80,599 matches
-
muzical, și Franz Schubert (1793-1828), ca unul dintre primii compozitori inițiatori ai romantismului muzical. A doua tipologie, a închiderii unui ciclu stilistic (modelul bachian și wagnerian) prezintă o altă fațetă a puterii determinante, aceea de a deveni reprezentativă pentru toată evoluția premergătoare, concentrând într-o sinteză structurală-estetică de ordin superior totalitatea elementelor relevante în definirea unui stil, dar și a unei epoci stilistice în general. Sfârșitul unui ciclu stilistic poate să semnifice, în egală măsură, încheierea care presupune, totuși, un potențial
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
definiții funcționale în această arie temporală strict determinată. Aceasta este ideea cercetătoarei americane Marcia Citron atunci când ea notează: „Succesiunea lineară nu trebuie să ocupe o astfel de poziție centrală în studiul istoriei. Ea scoate în evidență continuitatea directă, cauzalitatea și evoluția, care sugerează o moștenire comună și o linie continuă a descendenței. Pe scurt, istoria este studiul trecutului, însă nu neapărat a unui trecut liniar.”<footnote Marcia Citron, op. cit., p. 216: „Linear succession need not occupy such a central position in
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
lui Schnittke îl interpretăm astfel ca pe o continuare hiperbolizantă a concepției stilistice, ca pe o ultimă etapă a fenomenului de compresie stilistică, definibilă drept conținut ca hiperstilistică, iar ca formă și titulatură ca polistilistică. 4. Concluzii. Etapele cuprinse în evoluția fenomenului de compresie stilistică Oleg Garaz Într-o imagine generală a traiectului parcurs, recapitulăm pe scurt momentele-cheie ale mutațiilor calitative în evoluția fenomenului de comprimare a structurii stilistice, alăturându-le o scurtă descriere a acestora: (1) punctul de plecare a
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
stilistică, definibilă drept conținut ca hiperstilistică, iar ca formă și titulatură ca polistilistică. 4. Concluzii. Etapele cuprinse în evoluția fenomenului de compresie stilistică Oleg Garaz Într-o imagine generală a traiectului parcurs, recapitulăm pe scurt momentele-cheie ale mutațiilor calitative în evoluția fenomenului de comprimare a structurii stilistice, alăturându-le o scurtă descriere a acestora: (1) punctul de plecare a descrierii, gradul zero al proceselor transformaționale, îl plasăm în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în care se articulează stilul „monolitic
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
de definire le putem observa în sintagme precum „New simplicity” sau „New complexity”, de partea tributară tradiției și consensului „nostalgic” situându-se titulaturi precum „Neo-romantism”, „Neo-baroc” sau - mai general - ca definiție a sistemului de organizare sonoră - ,„Neo-tonal”. Această optică asupra evoluției fenomenului stilistic scoate în evidență flexibilitatea, relativitatea și contextualitatea accepțiunilor variabile pe care stilul le adoptă ca forme de adaptare la schimbările majore care au loc în contextul cultural european (până în sfârșitul secolului al XIX-lea), intercontinental (de la începutul secolului
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ce încearcă să o prindă. Am întîrziat îndelung în fața volumelor ilustrate de acești mari artiști cu sentimentul gratifiant că o expoziție poate ascunde o alta, că am ocazia de a vedea în același timp desenele animate ale lui Disney în evoluția lor, dar și o rară colecție de carte ilustrată din secolele trecute. Pe de altă parte, mi s-a întărit și mai mult impresia că imaginea, fie ea statică sau cinetică, tradițională sau digitală, concurează serios textul literar mai ales
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
Ciobanu, Gheorghe - Studii de etnomuzicologie și bizantinologie, vol. III, București, Editura muzicală, 1992, p. 38; footnote> . Același discipol și continuator al școlii sale evidenția cei doi „factori care l-au împins la crearea instrumentelor de lucru necesare”, și anume: „cunoașterea evoluției istorice a folclorului nostru muzical - care l-a impus să devină istoric - și aplicarea metodei comparate de cercetare”<footnote Ciobanu, Gheorghe - George Breazul - un muzicolog complet cum nu am avut până la el și nu știu când vom mai avea; în
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
Pagini din istoria muzicii românești, vol. IV, București, Editura muzicală, 1977, p. 6. footnote> . Orientarea universalistă a lui George Breazul era dictată de mai multe motive: - necesitatea stabilirii contextului general cultural și muzical în care se dezvoltă muzica românească în evoluția ei diacronică. - deschiderea enciclopedică, amplificată și confirmată în anii studiilor de la Berlin, prin contactul direct cu străluciți reprezentanți ai muzicologiei germane; - necesitatea de a găsi explicațiile multora dintre fenomenele investigate, din necesități critice, muzicologice și didactice; - căutările didactice, determinate de
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
Editura muzicală, 1976. footnote> , - bizantinologul: Gheorghe Alexe<footnote Alexe, Gheorghe - În amintirea profesorului George Breazul; în: Glasul Bisericii, București, An XX, nr. 7 - 8, iulie - august 1961, pp. 761 - 765; footnote> , Vasile Vasile<footnote Vasile, Vasile - Istoria muzicii bizantine și evoluția ei în spiritualitatea românească, București, Editura Interprint, vol. I și II, 1997; footnote> Titus Moisescu<footnote Moisescu, Titus - George Breazul și muzica primelor veacuri ale creștinismului; în: Monodia bizantină în gândirea unor muzicieni români, București, Editura muzicală, 1999, pp. 95
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
în dicționarul londonez din anul 1978<footnote Baker’s Biographical Dictionary of Music, Sixth Edition, London, Collier Macmillan Publishers, 1978; footnote> , în prestigioasa enciclopedie Fasquelle, unde este prezentat în calitate de autor al unui mare număr de lucrări și de articole despre evoluția muzicii în România<footnote Breazul, George; în: Encyclopédie de la musique, Paris, Edit. Fasquelle, 1958, p. 446; footnote> , în lexiconul german din 1974<footnote Frank, Paul - Altmann, Wilhelm - Kurzgefaßtes Tonkünstler - Lexicon, vol. I (A - K), Wilhelmshaven, Heinrichshofen’s Verlag, 1974; footnote
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
Dent, Leo Kestenberg, Alois Hába, Anna Lechner, Bella Pavlovitch. Wolfgang Schmieder, Ludwig Schmidt, Georg Schünemann, Charlotte Spitz, Franz Zagiba, etc și microportretele din marile enciclopedii europene, unele amintite mai sus. În ciuda acestor recunoașteri binemeritate și datorate unor autorități ale vremii, evoluția lui Breazul va avea de înfruntat și momente dificile, determinate de conflictele îndelungate cu Constantin Brăiloiu, conturate într-o sinteză excepțională a muzicologului Octavian Lazăr Cosma<footnote Cosma, Octavian Lazăr - Distorsiuni muzicologice Constantin Brăiloiu - George Breazul, I; în: Muzica, București
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
scrisese despre aceeași carte că „e indispensabilă folcloristului”<footnote Bîrlea, Ovidiu - Istoria folcloristicii românești, București, Editura Enciclopedică Română, 1974, p. 510 și 511; footnote>. Din păcate, asemenea diminuări artificiale vor fi preluate și de istorii care se ocupă de problematica evoluției culturii românești, în care se simte marginalizarea domeniului muzical, în general și ierarhizări defavorabile pentru toți marii muzicieni ai secolului al XX - lea, din care numele lui Breazul lipsește în mod inexplicabil. Deși activitatea muzicianului George Breazul a reținut atenția
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
obiectelor o nouă perspectvă peisagistică. Gîndit de la bun început ca un proiect de durată, organizat strict ca o investiție cu scadență pe termen lung, subordonat unei mult mai ample desfășurări culturale și manageriale, acest simpozion a luat în calcul o evoluție în flux, asemenea unui curs de apă, în care elementul de continuitate, acela care îi asigură vigoarea exterioară și logica internă, să fie în mod evident exprimat. Pentru a se evita acea dezordine mai mult sau mai puțin calculată, născută
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
categorie, aceea a construcțiilor pe verticală, a formelor aeriene care se îngînă cu viziunea volumetrică a arhitecturii, se înscriu și lucrările celorlați trei participanți. Atît Cristian Pentelescu, cît și Florin Strejac și Corneliu Tache au realizat forme cu o puternică evoluție pe verticală, în planuri largi și cu suprafețe ample, întrerupte doar de accentele volumetrice sau de incursiunile în profunzimile materialului. Accentul s-a pus, de această dată, în mod exclusiv, pe caracterul dinamic, aerian, al construcției și pe monumentalitatea arhitecturală
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
comunicare ulterior. Oricum, faptul că în spațiul public au ajuns prea puține informații, nu era un motiv să se abandoneze acest gen de acțiune, care posedă un enorm potențial de comunicare și o substanță ideatică și expresivă la fel de viguroasă, iar evoluția faptelor a confirmat acest lucru. La cea de-a treia ediție, finalizată în toamnă, au fost proiectate peste o sută de filme de artă, acoperind, practic, toate zonele geografice ale planetei. Managerul și inițiatorul proiectului, același inepuizabil Mircea Bochiș, a
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
dacă sînt puși în fața acestui cuvînt, nu vor fi în stare să-i indice înțelesul corect. Unde mai pui că limba vorbită nici măcar nu l-a asimilat vreodată. Asemeni unui bloc de gheață intrat în derivă, bestiarul a avut o evoluție imprevizibilă, înstrăindu-se de trunchiul semantic inițial pînă acolo că a devenit irecognoscibil. și astfel, din menajeria cu fiare sălbatice menită a furniza gladiatorilor carne de măcel, sau din rolul mai modest de sinonim pentru gladiatorul propriu-zis, bestiarul, adică măcelarul de
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
Simfonia nr. 1(1968-1972) de Alfred Schnittke, operă Votre Faust (compusă între 1961 și 1967, prezentată în 1969) de Henri Pousseur și Eight Songs for a Mad King (1969) de Peter Maxwell Davies. Al doilea reper temporal, anul 1979, prezintă evoluția aspectulului pur conceptual-teoretic, deoarece concomitent cu emergentă postmodernismului în câmpul gândirii și practicilor musicale, putem observa și un process de acumulare în planul gândirii teoretice despre musica, literatura, arhitectura și filosofie care se structurează că o succesiune convergență (și, implicit
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
spre exemplu, explică și legitimă deopotrivă în calitatea lui de consecință logică și coerentă atât ca succesor, cât și ca moștenitor al modernismului<footnote Optam aici pentru ideea conform căreia postmodernismul muzical reprezintă mai întâi de toate consecință logică a evoluției interne a modernismului muzical (pe durata desfășurării celor trei avangarde), dar și, implicit, ca posibilitate unică a înaintării evolutive. Considerăm a fi nelucrative imaginile în care postmodernismul muzical reprezintă un "accident", o eventuală "direcție greșită" sau o continuare "ineficientă" a
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Luigi Russolo, Charles Ives, Eric Satie, Edgard Varèse, Henry Cowell, John Cage). Evident, este vorba și despre excepții de la aceasta "puritate" tipologica, cazul lui Igor Stravinski prezentând un cumul de "identități" stilistice fără o axă conceptuală principala. Este vorba despre evoluția paralelă a cel puțin două tradiții cu diverse grade de profunzime a liniilor de continuitate, ele fiind diferențiate în mai multe filoane conceptuale-estetice, dintre care putem deduce cel puțin patru tipologii principale: - prima tradiție, cu cea mai întinsă linie de
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
reprezintă un coeficient al procesului de canonizare, normativa, spre exemplu, în imaginea romantică asupra lui Beethoven și total eludata în atitudinea postmodernismului muzical față de tot trecutul stilistic al muzicii europene. 2. Muzică postmodernă: între dezmembrare și resuscitare În consecință, imaginea evoluției istorice-stilistice a practicilor muzicale nu poate fi reprezentată la modul liniar, drept o simplă concatenare de perioade stilistice, întreaga succesiune fiind orientată, evident, sub forma unei progresii orientată înspre viitor. În termenii acestei imagini "metonimice", postmodernitatea ar trebui să reprezinte
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în același timp, inaplicabilitatea definițiilor liniare, precum și elaborarea unor definiții care ar corespunde contextului în care (1) pluralismul stilistic și nu hegemonia unui stil privilegiat reprezintă constantă și, implicit, dominantă culturală a momentului de actualitate. Concomitent, fiecare stil acumulează în evoluția lui o istorie particulară specifică, imposibil de definit prin reducționismul schematic al unor aserțiuni raționale liniare care vor elimina aspectele "nesemnificative", ceea ce determină într-un mod evident mai degrabă încercarea de a inventa o altă definiție decât "castrarea" fenomenului. (2
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
să plume aux oukases du réalisme socialite (Zdanov, 1950), tous deux démolisant leș «modernes» de la musique de leur temps...", Dujka Smoje, pag. 83. footnote> Dispersia ultimei avangarde nu reprezintă, însă, un fenomen inedit, ci mai degrabă unul implicit procesului de evoluție culturală-artistică și îi putem găsi o analogie sau chiar prototip în fenomenul de dispersie a romantismului care într-un mod direct a contribuit la relevarea primei avangarde europene. Aici ajungem la un alt contra-argument adus imaginii evoluției liniare, imperturbabil de
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
implicit procesului de evoluție culturală-artistică și îi putem găsi o analogie sau chiar prototip în fenomenul de dispersie a romantismului care într-un mod direct a contribuit la relevarea primei avangarde europene. Aici ajungem la un alt contra-argument adus imaginii evoluției liniare, imperturbabil de progresiste, în conceptul de criză că un coeficient al binomului dialectic antic-modern sau vechi-nou. Lucrurile ajung să funcționeze atunci când sunt reprezentate în interiorul unui câmp dinamic, mai degrabă decât aliniate că vagoanele garniturii unui tren și orientate univoc
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
seriale deja anacronice de pe vechiul continent. Oricât de contestatare ar fi aceste reacții la adresa pan-serialismului, considerăm că aceasta disociere nu este suficientă pentru a-i defini pe compozitorii mai sus enumerați drept postmoderni. Este vorba doar despre ecuația unei evoluții interne a modernismului muzical înalt și, în același timp, despre o prefigurare a unei foarte apropiate dispersii a celei de a treia avangardă și împreună cu ea a întregului modernism muzical. (b) Cazul lui Alfred Schnittke, precum și a orientării polistilistice, ridică
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
o impresionantă "cascadă" de idei și referințe care într-un mod cumulat și univoc determina o singură concluzie: chiar dacă minimalismul ar putea fi imaginat drept propunere pentru un stil privilegiat (the mainstream of music) și în calitate de o următoare etapă în evoluția unei noi "drame stilistice", minimalismul este tot mai des văzut că și finiș Terrae musicologicae, ca și un ultim nou stil identificabil în istoria muzicii. În opinia lui Michael Nyman<footnote Michael Nyman, Experimental Music: Cage and Beyond (Music în
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]