1,801 matches
-
dezvoltării sale în istorie și tema vieții sale psihice, de la gradul cel mai de jos, până la cel mai înalt. Pentru a ne da seama de centralitatea aceleiași teme, vrem să indicăm faptul că, pe scara valorilor, Scheler așază „apărarea și exaltarea individualității persoanei” deasupra valorii oricărui lucru, pe care o unește cu raportul său natural cu Dumnezeu. Acest lucru se vede mai clar în critica pe care o face împotriva umanitarismului, care a voit să fie „iubire față de umanitate”, dar în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în ambientul antropologic. Subiectul uman este definit în relație cu raționalitatea, ruptă de natura și de corporalitatea sa. Prin urmare, este titular de drepturi numai cel care se prezintă cu o deplină sau cel puțin cu o autonomie personală incipientă; exaltarea subiectului a cauzat fenomenul relativismului moral, definit ca un „pericol foarte grav și mortal”, pentru că a creat o confuzie gravă între binele și răul legat de dreptul fundamental la viață. 3.2. Sacralitatea și inviolabilitatea vieții În introducerea enciclicii Evangelium
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
să se cufunde într-o meditație adâncă. Întins pe spate, cu un efort aproape dureros, Iorgu începu să se cufunde într-o meditație trancendentală, combinată cu practicile ioghinetibetane. Avea, însă, și practicile lui, proprii, spre a-și înlesni concentrarea până la exaltare. Un ritm al spiritului vital, un fel de stăpânire, o frână asupra respiratiei până la oprire, un fel de luciditate ca un control pus pe bătăile inimii, și atintirea unei imagini mintale, care crește, se amplifică sub privirile unui ochi lăuntric
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Cotroceni, de similitudinea izbitoare a graiului său matern cu cel pe care Îl vorbeau bucureștenii. Iar acea defilare Îi făcu inima să tresalte de bucurie Într-atât Încât să exclame prin mulțime, În gura mare „Și io hiu armân.” Această exaltare de bucurie și de mândrie Îl făcu să uite eșecul misiunii sale pe lângă guvernul lui Cuza-Vodă și chiar să nu mai revină la chilia sa de la Mănăstirea Iviru, dându-și seama, prin urmare, că simțământul național Îi devenise mai puternic
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
degetele lui Unamuno spune Salcedo când nu susțin pana (bățul de trestie pe care singur îl modela), mestecă mici cocoloașe de pâine sau presează hârtie, făcând păsărele"25. Criza și spaima de paralizie îl aruncă într-o altă extremă, a exaltării sentimentului religios, a credinței împotriva rațiunii care nu e în stare, cum nici știința, să-i satisfacă setea de oceane, foamea de ceruri, dorința fierbinte de nemurire. Aspectul ludic, al confecționării unor păsărele de hârtie aparent obiect de studiu al
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
era plecată cu avioanele ei, se găsea, cîteodată, o alta; pînă veneau apele cele mari, era uscat destul, un rai. Exercițiul de liniște pe care Thomas se pricepea să și-l ofere din cînd În cînd. Mai degrabă, unul de exaltare; Thomas se temea, uneori, să nu-și piardă, instantaneu, În astfel de clipe, mințile: o beție care să Întunece brusc totul sau, dimpotrivă, să lumineze definitiv totul: Thomas știa nebuni mereu cu zîmbetul pe buze, Într-un nesfîrșit extaz, de ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
negreșit, ani de zile, că le-ar fi fost mult mai lesne astfel să Își Înțeleagă, să Își educe odraslele, surprinzătoare deseori ca fire; de unde violența nemotivată a fiului, de unde senzualitatea excesivă a fiicei, de unde bizare melan colii infantile, nevroze, exaltări nemotivate? Mamele se duceau cu mintea, aproape fără voie, la tatăl neștiut. Totul era Într-o clandestinitate ocrotită, paradoxal, de legalitate. Thomas nu pentru a limpezi lucrurile dorea să Își vadă urmașii. Întîlnindu-i, s-ar fi putut să gîndească altfel
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Desigur! Nici nu se pune problema altfel, draga mea. Acum și de acum încolo, atâta cât voi trăi eu...Hei! Ce-i asta? Nu mă speria! Nu mi-au plăcut niciodată jurămintele... Nu doresc ca un moment sau altul de exaltare să ne angajeze în promisiuni de viitor sub pecetea jurământului. Cine se iubește și se respectă nu are nevoie de așa ceva, spuse Laura, privindu-l adânc în ochi. Tainicele cărări ale iubirii - Este perfect. Felicitări! Ia-mă la braț și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se consumă și dispare dacă nu-și transmite patosul unei alte forțe, mai adâncă și nu la fel de gingașă, ce are rolul de a ne ajuta să mergem înainte de-a lungul vieții. Este indispensabil să garantăm continuitatea, fiindcă momentele de exaltare sunt presărate cu perioade moarte și deșerturi aride. Această situație apare cu regularitate în rugăciune. A fi nemulțumiți de această fidelitate cotidiană nu înseamnă altceva decât să-ți plângi de milă. De fapt, la momentul potrivit, rutina și continuitatea vor
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
se plimba cu mâinile în buzunar, oprindu-se din când în când în fața oglinzii. Se privea sever, lăsând buzele în jos, într-o amărăciune patetică. Se simțea frumos. Singurătatea lui, faptul de a nu avea părinți, îl umplea de o exaltare vagă a destinului său propriu. Se întreba, inundat de frazele muzicale care veneau de jos, ce avea să devină: medic mare, savant, autor celebru, om politic? Se vedea trecând, în ritmul muzicii Otiliei, într-o trăsură deschisă, nemișcat, fără zâmbet
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cele mai îndrăznețe la convorbirea prietenească. Simți pentru ea recunoștință, dar înțelese totdeodată că numai pe Otilia o iubea. Pentru Otilia avea o spaimă mistică și nu și-ar fi închipuit-o niciodată în atitudini scabroase. Sufletul lui, capabil de exaltări, era puțin jignit de indiferența blazată cu care se oferise Georgeta, de lipsa de importanță pe care o dădea întîmplării. Ea îl privea cu simpatie și curiozitate, îndepărtîndu-i de pe G. Călinescu ochi o șuviță de păr, sărutîndu-l, însă cu acel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se mai pot întinde între omul urmărit de moarte și semenii lui. Și orice ar face el - încercările de apropiere adâncesc doar o prăpastie și accentuează o fatalitate. Cu de-aproapele trebuie să fii indiferent sau vesel. Dar, nemaicunoscând decât exaltarea și tristețea, rostul tău e iremediabil paralel soartei omului. Ajungi încetul cu încetul să nu te mai întîlnești cu nimeni niciodată. În tristețe - moartea și nebunia luîndu-se la întrecere -, nădejdile vitregite se întorc în gânduri ucigașe. Și devii un ostatic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
grotescul nu e conceptibil fără un paroxism. Și ce paroxism este mai adânc și mai organic decât acela al disperării? Grotescul nu apare decât în paroxismul stărilor negative, când se realizează mari frământări dintr-un minus de viață; este o exaltare în negativitate. Și nu este o pornire nebună înspre negativitate în acea schimonosire bestială, chinuitoare și paradoxală, când liniile și contururile feței deviază în forme de o stranie expresivitate, când orientarea privirii e furată de lumini și umbre îndepărtate, iar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca o fatalitate inexorabilă intrarea în haos, unde luciditatea nu se poate să dureze mai mult decât un fulger. Paginile cele mai inspirate, din care transpiră un lirism absolut, în care ești prizonierul unei beții totale a ființei, a unei exaltări organice, nu se pot scrie decât într-o astfel de tensiune nervoasă, încît o revenire înspre un echilibru este iluzorie. Nu se mai poate supraviețui normal după asemenea încordări. Resortul intim al ființei nu mai susține evoluția firească, iar barierele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vrea haosul, dar ți-e frică de luminile din el. Forma nebuniei este determinată de condiții organice și temperamentale. Cum majoritatea nebunilor se recrutează dintre depresivi, este fatal ca forma depresivă să fie mai frecventă la nebuni decât stările de exaltare plăcută, veselă și debordantă. Este atât de frecventă melancolia neagră la nebuni, încît aproape toți tind spre sinucidere, o soluție atât de grea până nu ești nebun. Aș vrea să înnebunesc într-un singur caz. Când aș ști că aș
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru a înlesni accesul sâmburelui interior al lumii? A ajunge la rădăcinile acestei lumi, a realiza beția supremă, încîntarea extatică, experiența originarului și a primordialului este a trăi un sentiment metafizic plecat din extazul elementelor esențiale ale firii. Extazul ca exaltare în imanență, ca o iluminare în lumea aceasta, ca viziune a nebuniei acestei lumi - iată un substrat pentru o metafizică, - valabilă chiar și pentru ultimele clipe, pentru momentele finale. Căci orice extaz adevărat este periculos. El este asemănător cu ultima
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
categorie, cadru, plan sau schemă, considerate ca aspecte și tendințe de absolutizare, rezultă dintr-un minus de conținuturi și productivitate, dintr-o deficiență de energie lăuntrică, dintr-o sterilitate a vieții spirituale. Marile tensiuni ale acesteia ating haosul și nebunia exaltării absolute. Nu există viață spirituală fecundă care nu cunoaște stările haotice și efervescența din paroxismul stărilor maladive, când inspirația apare ca o condiție esențială a creației și contradicțiile ca manifestări ale temperaturii interioare. Cine nu iubește stările haotice nu e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
părăsirii este posibil chiar în cadrul unei splendori naturale. În acest caz, interesează numai neliniștile subiectivității tale. A te simți aruncat și suspendat în lume, incapabil de a te adapta ei, consumat în tine însuți, distrus de propriile tale deficiențe sau exaltări, chinuit de insuficiențele tale, indiferent de aspectele exterioare ale lumii, care pot fi strălucitoare sau sumbre, tu rămânând în aceeași dramă lăuntrică, iată ce înseamnă singurătate individuală. Sentimentul singurătății cosmice, deși se petrece tot într-un individ, derivă nu atât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
forme ciudate și adâncimi halucinante. Un joc de lumină și de întuneric să îmbrace sfârșitul într-un decor fantastic și o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice rezistență, când avântul duce la nimic, iar formele plesnesc într-o exaltare de agonie și încîntare. Un foc total să înghită lumea aceasta, și flăcările lui, mai insinuante decât zâmbetul de femeie și mai imateriale decât melancolia, să provoace voluptăți crepusculare, complicate ca moartea și fascinante ca neantul în clipele de tristețe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
viața prezintă ca iremediabil și fatal, ca mizerie, destin și moarte. Iluziile magiei neagă ireparabilul din lume, neagă moartea ca realitate fatală și universală. Subiectiv, acest fenomen este plin de importanță, deoarece el creează o stare de beatitudine și de exaltare euforică omului. Căci el trăiește ca și cum n-ar muri niciodată. Or, toată problema morții, în fața omului, se reduce la conștiința subiectivă a morții. Pentru cine n-are această conștiință, faptul că va intra prin moarte în neant n-are nici o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de bucurie calmă. Oare pentru mine porțile paradisului să fie închise pentru totdeauna? Până acum n-am putut găsi cheia fericirii, pentru a le deschide. Și cum nu ne putem bucura, ne mai rămâne doar drumul tuturor suferințelor, al unei exaltări nebune și nelimitate. Să ducem viețuirea momentelor agonice până la ultima expresie, să trăim drama noastră lăuntrică la paroxism, în mod absolut. Nu ne mai rămâne decât suprema tensiune, după care se va mai vedea doar o dâră de fum... Căci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
umbre și de lumini. Cum se face această selecție și purificare e greu de explicat, precum tot atât de greu de explicat este compatibilitatea între puterea lor de fascinare, de dominare, și imaterialitatea lor. Este o demonie atât de curioasă în orice exaltare extatică! Și când, din tot ce are lumea aceasta în extaz, nu mai rămâne decât întunericul și lumina, cum să nu le atribuim un caracter absolut? O constatare simplă, a alternanței exterioare a acestor două aspecte, nu poate duce niciodată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ea este un simbol al totului, eu particip ontologic la tot și la esență, în mod inconștient și naiv. Participarea universală a iubirii presupune specificarea obiectului; căci nu poți avea un acces total fără accesul absolut al unei ființe individuale. Exaltarea și vagul în iubire răsar dintr-o presimțire și dintr-o prezență nereflectată în suflet, irațională, a vieții în genere, care crește în tine la paroxism. Orice iubire adevărată reprezintă o culme căreia sexualitatea nu-i răpește nimic din înălțimea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
avântul și riscul, eroismul barbar, grotesc sau sublim. Sufletul lui nu vibrează, este rece și înghețat. De aceea vorbește în maxime și dă sfaturi. Alura lui de transcendență și superioritate îl face incapabil de tragedii, de dramatism infinit sau de exaltare eroică. Înțeleptul nu trăiește nimic și nu simte nimic, nu dorește și nu așteaptă nimic. Stabilind toate conținuturile vieții într-o echivalență, el trage toate consecințele acestei anulări. Cât de complexă îmi pare însă o existență care, stabilind această echivalență
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lui, până la epuizare, toate nebuniile acestei mișcări neîncetate, să ne consumăm într-o avântare de cel mai înalt dramatism, gîndindu-ne mai puțin la moarte cât la infinita noastră nebunie, să realizăm la paroxism un vis de barbarie cosmică și de exaltare nemărginită, să plutim prin spațiu fără alt scop decât al acestui dinamism absolut. Și căderea noastră din mrejele acestui vârtej să nu semene cu o stingere treptată, ci să continuăm în această agonizare cu haosul vârtejul inițial. Întreg patosul și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]