1,082 matches
-
Jespers că vor Întîlni - iubiri mortale. Thomas și Ingrid se căutau, nu cu Înfrigurare; tăcerile lor prelungite țineau locul vorbelor, femeia s-ar fi mulțumit cu puține, doar cîteva sunete. Un fel de semnal; te iubesc devenise aproape interjecție, o exclamație În jocul cuplurilor În formare; Thomas nu credea că va rosti vreodată vorbele magice. Ar fi fost și caraghios; considera expresia tocită; definea stări extatice, trecătoare, precum un aaaaaaaaah din finalul unei partide oarecare de sex. Thomas și Ingrid erau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a visa și de a fi visată, trezirea din visul nocturn nu înseamnă decât reînceperea căutării unui tărâm în care visul să-și poată regăsi potențialul creator. Visul vieții devine voință imperioasă de a trăi, așa cum se manifestă ea în exclamația tragică a personajului Augusto în dialog cu autorul Unamuno, „vreau să trăiesc, vreau să trăiesc și să fiu eu“. Nivelul oniric suprem este cel metafizic: divinitatea. Unamuno în speță nu e decât un vis al lui Dumnezeu și va dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vă citesc rezultatele, Mă interesau mai mult concluziile, și le-am aflat, Centrul nu ne va mai cumpăra statuetele. Marta, care ascultase cu tot mai multă îngrijorare cuvintele tatălui, își duse mâinile la gură ca pentru a-și reține o exclamație. Cipriano Algor făcu un gest pentru a-i cere să se liniștească, în timp ce răspundea unei întrebări a șefului departamentului de achiziții, Vă înțeleg dorința de a mă lămuri pe deplin, sunt de acord cu ce-ați spus, că a prezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
În Khorasan, În Fars și În Mazandaran, el, pe care oricare cetate dorește să-l primească Între zidurile sale, pe care orice principe speră să-l atragă la curtea sa, a fost atacat, ieri, pe străzile din Samarkand! Se ridică exclamații indignate, urmate de un vuiet pe care cadiul Îl lasă să crească puțin, Înainte de a-l domoli printr-un gest și de a continua: — Fapt Încă și mai grav, În bazar a fost cât pe ce să izbucnească o răzmeriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unul câte unul, cu voce tare. În mijlocul acelor celebrități, un scaun rămânea gol, dar un bărbat sosi numaidecât, și am Înțeles că pentru el fusese rezervat acel loc. Imediat a fost copleșit cu atenții, adulat, fiecare din cuvintele lui provoca exclamații sau râsete. Bunicul se ridică, Îmi făcu semn să-l urmez. Vino, trebuie să te prezint vărului meu Henri. Spunând acestea, mă trase până În dreptul noului-venit. Cei doi veri se Îmbrățișară, Înainte de se Întoarce spre mine. — Nepotul meu american. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
purta Îl desemna, dincolo de orice Îndoială, drept personajul important al adunării. Făcu un pas În direcția mea: — Benjamin! M-am ridicat, am făcut doi pași, m-am frecat la ochi. Fazel! Ne-am aruncat unul În brațele celuilalt, cu o exclamație de surpriză. Ca să-și explice efuziunea, puțin obișnuită firii sale, le aruncă tovarășilor săi: — Dl Lesage era prietenul lui Seyyed Djamaledin! Într-o clipă, am Încetat să mai fiu un oaspete de seamă pentru a deveni un monument istoric sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am continuat drumul singur, pe jos, până la palatul lui Șirin. — Pari cu totul tulburat, Îmi spuse ea, ieșindu-mi În Întâmpinare. — Tocmai mi-am luat rămas-bun de la Shuster. — A! În sfârșit a plecat! Nu eram sigur că am Înțeles tonul exclamației ei. Mi-a explicat: — Mă Întreb astăzi dacă n-ar fi fost mai bine să nu fi pus niciodată piciorul În această țară. Am privit-o cu groază. — Tocmai tu spui asta! Da, eu, Șirin, sunt aceea care spune asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de presiune hârâi și se topi. Lumina se stinse. Cei doi bâjbâiră în căutarea unor lanterne. Parker încercă să găsească butonul de declanșare a generatorului auxiliar care procura energie în absența mașinilor principale. Pe pasarelă domnea confuzia. Când urletele și exclamațiile se mai potoliră, Lambert proferă prima reflecție inteligentă. ― Generatorul secundar trebuie să fi fost branșat acum. Făcu un pas și se lovi cu genunchiul de marginea pupitrului. ― Atunci nu văd de ce n-avem lumină, zise Kane care, cu mare precauție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de umiditate. Dacă scoatem tot din conductă, refacem sudurile. Acum ar trebui să aveți energie. Ofițerul executant manevră un comutator. Pasarela se lumină instantaneu, lectorii electronici șovăiră, apoi se aprinseră, și în fața acestei agreabile abundente de semnalizatoare în cabină izbucniră exclamații de satisfacție. ― Avem energie și lumină, raportă Kane. Bună treabă! ― Nu facem decât treabă bună. replică Parker. ― Păi, zise Brett care trebuia să fie pe lângă motoare, după bârâitul regulat care-i însoți răspunsul monosilabic. ― Nu vă bucurați prea tare, reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
însă, autorul profită de sensul cunoscut, și, hai să zicem, tocit pentru haiku, pentru a recupera caracterul oarecum proaspăt, neistovit, mereu viguros al vremii. Nu găsesc un cuvânt potrivit în românește ca să exprim entuziasmul superlativ al rusescului maladeț (молодец) - tânăr! - exclamație a excelenței și a admirației nereținute: rutina capricioasă a vremii, repetiția ei aparent plictisitoare este statornicie și prospețime supremă, în tonalitățile liricii noastre: Tu din tânăr precum ești / Tot mereu întinerești. Acum e de înțeles de ce-i tot mai trist
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
lui Rameau (Esrig), Război și pace de S. Bondarciuk, Unchiul 50 Vanea ( Koncealovski), Furtuna (Ciulei), Trilogia antică (A. Șerban), Birlic În Două loturi, Tragedia omului a lui Gh. Harag, filmele lui Fellini ș.a. mi-au smuls de pe buze, recunosc, punitiva exclamație. Ergo, om muri & om vedea... III. REGIE / REGIZORI / VIZIUNI REGIZORALE ... Voi vorbi despre o carte ciudată (fără autor!), cu un personaj-regizor ciudat, realizatorul unui gen de teatru ciudat. Dar fiindcă e vorba despre o personalitate - Robert Wilson - și o carte
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
vreodată că fusese pe lista aceea a lor, cea mai importantă. Dădu să spună ceva. Nu-i ieși nici un cuvânt. Doar un gâjâit, de ceapă sfârâind în tigaia încinsă. Sorbi câteva înghițituri din pahar. Reuși, în sfârșit, să îngaime, în exclamațiile satisfăcute ale sălii. - Propun să ne oprim aici. Ne așteaptă cu masa, că e sâmbătă și are o nuntă la cantină după noi. Continuăm mâine. Și cu concluzii. Cu fir roșu Stătea la un colț al mesei, cel dinspre calorifer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
conștient de toate aceste lucruri și totuși mè las furat de lumea virtualè, e singura pe care o cunosc foarte bine, E trist ceea ce-mi spui, Matei! privindu-mè insistent, Nu existè nici o alternativè! e credința mea, Trebuie sè existe! exclamația ei, dar eu știu cè nu mai e nici o șansè, rem nu-i de nasul lui Matei o astfel de femeie! Și viața ta, Matei?! mè întreabè de viața mea, îmi place cum îmi spune Matei, pe numele meu adevèrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lumea asta mai mult decât să mi se maseze picioarele. Delicat, îmi frământă degetele unul câte unul, presându-le doar atât cât e nevoie pentru a mă relaxa, apoi trece la pernuțe și arcada plantară, găsind și amortizând tensiuni, până când exclamațiile mele de plăcere se întețesc. Am uitat de film. Mâinile lui Jake sunt calde și puternice, iar eu sunt atât de preocupată să mi le imaginez tratând tensiunile din tot corpul meu, că nu-mi dau seama când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nr 1 de peste 13.500 de ani, când avu un simțământ ciudat: îl durea tăcerea. Scrise încet, infinit de încet, de parcă ar fi vrut să guste acea clipă, electrocutat de extaz, ritmul primei fraze. Allegro molto moderato e Grave. Revigoră exclamația de durere și nuanța de bocet, adăugând în partea a III-a hexacordul ascendent fa diez re și învolbură Rondo-ul cu forme cromatizate în fraza a IV-a din partea a II-a, dându-i astfel viitorului text, unduirea unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să doarmă și să doarmă. Se treziră câțiva pe la miezul zilei și începură să spună bancuri și să facă glume, dar se plictisiră rapid. Unii și-au regăsit pofta de somn, alții se uitau pe geam și mai scoteau câteva exclamații din când în când, iar doi dintre ei se jucau cu Vagabonzii, care nu mai erau așa de înfricoșători după ce se cuibăreau la pieptul lor și îi lingeau pe față când erau scărpinați între urechi sau pe șira spinării. Trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ar fi așteptat și ea la aeroport, cu noi. Ele i-ar fi făcut loc În mijlocul banchetei și și-ar fi trecut pălăria ei din mână În mână, dându-și coate, pe furiș, și scoțând cele mai ascuțite chicoteli și exclamații. Momentul următor fiind la sigur cel În care s-ar fi luat de pantofii ei, ce formidabili, că de unde i-a luat, că ar vrea neapărat și ele, pufnind de râs pe furiș și dându-și coate. Și Buni, pierzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
din cauza șocului și a zahărului, mi s-a părut că lipsisem multă vreme. Nenorocitul de Neil era în continuare în centrul atenției, fiind înconjurat de un cerc de oameni care dădeau din cap compătimitor, murmurau și scoteau tot felul de exclamații aprobatoare. Am tras concluzia că toți erau niște bețivi mincinoși care-și băteau nevestele. Chiar și femeile. îl auzeam plângându-se: —Mă simt așa de trădat. Nu-mi vine să cred ce mi-a făcut! E nebună! Să știți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Sunt aici numai fiindc-am crezut că baraca asta e o fermă de sănătate. Dar nu e nimic în neregulă cu mine! într-o anumită măsură, mă așteptasem să fiu contrazisă, dar Chris n-a făcut decât să scoată niște exclamații cu tentă generală, menite să mă liniștească, de genul celor pe care le scoate un veterinar atunci când asistă o vacă la naștere. Eram ușurată. Și impresionată. Cei mai mulți bărbați o iau razna atunci când o femeie începe să plângă. Ceea ce nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
apropie de mine acum, îl omor. Și, în mod straniu, în afara momentului când Fergus, cel care fusese parcă ars cu acid, mi-a întins o cutie cu șervețele, ceilalți ne-au lăsat într-adevăr în pace. Chris a scos noi exclamații liniștitoare. Atenția lui era ca o loțiune calmantă aplicată pe rănile provocate de respingerea lui Luke, era antidotul împotriva otrăvii pe care mi-o inoculase Luke. Nu înțeleg de ce a trebuit să-l mintă pe doctorul Billings în ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
urâtă, făcută parcă din granit. Majoritatea persoanelor în vârstă, care erau la Cloisters de mai bine de o lună, se uitau cu buzele strânse, într-un gest de dezaprobare. Frederick, care atinsese măreața vârstă de șase săptămâni, a scos o exclamație de dezaprobare, s-a stropșit și a zis: N-ar trebui să dai vina pe nimeni altcineva. Ar trebui să cauți să-ți dai seama care e vina ta în toată povestea asta. La care, toți cei care erau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Măcar dac-aș ști unde e, mi-a șoptit Brigit în agonie. Măcar dac-aș ști că nu e cu altcineva. Atunci aș reuși s-adorm. Știi că de trei nopți n-am mai închis un ochi? Am scos niște exclamații liniștitoare. Ceva de genul „Ești mult prea bună pentru idiotul ăla demn de dispreț“. — Nu vrei să-l suni tu? m-a implorat Brigit. Te rog, sună și vezi dacă răspunde el și dup-aia închide repede. De unde să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lăsat-o baltă. —Cum ziceam, a oftat Dermot, întotdeauna i-a plăcut băutura, dar a ascuns dimensiunea tragediei până când s-a văzut cu inelul pe deget. După care a început să-și bată joc de mine. Chaquie a scos o exclamație. Josephine s-a încruntat la ea și i-a închis imediat gura. — Cum și-a bătut joc? —Eu muncesc din greu, a zis Dermot. Din greu. Sunt un om care a reușit prin forțe proprii și am plecat cu afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ea m-a învățat tot ce știu. M-am forțat să râd și am așteptat ca Mike și ceilalți să mi se alăture. Dar nimeni n-a râs. N-au făcut decât să mă bată pe spate și să scoată exclamații liniștitoare. La prânz n-am putut să mănânc nimic. în loc de asta, m-am rugat. Mai fierbinte decât mă rugasem vreodată. Disperată, am negociat cu Dumnezeu tot felul de înțelegeri. O viață petrecută în misiuni umanitare dacă accepta fie să abată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de „farsă groasă”, cum îl caracterizează însuși dramaturgul, dar având vanitatea relațiilor sociale. Tot în relații de alianță amicală este și Ipistatul din comedia D-ale carnavalului. În schimbul unui bilet la loteriile Ipistatului, Nae Girimea îi poate solicita oricând serviciile. Exclamația energică „Vorbă” constituie mecanismul personajului și destăinuie caracterul de autoparodie. Apariție fugitivă, Ipistatul contribuie alături de celelalte personaje la crearea și menținerea atmosferei de farsă prin „stupiditatea și nebunia lui de cea mai pură speță”<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 159
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]