor verbe argotice în -i, de origine țigănească (a cardi, a gini, a hali, a mardi, a pili, a ușchi etc.). Al. Ciorănescu, în Dicționarul etimologic al limbii române, lasă chestiunea nerezolvată, sugerând totuși o altă direcție de investigație, în căutarea unei surse orientale. A cafti ar putea fi pus în legătură cu expresia a lua un caftan și cu verbul a căftăni (derivat din caftan, provenind din
Cafting by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7086_a_8411]
-
de-a moacať" (Cotidianul Argeșul, arhiva); internetul ne permite să observăm chiar distribuția geografică echilibrată a expresiei, în toate zonele țării. Legătura dintre sensul cuvîntului moacă și cel al expresiei pe de-a moaca rămîne însă obscură. Din păcate, cheia etimologică lipsește chiar în cazul cuvîntului de bază: moacă pare să stea la originea derivatului mocan, a verbului a se mocăi și e pus în legătură cu mai multe formații expresive cu sens depreciativ (mocofan, mocîrțan etc.). E cu siguranță un cuvînt vechi
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
pare să stea la originea derivatului mocan, a verbului a se mocăi și e pus în legătură cu mai multe formații expresive cu sens depreciativ (mocofan, mocîrțan etc.). E cu siguranță un cuvînt vechi în limbă; dar Dicționarul Academiei, DEX-ul, Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu indică toate același lucru: absența unei explicații convingătoare a originii sale. E presupusă o rădăcină cu sensul ,obiect rotund", din care moacă ar fi dezvoltat sensurile populare actuale: ,bîtă", ,măciucă"; ,cap", ,față", ,diverse specii de pești
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
într-o varietate derutantă de maniere. El își împlinește lucrarea alături de, dar și alăturea cu drumul, inventează oricând cărări inedite și rebel-polemice, joacă apele oglinzii după plac, formând, informând, deformând sau chiar ignorând „obiectul” de reflectat. O (parțial, ludică) incursiune etimologică ar putea conduce la o clasificare a prozei în funcție de maniera „ceptivă”, adică de modurile de construcție, stil, atitudine în actul „prinderii” lumii. „Cepția” derivă din latinescul capio, capere, cepi, captum, cu sensul de „a lua”, „a-și însuși”, „a prinde
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
cu atît mai puțin verbul a răblări și participiul adjectival răblărit (,uzat, prăpădit"), care fusese înregistrat la Vlahuță (,hainele cele mai răblărite"). În DEX avem surpriza de a descoperi și cuvîntul rablionetă, cu definiția "automobil vechi, uzat" și cu explicația etimologică "din rablă (după camionetă, cabrioletă)". E desigur o creație ad-hoc, un cuvînt-valiză glumeț, efemer, care nu s-a fixat în uz. Doar întîmplarea a făcut să fie consemnat. Internetul furnizează și cîteva cuvinte mai recente, necuprinse în dicționare, din familia
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
unui scriitor, după mine, este tocmai să violeze limba, s-o împrospăteze, s-o facă să vibreze, pentru că limba poate stagna cu tot felul de stereotipuri verbale. Aveam tot felul de idei pentru lingvistică, iubindu-l și citind mereu Dicționarul Etimologic al lui Lazăr Șăineanu. El era pus la index, așa că nu era periculos să-l citez. Dar nu mă revoltam pentru că aveam totuși, și încă am, un fel de respect chiar și pentru Poalelungi. De exemplu, mă întreba expresia "mămăli
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
Zeit. Mișcîndu- se cu ușurință în greacă veche, latină și germană, Bogdan Mincă stabilește corespondențe, descendențe și filiații lexicale, pentru ca apoi, întorcîndu-se în limba română, să creeze un jargon în spirit nemțesc. Acesta e volumul Scufundătorii din Delos: un șantier etimologic în care autorul țese o terminologie românească de inspirație heideggeriană. Urmărind comentariile filozofului în marginea textelor presocraticilor (Heraclit, Parmenide și Anaximandru), Mincă propune noi termeni meniți a le surprinde nuanțele. Înfățișate în racursi, idelile lui Heidegger, așa cum reies din carte
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
de tip chistic, rezultatul unor asemenea sforțări lexicale fiind un amalgam iremediabil artificios. Cînd traduci Anwesung cu „venire-în-ființă- și-adăstare-în-venire“ (p. 107), nu poți spera la înțelegerea contemporanilor. Din acest motiv, limba pe care o creează Mincă, deși corectă sub unghi etimologic, nu e vie sub unghiul uzului curent. Acesta e paradoxul lui Mincă: intuițiile lui sunt bune, dar expresia lor nu e din lumea aceasta. Într-adevă r, Anwesung te trimite cu gîndul la ceva care ajunge să fie și care stăruie
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
idee: înfășurări sinonimice și grade de asonanță înlăuntrul unor familii de cuvinte, peste toate plutind, mai mult ghicită decît arătată, umbra unei himere divine. De aceea, Scufundătorii din Delos e precum un tablou în care cititorul vede tentele cromatice (filiațiile etimologice și familiile de cuvinte), dar nu vede desenul sugerat de ele. Aude notele muzicale, dar nu percepe melodia. Vede cuvintele, dar nu întrezărește imaginea care rezultă din cuvinte. În fine, la așa înzestrare, așa destin. Specializarea lui Bogdan Mincă îl
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
fără adepți și, probabil, fără urmași, o cruciadă născută dintr-o dotare de excepție și dintr-o pasiune pe măsură. Concluzia cu care rămîi în urma lecturii este împătrită: 1) Heidegger e intraductibil; 2) Mincă este un versat alcătuitor de game etimologice; 3) grecii nu pot fi imitați și nici reînviați ; 4) astăzi asistăm la sfîrșitul metafizicii europene. În fine, Bogdan Mincă e opusul unui improvizator. A improviza cere adaptare la situații lexicale, adică un talent degradat la treapta ușurinței reactive, arguția
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
de la obiect -la purtător) la desemnări ale persoanelor. Textele familiar-argotice din internet nu conțin termenul, pe care îl regăsim însă în literatura argotizantă („înnemerea mușterii mai de soi/ Cu clifturi inglișe și bumăști purcoi" - Romulus Vulpescu, Carmen meretricis). În Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu (ediția românească: 2001), clift este înregistrat ca provenind din germană, indicație incompletă și chiar inexactă (reluată ca atare de Micul dicționar academic, I, 2001). De fapt, filologii care s-au ocupat de termen (Leo Spitzer în
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
2003), constatînd că sensul metaforic, calchiat după engleză (dar poate și după franceză, italiană etc.), este relativ recent și net depreciativ. Și mogul e preluat din engleză, dar e chiar mai vechi - dovadă că în DEX este inclus, alături de sensul etimologic de bază ("persoană care făcea parte din dinastia mongolă care a cucerit India") și sensul figurat ("persoană foarte importantă, cu puteri discreționare"). Oligarh e explicat în DEX ca derivat regresiv din oligarhie, deși mult mai probabilă pare o sursă străină
Baroni și barosani... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7686_a_9011]
-
e o adaptare și o substantivizare a adjectivului baró, desemnând un ciocan mare; din terminologia fierarilor, a intrat în uzul comun. A doua ipoteză, lansată în 1934 de Al. Graur, presupune lexicalizarea sintagmei baró san "ești mare". Vl. Drimba (Cercetări etimologice, 2001) arată că, totuși, barosan există în limba romaní chiar în afara spațiului românesc, existînd deci posibilitatea să fie un simplu împrumut. Barosan s-a folosit constant ca adjectiv: Un pătîrlăgean mai barosan a vrut să-i împrumute șuba lui cu
Baroni și barosani... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7686_a_9011]
-
ar fi finala unui nume propriu. Neregularitatea substantivului nene (care aparent ar trebui să urmeze tiparele de flexiune și articulare ale masculinelor frate sau rege) provine din statutul său inițial de termen de adresare, dar mai ales din etimologie: varianta etimologică primară a formei-titlu este de fapt nenea, nearticulat (de la care se forma vechiul vocativ neneo și care se află și la originea formei scurte nea). Or, în română, masculinele cu finala atipică în -ă sau -ea (tată, popă, papă, vodă
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
și sufletești similare, prin grefarea hieraticii bizantine pe arhitectura somatică a formei renascentiste, maestrul greco-hispanic este rima istorică perfect adecvată pentru o parte semnificativă din lucrările lui Vladimir Zamfirescu, în care estetica și ideologia, cea din urmă în accepțiunea ei etimologică de știință, de abilitate a ideii, sunt, în mod evident, de factură manieristă. Și asta nu doar în ceea ce privește morfologia elementară, alungirea formelor, prevalența conceptului față de anatomie etc., ci și în ceea ce privește perspectiva intelectuală care stă la baza compozițiilor, anume distorsiunile privirii
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
frig grupa mare" (jamaykdesign.ro, 18.01.2009) etc. Originea cuvântului nu a fost lămurită; e drept, grubă nici nu a prea intrat în dicționarele noastre generale și nu e cuprins nici în Dicționarul Academiei. La Al. Ciorănescu, în Dicționarul etimologic al limbii române (2001), indicația este "origine necunoscută". E totuși posibil ca la originea cuvântului argotic românesc să stea un termen slav: nu atât adjectivul bulgăresc grub, care ia forma gruba în anumite sintagme și care are sensul "grosolan, rudimentar
„Bani grup” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7202_a_8527]
-
obiect de rememorare abstractă, Choay face inevitabil o incursiune pasionanta în filozofia occidentală, în istoria colecțiilor de artă și a colecționarilor, ori a diverselor politici și ideologii de conservare și/sau reconstrucție. Cartea se deschide, semnificativ, cu o scurtă explorare etimologica a termenului de patrimoniu. Foarte importantă, de altfel, poate mai ales pentru un cititor român pentru care e posibil ca acest cuvînt să aibă conotații negative, legate mai curînd de o demagogie comunistă așa-zis pusă în slujba protejării valorilor
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
de regulă atribuite arhitecturii, insă aria ei de cuprindere și analiza este mult mai mare. Aceasta largă cuprindere vine tocmai din ambiguitatea semantica a termenului de monument, elementul esențial al oricărui patrimoniu. În franceză, ca și în română bănuiesc, derivația etimologica vine din latină, unde monumentul era la rîndul sau preluat din monere, a înștiință sau a reaminti. Monumentul este deci ceva ce se adresează memoriei. Reflectînd la etimologia termenului, Françoise Choay sugerează că există o componentă afectiva esențială a conceptului
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
răgazuri de povestire, o scriere care urmează un calendar. Distanța la care sare sămînța unei limbi care nu mai trăiește decît prin cîteva sunete aruncate în alta ne dă, cîteodată, tuturor cîți sîntem obișnuiți cu prima sau a doua "generație" etimologică (cel mai adesea, în succesiunea franceză-latină), senzația privirii în prăpastie. Bluză vine de la numele orașului egiptean Pelusium, buletin din ștampila (bulla) Evului Mediu latin, ceapraz din persanul 1äprast, "de la stînga la dreapta", chelfăni (pe care-l știm azi mai mult
Drumul brânzei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8641_a_9966]
-
Noțiunea de bășcălie este o noțiune misterioasă, de la etimologie până la importanța pe care a reușit să o aibă în psihologia poporului român. în Dicționarul Explicativ al Limbii Române, cuvântul B|ȘC|LIE figurează de origine necunoscută, iar cele câteva supoziții etimologice pe care le-am găsit aiurea mi s-au părut puțin convingătoare. O proveniență mai curând necunoscută, la fel de incitantă și neliniștitoare ca și importanța pe care realitatea numită astfel o are în viața și în istoria noastră. A face bășcălie
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
era cu nimic mai prejos de cea a unui om sănătos. În plus, putea gîndi, asociind ideile cu acea intensitate pe care numai disperarea i-o putea da. Probabil că la nici un alt om vorba aceea grecească, inspirată de asemănarea etimologică dintre soma (corp) și sema (temniță), nu s-a potrivit mai bine ca la Dominique Bauby: "trupul este temnița sufletului". Îngropat de viu în coșciugul somatic al trupului paralizat, ziaristul nu mai avea la îndemînă decît o singură formă de
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
că dublează - cel puțin în parte - sensul unor cuvinte deja existente (de exemplu, tehnicism) și mai ales că nu are o formă tocmai fericită: echivalarea sufixului -ity cu -itate s-a realizat corect și fără probleme, în temeiul unei corespondențe etimologice și funcționale și a unor serii extrem de bogate de derivate în ambele limbi; în schimb, baza derivării e mai puțin transparentă, pur și simplu pentru că în română există substantivul tehnică și sufixul -al, dar nu și adjectivul tehnical (ci doar
"Tehnicalități" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15088_a_16413]