1,047 matches
-
imanent. Sub forma ei firească și nu exaltată patologic, imaginația poate chiar trage din trecut învățăminte proiectate în viitor sub formă de planuri raționale, utilizînd prezentul ca să ajungă pe baza cauzelor trecute la efecte viitoare previzibile și controlabile, în loc să se exalte, imaginația se transformă în inteligență prevăzătoare în măsura în care introduce în proiecte realitatea piedicilor din jur și reflecția asupra mijloacelor de a le învinge una cîte una. Dar numai experiența extrasă din trecut pentru clarificarea viitorului nu este suficientă în vederea calmării neliniștii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fi în continuare dovedită analitic, acesta fiind totodată psihicul inexplicabil din fiecare individ, cauza suferinței sale. Incapicitatea mărturisirii constituie o greșeală individuală în raport cu principiul esențial al vieții, bucuria, rezultat al armonizării, în opoziție cu spiritualizarea, refularea este semnul unei spaime exaltate fată de adevărul sinelui. Ea reprezintă o angoasă vitală, o greșeală a individului față de viață: o culpă vitală. Celălalt nume al ei este vanitate, dat fiind că aceasta nu este altceva decît incapacitatea de a-ți recunoaște vinile. Toate motivele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
El devine seducătorul omului, forța subconștient motivantă care duce la ignorarea chemării "spiritului" (dorința esențială) și la exaltarea dorințelor multiple și pămîntești (reprezentate de măr, simbol al pămîn-tului). Satan-șarpele (simbol al seductibilității vanitoase a omului și al tentației de a exalta dorințele) îi șoptește omului promisiunile lui mincinoase (simbol al falselor promisiuni de satisfacție subconștientă). Devenit vinovat după ce a mușcat din măr (optînd pentru dorințele multiple și nu pentru cea esențială, pentru apelul "spiritului"), ființa devenită conștientă, omul ieșit din animalitate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
avea urmări fatale. Credința este, încă de la originile ei, pasiunea față de misterul visat supraconștient și întrevăzut analogic în simboluri și imagini, dragostea activă, care preferă bucuria, armonia motivelor și a acțiunilor exaltării imaginative și plăcerilor. Superstiția este definită prin pasiunea exaltată față de imagini.Omul primitiv deja nu mai operează doar cu imagini verbale, ci și cu imagini figurative, cu statui. El imploră statuia să-l apere de spaimă, de dezorientarea esențială și îi aduce ofrande, simboluri ale intenției lui de a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o antrenează pe cea a activității raționale. Activitățile se pierd în direcții diverse și iraționale, inverse și perverse. Apar idealuri eronate. Ideologiile se contracarează și se încing, ajungînd pînă la fanatism. Activitățile fals motivate și dezorientate se inhibă și se exaltă reciproc. Spaima sacră primitivă și salutară degenerează în spaimă panicată. Teama provocată de viața dezorientată dislocă viața societăților și integritatea indivizilor. Dezorientarea spirituală este însoțită de cea etică și provoacă prăbușirea valorilor. Haosul și panica provocată îi afectează mai mult
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sfîrșitul epocii animiste. În perioadele cele mai îndepărtate ale epocii animiste, ființa abia devenită conștientă consideră aspectele cele mai banale ale mediului ambiant drept un mister. Pădurea și cîmpia sînt parcă animate de zgomote și de țipetele animalelor, care îi exaltă imaginația derutată. S-a subliniat faptul că omul primitiv iese treptat din apatia aceasta inițială grație personificării magice, în măsura în care ambianța devine o realitate cunoscută, imaginea începe să se purifice, debarasîndu-se de realismului ei personificator. Omul-vînător știe să interpreteze fiecare urmă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de îndeplinit în afara aceleia de a se hrăni a pîinea pămîntească. Trebuie să ne asumam tocmai sarcina de a nu trăi doar pentru "pîinea pămîntească", sau ceea ce ne duce iar cu gîndul la formula centrală (simbolul "păcatului originar") să nu exaltăm irațional nevoia materială. Pare asfel indiscutabil că, pe lîngă semnificația sa imediată legată cea mai urgentă necesitate a vieții (suportul ei material, pîinea) și semnificația sa îndepărtată și metafizică (misterul morții), răpirea Persephonei ca să revenim la mitul central, în jurul căruia
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să ajungem să fim stăpîni pe dorință cu ajutorul spirtualizării. În schimb, prin refulare, omul redevine inconștient chiar și de obiectul dorinței lui. Aceasta poate fi interzis de forța culpabilității, care este legată de dorința exaltată și o inhibă. Energia dorinței, exaltată pe de o parte și inhibată-refulată pe de altă parte, poate fi transferată asupra unui obiect în sine care nu prezintă nici o atracție și este adesea chiar angoasant(datorită ambivalenței "atracție-culpabilitate", adică exaltare-inhibare). Dorința a devenit subconștientă, pierzînd din vedere
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sălașul omului, este inclus în simbolizarea care reprezintă destinul omului. Dualismul impus de contrastul "binefăcător-răufăcător" rămîne predominant căci luna și pămîntul au simbolic o semnificație înrudită. Luna și pămîntul vor fi totodată opuse, căci pervertirea se caracterizează tocmai prin atașamentul exaltat față de dorințele pămîntești. Simbolul "lunii" este adeseori înlocuit, de simbolul "pămîntului", acesta din urmă fiind mitic imaginat ca dînd naștere unor ființe revoltate împotriva principiului solar. [(În mitologia greacă, de exemplu, mai întîi Titanii, simbol al forțelor sălbatice ale naturii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
profund, sacrificiul se transformă în acțiune simbolică. Firește, sensul veridic nu se va deforma în nici o altă parte atît de ușor; aceasta nu împiedică faptul ca, prin intermediul tuturor superstițiilor, ofranda să simbolizeze renunțarea la bunurile pămîntești (promisiunea de a nu exalta dorințele), expresie a preferinței acordate principiului "divin", în acest mod poate omul spera să se arate demn de abundența bunurilor (fecunditatea), imaginată ca răspîndindu-se pe pămînt grație divinităților binevoitoare. Expresia simbolică a sacrificiului nu are sens decît dacă recunoștința simbolizată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să se conformeze de bunăvoie legalității psihice simbolizate de divinitate cu alte cuvinte în loc să armonizeze instanțele psihice și prin aceasta dorințele -, omul va înclina întotdeauna să nu vrea decît să se individualizeze într-un mod convențional și excesiv, să-și exalte dorințele. El va aștepta de la divinitate satisfacerea dorințelor lui exaltate individual. ÎN CEA DE A DOUA FAZĂ A EPOCII PĂGÎNE, cauza motivantă a DECLINULUI CULTURAL constă tocmai în individualizarea culpabiliiții, care, ca orice progres al evoluției, comportă riscul involuției, sau
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
interpretarea greșită a mesajului salvării, considerat drept promisiunea unei învieri individuale după moarte, unde nedreptatea care domnește pe pămînt ("valea plîngerii") va fi înlocuită de o justiție transcendentă total diferită de cea umană, căci atît răsplata cît și pedeapsa sînt exaltate exagerat într-o viață veșnică în Cer sau în focul Infernului. Dispariția credințelor dogmatice se manifestă în prezent prin existența a nenumărate secte sau grupuri puțin numeroase, fiecare înarmat cu propria sa teologie. Nu numărul credincioșilor dintr-o sectă sau
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
condițiile par să devină mai propice, cu atît mai mare este amenințarea ca viața, pierzîndu-și sensul și orientarea, să se prăbușească în marasmul fără ieșire al dorințelor și motivelor. Falsa apelare la victoria asupra necunoscutului care ne înconjoară, exaltarea tehnică, exaltă prin intermediul mijloacelor din ce în ce mai eficiente ale bunăstării necesitatea firească a dorințelor. Ea multiplică dorințele și, pentru a obține satisfacția în detrimentul celorlalți, furnizează arme tot mai redutabile (ceea ce constituie una dintre temele cele mai frecvent întîlnite în mituri și însăși tema centrală
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dogma, ci mitul autentic, ca să-l conducem pas cu pas pe copil pe calea maturizării spre emoția în fața misterului. Ceea ce trebuie să recunoaștem este absolut imposibil în zilele noastre. Firește, dogmatismul este cel care propune ca sens al vieții dragostea exaltată față de Dumnezeu-Tatăl considerat drept o persoană reală care își iubește copiii, oamenii, și pe care acești copii ascultători ar trebui să-l iubească mai mult decît pe ei înșiși. Din acest sentimentalism oarecum infantil decurge altruismul sentimental, impunerea moralizantă de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mari. Elanurile sînt de obicei blocate de arivismul banal, adormite de triumful asupra reușitei exterioare sau crispate dușmănos de înfrîngerile pe plan social, exaltate sau inhibate datorită faptului că sînt deviate de la sarcina esențială (formarea armonioasă a caracterului) spre sarcini exaltate de tot felul (pseudo-religioase, pseudo-artistice, politice etc). Cauza frecventă a acestui fapt esle confuzia dintre raritatea elanului autentic și diversitatea talentelor fie ele reale sau pur imaginare prea des bazate pe motive false legate de arivism, datorită autosatisfacției excesive pe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
supralicitării este nocivă pentru indivizi și pentru societate. Viața poate la o adică să se lipsească de talente, dar nu se poate lipsi de elan fără să-și piardă direcția rațională. Tema aceasta are o importanță capitală deoarece diversele sarcini exaltate constituie cauza principală a psihopatiilor, indicii și totodată sancțiune imanentă a distrugerii elanurilor. "Sarcină exaltată" înseamnă supraîncordarea energiei în vederea atingerii unui obiectiv secundar care, depășind forța elanului, rămîne irealizabil sau care, chiar dacă capacitățile lui asigură reușita, nu aduce satisfacțiile scontate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a nu fi primul dintre toți oamenii. Datorită cărui fapt ar avea alții meritul de a fi gratificați cu daruri și cu talente superioare și mai ales să fie animați de un elan mai intens? Este vorba aici despre sarcina exaltată în toată amploarea lipsei ei de măsură: vanitatea geloasă. Bineînțeles, ea este abia conștientă și refulată, acesta fiind motivul pentru care se manifestă cu toată forța ei obsedantă și fals motivantă. Ea derivă din adîncul subconștientului, necunoscut deoarece este dispersat
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
geloasă. Bineînțeles, ea este abia conștientă și refulată, acesta fiind motivul pentru care se manifestă cu toată forța ei obsedantă și fals motivantă. Ea derivă din adîncul subconștientului, necunoscut deoarece este dispersat în nenumărate motivații și justificări false, este sarcina exaltată în principiu, principiul patogeniei, purtînd în ea însăși propria ei sancțiune, iar din punct de vedere mitic "Prințul răului", ispititorul Satan. Lipsa meritelor înseamnă dispersia imaginativă în trecut și în viitor; meritul este concentrarea spirituală în prezent: prezența de spirit
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și a unei vanități culpabile. Sfîntul este inimitabil tocmai pentru că el nu imită nici un exemplu, supunîndu-se exclusiv măreției dorinței lui esențiale. Toți ceilalți sînt imitatori, iar pericolul imitării constă în făptul că aceasta depășește forța elanului, limitele dorinței esențiale, că exaltă și crispează, se înduioșează în fața suferinței exaltate a propriei crispări și își pune speranța nu în justiția imanentă, ci într-o justiție compensatoare după moarte. A aștepta o justiție după moarte implică devalorizarea vieții și a lumii, în loc a vedea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sălășluiesc integral în principiu, deși avînd grade diferite de intensitate, în fiecare din noi. Tocmai justiția esențială, conform căreia nici om nu va suferi din cauza stării actuale a lumii decît în funcție de intensitatea propriei lui motivații false, este cea are îl exaltă vanitos, făcîndu-l să-i fie milă de el însuși, să se indigneze acuzator, să se lamenteze sau să devină agresiv. Este posibil să fim cu toții niște provocatori provocați fără să ne dăm seama. Vedem cum se spune "paiul din ochii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de nervozitate, Satan, tentația subconștientă, se manifestă cînd prin intenții pseudo-sublime prea bune, cînd prin tentații banalizante prea subtile și nefaste. Viața psihică patologic deformată este copleșită de tentația obsedantă a reveriilor evazioniste materiale și sexuale cu atît mai imaginativ exaltate cu cît, în caz de nervozitate, sînt inhibate, lipsite de orice posibilitate de descărcare datorită vanității prea bunelor intenții și întărite din cauză că se concentrează în sarcini exaltate pseudo-sublime. Prin mai multe refulări acumulate succesiv în subconștient, energia pervertită riscă să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
scindează ambivalent în accese de resemnare care alternează cu o iritabilitate agresivă, și care, reținută la nivelul imaginației exaltante, se descarcă în meditații ce nu fac decît să intensifice furia neputincioasă. Sub forma banalizării, maladia psihică constă într-o sarcină exaltată de arivism cu orice preț, care distruge forța de acceptare și creează tulburări zadarnice în toate domeniile, confundate în general cu activitatea combativă rațională. Contrariul pervers al forței de acceptare este INDIGNAREA. Chiar și banalizarea este bazată pe o formă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
eliberare față de propria noastră motivație falsă, bunătatea rezultă și ea din gradul de eliberare în raport cu angoasa resimțită în fața falselor reacții ale celor din jur. Eliberarea aceasta are două semnificații: pe de o parte, individul eliberat nu mai suferă în mod exaltat de pe urma reacțiilor false ale celor din jur, iar pe de altă parte el nu se mai lasă provocat să răspundă la falsele reacții din mediul înconjurător prin propria lui reacție falsă. Ceea ce reprezintă evident singura cale prin are poate fi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
veneam ades aici, Mărturisesc, cu spaimă și oroare, Mă atrăgea bolnavul peisaj Cu flori atât de trist strălucitoare.” Dintre marii poeți ai lumii, Labiș închina versuri numai lui Rimbaud și Villon. Ambele poeme sunt scrise într-o tonalitate exuberantă, el exaltă risipirea, libera vitalitate descoperindu-le un substrat tragic. Labiș se identifică cu Rimbaud când îi atribuie „neastâmpărul tragic”. Poemul Arthur Rimbaud trasează o acoladă unificatoare, poate într-un anumit tonus vital sau în energia unei adresări comunicative, într-un “cadru
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
șaptea (I-II, 1945; ediție definitivă în 1968). În prima parte, personajul-narator notează reacții și trăiri firești, provocate de un nou mediu școlar - mici și suave naivități și mirări, înfiriparea relațiilor cu colegii - sau de tulburări erotice și de aspirațiile exaltate spre frumosul și misterele vieții. Partea a doua este o înșiruire de mici aventuri și se depărtează de ținuta și sensul celei dintâi. Totuși, în general, se țese o poezie a adolescenței, bine controlată de narator. Dialogurile, adesea colorate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]