12,460 matches
-
care muzele jucau rolul îngerilor mijlocind relația dintre demiurg și oameni, tiparul acela a murit o dată pentru totdeauna. În locul cultivării armonioase a unui trup înzestrat cu suflet, noi am pus modelul unei formări în care accentul cade pe cizelarea în exces a unei singure însușiri. Am sacrificat armonia întregului de dragul performanței uneia dintre părțile din care sîntem alcătuiți. Și astfel, cultivarea armonioasă a fost înăbușită de nevoia de randament și eficiență. Despre cultivarea armonioasă după tipar grec este vorba în cartea
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
ca, la un moment dat, toate aceste cioburi disparate să se poată lipi într-o viziune integratoare și întrupa, astfel, într-o istorie literară. Sunt tentat să iau această autoapreciere mai degrabă ca pe o cochetărie sau ca pe un exces de modestie. Gabriel Dimisanu a scris în ultimii ani texte fundamentale despre literatura perioadei imediat postbelice, anii 1945-1947 (o adevărată gaură neagră în istoriografia noastră literară pentru că mulți autori publicați în acest intermezzo de libertate între două dictaturi - Regele Mihai
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
dezgustată spre noile ținute bonjuriste, bărbile patriarhale se transformau peste noapte în favoriți, iar monoclul devenise simbolul aroganței burgheze. Limba română se afla și ea în tranzit. Oala în fierbere a latinității nu reușise încă să dizloce capacul alfabetului chirilic, excesele puriste ale Școlii Ardelene începuseră timid să facă prozeliți în Moldova și Muntenia, neologismele de origine franceză erau tot mai prezente în vocabularul cotidian, adesea în forme prea puțin adaptate la specificul limbii române. Aerul timpului era unul al marilor
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
copii și părinți se căsca prăpastia unor lumi complet diferite. De aici și prima mirare majoră legată de scrisul lui Constantin Negruzzi. Teoria progresului ne învață că spiritele radicale sunt principalul factor de progres, ponderații fiind cei care temperează ulterior excesele, așază lucrurile, dau consistență evoluției. La nivelul literaturii, arată cu mirare Gabriel Dimisianu, Constantin Negruzzi a fost marele inovator al timpului său, omul care a rupt toate zăgazurile creației, dar într-un mod perfect natural, fără nici un fel de atitudine
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
abia dacă poți să le distingi cu lupa... Curiozitatea umană este totdeauna ațâțată de ezoterismul textelor. De aceea, sunt destinate eșecului toate reclamele enorme, desfășurate pe panouri gigantice, în metropolele lumii. Omul nu mai știe cum să scape de ele. Excesul, se știe, plictisește. O lecție de limbă franceză, în clasa întâi, arăta astfel: John Thomson, pălărier, face și vinde pălării. Un client cusurgiu a întrebat logic: "De ce mai pui, domnule, pălărier? Din moment ce mai jos scrii că vinzi pălării - se înțelege
Reclame by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9816_a_11141]
-
Parlament ar fi trebuit să ducă automat la eliminarea din funcție a acestui personaj. Frauda comisă în acest fel e hoție curată, iar implicațiile politice sunt greu cuantificabile. Devenită brusc vulnerabilă, doamna cu pricina a simțit, probabil, nevoia să facă exces de zel, punându-se la dispoziția forțelor anti-Băsescu din propriul partid. Privite cu detașare, inflamările actorilor-mercenari arată nu patriotismul, ci politicianismul jegos al celor în cauză. Pentru a se gudura pe lângă stăpâni, sunt capabili să arunce în aer interese legitime
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
fi putut să ne dea idee de complexitatea lumii în care trăiam. Nu tu scene violente, nu tu exemple din viața intimă, nu tu fărâmă de adevăr. După 1990, metoda aleasă a fost a fixării individului sub ciocanul pneumatic al excesului de informații. Totul a devenit, peste noapte, ultra-violent și suprasexual, iar adevărurile erau expuse cu o lipsă de decență înspăimântătoare. În contrapartidă, viața firească, banală, a pierdut orice drept de reprezentare. Personaje kitschoase, femei de maximă vulgaritate, îmbogățiți lipsiți de
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
normale ale vieții. Dacă va fi cumva, acceptat, veți observa că, încă de la prima emisiune, scopul său a fost deturnat. Dacă este o emisiune despre viața intimă a tinerilor, ea devine automat o dizertație despre aberațiile sexuale, despre "dezinhibarea prin exces" și "perversiunea ca drum spre normalitate". Dacă se dorește o emisiune educativă, fiți siguri că vor fi prezentate tot felul de flecuștețe care nu aduc nici un spor de înțelegere și de informație. Exemplele se pot înmulți la nesfârșit. Răsfoiți orice
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
procreăm din ce în ce mai puțin?! Zilele trecute ne-au oferit un exemplu stupefiant că nu există nici o legătură între zeul-rating și supraexpunerea unor personaje cărora atributul "dubios" le vine ca o mănușă. Nu-ți trebuie cine știe ce inteligență să constați că prezența în exces a unor personaje pe ecranele televizoarelor nu are nimic de-a face cu dorința publicului. Se spune că există anumite domenii - fotbalul, de pildă - care atrag precum un magnet interesul public. Completamente fals. Mergeți pe orice stadion și veți constata
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
care fără îndoială a simțit-o citind o asemenea enormitate ("Marin Mincu, cel mai mare poet român în viață") și suntem siguri că a explicat pe loc organizatorilor ce eroare de apreciere fac, din lipsă de informații sau dintr-un exces de amabilitate față de el. Într-un interviu publicat în aceeași revistă, Adrian Alui Gheorghe, înscriindu-se pe linia trasată de Florin Iaru, își afirmă disprețul față de critica literară: "iar în ceea ce privește critica...?! Aceasta nu poate să ne spună niciodată nimic ș
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
felul în care acesta a amendat importante orientări ideologice sau estetice din anii '30, negativismul, agonia, disperarea, misticismul sau retragerea în turnul de fildeș (ca să nu mai vorbim de extremism!) rămânându-i toate străine. Într-o epocă care abundă în excese de tot felul, Mihail Sebastian face o paradoxală dovadă de nonconformist, tocmai prin coerență, moderație, toleranță, sensibilitate și, nu în ultimul rând, prin modestie, atribut ce transpare și dintr-o mărturisire din 1930, mărturisire ce poate echivala cu un crez
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
care nu se poate ieși decât prin recursul la tradiție sau/și prin evadarea în metafizic. Până la un punct, pledoariile prozatorului pentru valorile tradiționale pot fi luate drept variante epice ale celebrului eseu al lui Horia-Roman Patapievici, Omul recent. Unele excese stilistice (fiction oblige, nu-i așa) au făcut să se vorbească despre Dan Stanca, în anumite cercuri, ca despre un hiperconservator, fundamentalist ortodox și nostalgic al ordinii legionare. Firește, autorul nu a avut și nu are nici o vină. Ca de
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
Probabil ceea ce face ca textualismul să fie deopotrivă temut și repudiat în poezia ultimilor ani nu e, așa cum se induce adesea, o eventuală carență de autenticitate, ci mai degrabă accesul tot mai dificil la ficțiunea din spatele rândurilor. Așadar, nu atât excesul teoretic și narcisiac ne incomodează, nu impresia continuă de palimpsest ne face sceptici, cât senzația fără cale de întoarcere că scrisul poate deveni atât de autonom încât să nu mai poată fi, în ultimă instanță, repovestit. Sincer și sociologic vorbind
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
o categorie de profitori ai istoriei capabili să pășească dintr-o lume în alta, dintr-un regim în altul și să-și păstreze toate avantajele. Acest lucru n-ar fi posibil fără existența complicilor. În clipa de față, complicii tuturor exceselor, aberațiilor și nedreptăților strigătoare la cer sunt ziariștii. Goana după senzațional (deși nu știu ce poate fi senzațional în a pune pe pagina întâi fotografia unui cretin precum Nicolae Ceaușescu - doar asta făcea, zi de zi, și presa comunistă!), cotrobăirea prin cotloanele
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
Tratament fabulatoriu, care a provocat un mare scandal în lumea literară de atunci. Pentru a-și salva cartea, mi-a povestit apoi Nedelciu, i-a adăugat această postfață. Față de momentul cu pricina, rămîn și azi convins că Mircea a făcut exces de zel anticapitalist, într-o încercare eșuată de a convinge, implicit și explicit că pe-aici, la noi, arta n-a devenit o marfă. Mircea avea un talent extraordinar de a-i convinge pe alții de lucruri de care el
Marșandizarea artei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9953_a_11278]
-
aduce conceptul la suprafața artei, făcîndu-l oarecum să plutească deasupra ei, tot așa cum emoționaliștii exaltau emoția, sau cum adepții muzicii programatice puneau preț exclusiv pe program". Și, ca în orice orientare estetică, conceptualismul sonor nu a fost absolvit de unele excese ori accente caricaturale: "operă distrusă" (John Cage), "meaningless work" (Walter De Maria), "estetica lăzii de gunoi" (Rauchenberg). Indiferent de paradigma prin care se exprimă, muzicile conceptuale apelează la un set (remarcabil în planul cantității) de reactivi vizuali (pe care Logothetis
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
în lături de la nimic. Masacrele de la Timișora, București și din celelalte orașe ale țării erau izvorâte din stilul de a face politică al comuniștilor români. Cel mai crud dintre ei, Ion Dincă, era cunoscut pentru apelativul "Te leagă". Făcând din excesul de zel o veritabilă artă a supraviețuirii la cele mai înalte nivele, era detestat în egală măsură de oamenii de rînd și de cei din aparat. Fostul general Pleșiță, în dezvăluirile sale cu iz de pucioasă, evocă o serie de
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
de Moise al lui Michelangelo, în papucii de casă." Alte detalii - de pildă, lumea literară ierarhizată în purtătorii de paltoane subțirele, îmbibate de zoaiele Bucureștilor, și cei de mantouri de blană, la garderoba unui critic, completează vederea din spatele draperiei, cu excese, dar și cu piperul necesar, presărat de un insider. Care, la urma urmei, recunoaște că "ne lipsește Lovinescu". Din el, și din atmosfera unui timp de așezare, cînd era ușor să judeci și greu s-o faci bine, cartea lui
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
politici. Impresia aceasta o au toți, mai puțin purtătorul tonului excesiv. El trăiește cu iluzia că ardoarea patimei sale se va transmite spontan în sufletul cititorului la simpla lectură a cuvintelor sale, printr-un fel de contagiune directă în urma căreia excesul său afectiv îl va molipsi spontan pe cititor. În realitate, regula după care emoția se transmite prin scris nu coincide cu cea din lumea actorilor. Acolo nu poți emoționa decît dacă tu însuți ești emoționat. E vorba de acea emoție
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
sunt conștient că unele dintre impresiile, fotografiile sau părerile cuprinse în ea pot naște controverse. Este foarte posibil ca juristul din mine să fi sărit în apărarea dreptului și altor cauze cu prea multă patimă, punând uneori în argumentație un exces de pasiune, piper și năduf. Acelora care se vor simți necăjiți ori, eventual, contrariați de o asemenea abordare, le cer anticipat scuze și îngăduință, asigurându-i, dacă asta consolează pe cineva, că alter egoul meu jurist mă enervează adesea și
Gâlceava cu juristul din mine by Florentin Ţuca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1340_a_2745]
-
consiliatului, răspunsul consilierului, exemplele vehiculate fac parte din procesul pedagogic biunivoc de învățare socială (P.Mureșan, 1980). Sensul biunivoc al schimbului de informații, experiență, trăiri, comportamente poate fi amendat astfel: consilierul nu trebuie să arate că este atotștiutor, să facă exces de teorii, legi, răspunsuri gata pregătite; consilierul să se abțină să dea exemple directe din viața și experiența personală; -mecanismul esențial al transmiterii de informații și experiență trebuie să fie explicația problemelor, a situațiilor existențiale dificile pentru consiliat (C., Enăchescu
ORIENTAREA ȘI CONSILIEREA EDUCAŢIONALĂ: NOŢIUNI TEORETICE. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Tiron Elena, Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2373]
-
acesta este temperamentul său real. Altminteri, dincolo de interfața umoristică se întrezăresc idei cât se poate de serioase, despre care s-ar putea vorbi multă vreme, chiar și în contradictoriu. Iată doar una dintre ele: "Literatura însăși este un domeniu al excesului. Mi se par caraghioși autorii care cred în moderație. Mi se înfățișează asemenea acelor americani care, înainte de a-și lucra grădina, se echipează cu mănuși, cu cizme, cu salopeteși uneori chiar cu măști împotriva insectelor pentru a-și tăia trandafirii
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
iată, aproape două luni de când l-am întâlnit pe Ilya Ehrenburg la un dejun oferit în cinstea lui de Jean-Paul Boncour. N-avea o alură prea atrăgătoare; o față cu semne de oboseală, ce nu părea că se datora unui exces de muncă sau eforturilor impuse de război. Purta un costum de voiaj foarte uzat, dar pe reverul hainei avea mai multe decorații (și nu doar panglicile). Procedeu care, la costumul unui civil, produce totdeauna un efect ciudat. în timpul mesei, Jean-Paul
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
capitală, altul din Iași1, și menit să pareze atacurile unor adversari politici. În speță, după ce, în introducere, precizează că s-a hotărît cu greu "să întrețină publicul despre șsine însușiț", lucru pentru care nutrește o adevărată aversiune, după ce își destăinuie "excesul de discreție" manifestat chiar în publicistică, el narează următoarele: "Trecuse abia vreun an și jumătate de la intrarea mea în țară. Indispus de atitudinea luată de mine într-o întrunire studențească, un ziar de opoziție a și denunțat publicului pe Ťacest
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
pe care o profesau cu dezinvoltură mulți dintre cenzori - după mărturia lui Stelaru - era și ea, alături de micile, simpaticele complicități, o formă aparte de toleranță. O aprobare tacită din partea agenților Cenzurii alterna cu un curaj - lipsit, ce-i drept, de excese - al ziariștilor. Cu dus și-ntors. O întâmplare de reținut, măcar ca detaliu al unei epoci lipsite de tabloide, vizează direct cenzurarea tuturor informațiilor care ar avea ca subiect "coafura doamnei Franasovici". În legătură cu această ciudată și caragialiană interdicție, Ioan Lăcustă dă
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]