990 matches
-
pună piedici universalizării acestui tip de etică ce trece dincolo de granițe (atât imaginate, cât și teritoriale): "Acolo unde o astfel de etică se practică în mod riguros, nu există nicio voce ce poate pretinde că se sprijină pe o bază exclusivistă, oferind această bază drept sursă pentru un adevăr necesar pe care ființele umane trebuie să-l proiecteze în mod violent în numele cetățeniei, poporului, națiunii, clasei, genului, rasei, epocii de aur, sau al unei cauzalități istorice de orice fel. Acolo unde
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
căutat să conteste orientarea ontologică și epistemologică convențională din domeniu, angajându-se în așa numita "a treia dezbatere" dintre teoreticienii pozitiviști și cei postpozitiviști din Relațiile Internaționale, temă discutată în capitolele precedente. În acestă dezbatere, teoreticienii feminiști au contestat natura exclusivistă, stato-centrică și pozitivistă a disciplinei, mai ales la nivel metateoretic. Multe din contribuțiile feministe au căutat să deconstruiască și să submineze realismul, teoria dominantă prin care se explica "politica de putere" în relațiile internaționale de după război. Asumpția unei epistemologii feministe
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
indusă de modelul bărbat/stat al lui Waltz (cf. Elshtain 1985:41). Feminiștii caută modele alternative, mai bogate, în ceea ce privește agentul modele care să țină cont atât de producție, cât și de reproducere, să redefinească raționalitatea astfel încât să fie mai puțin exclusivistă și instrumentală și să respecte relațiile umane (pe toate palierele) ca și interdependența dintre ființele umane și natură (Tickner 1991: 204-6). Spre exemplu, anumiți cercetători caută modele emancipatorii de acțiune la periferie printre femeile din lumea a treia și printre
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Sand) Tot marea scriitoare franceză dă și remediul: „Te iubesc pentru a te iubi și nu pentru a fi iubit, fiindcă nimic nu egalează pentru mine fericirea de a te vedea fericit”. Dragostea te face orb și surd. Dragostea este exclusivistă: te face să te dedici În Întregime ei: „Oh, dragostea face chiar și pe un câine să latre În rimă”; „Dorul de cine se leagă nu-l lasă cu mintea-ntreagă”.) Iubirea adevărată nu rămâne ascunsă. (Ceea ce nu este cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pentru altul ciumă. (Așa cum unii oameni nu pot sesiza nuanțele sau alternativele Într-un schimb de opinii, exprimând și adoptând Întotdeauna numai aprecieri, judecăți categorice, la fel alții nu pot să se exprime În plan afectiv decât Într-un mod exclusivist, preferențial, neacordând astfel Încrederea sau afecțiunea acelora din jur care le merită.) „Este mai În puterea ta să nu fii rău, decât să Împiedici răutatea altora. Îți este mai la Îndemână să contribui la perfecționarea morală a omenirii Începând cu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
alegi ca soție decât femeia pe care ai alege-o ca prieten, dacă ar fi bărbat. (Adică acea femeie care este capabilă atât de afecțiune, cât și de luciditate și realism, pentru a nu face din iubirea ei o preocupare exclusivistă.) Femeia Înțeleaptă se mărită mai degrabă cu cel care o iubește decât cu cel pe care Îl iubește. Pentru că este mai plăcut orgoliul de a te ști iubit decât suferința de a nu ști niciodată pe deplin dacă iubirea-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și ca una capabilă să privească critic aceste norme și exigențe, pentru a le Îmbunătăți și ridica la cote tot mai Înalte ale răspunderii profesionale și morale. Μ Marele neajuns al Încăpățânării constă În faptul că, o dată instalată, ea devine exclusivistă, nepermițând ca pe parcursul desfășurării ei să se mai facă și altfel de evaluări sau de anticipări. Μ Ca să nu trăiești mari deziluzii, trebuie să știi Întotdeauna ce vrei să faci cu ceea ce poți (sau cât vrei să faci din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
merg numai eu, pentru că le știu numai eu... Μ Unii poeți confundă talentul cu logoreea poetizată. Μ Acel medic este Înțelept În profesiunea lui, care știe că și cuvântul poate fi un medicament. Μ De ce majoritatea oamenilor nu agreează situațiile exclusiviste? Pentru că ele limitează la maximum presupunerile, deliberările, angajând mai mult partea instinctuală din noi. Μ Nu orice evaluare de sine sau cunoștință despre sine Își merită și atributul de conștiință propriu-zisă, ci numai aceea care s-a transformat Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cel dintîi sentiment, pe care trebuie să-l căutăm în opera unui poet liric, este iubirea”1). O „problemă mare și eternă”, „causa causarum”, cum au considerat-o numeroși alții. Adevărata menire a poeților - susținea, într-un fel ritos și exclusivist, cineva, la începutul secolului XX - e s-o cînte. Pentru ei aceasta ar fi cea mai pasionantă și mai productivă dintre teme: „Poeți, lumina vieții voastre/ E visul magic de iubire;/ în dorul ei cîntați voi jalnic,/ Ca ea nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a conflictelor sunt numeroase și de valoare adaptativă inegală. Alegerea lor va depide de tipul conflictului în cauză și de particularitățile personalității individului aflat în conflict. Asemenea conceptului de frustrație, conceptul de „stres” a primit mai multe accepțiuni. În mod exclusivist, unii cercetători îl definesc numai în termeni de „stimulus” („stres stimulus”), iar alții limitează înțelesul termenului de stres la răspunsurile sau reacțiile pesoanei („stres reaction”), ignorând situația care le produce. În sfârși în unele cazuri sunt relevate mai mult particularitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și dureri ale semenilor care concordă cu propriile sale interese de moment. Orgoliul personal al lui Achille este, într-adevăr, atât de puternic, încât pune stăpânire pe sufletul său, îi dezorganizează personalitatea, făcând-o să se exprime prin acțiuni impulsive, exclusiviste, chiar inumane. Astfel, atunci când ambițiosul Agamemnon, șeful suprem al armatei acheilor, îi cere să-i cedeze o frumoasă captivă, pe Brisais, Achille nu numai că refuză cu indignare să fie lipsit de un „bun al său”, dar se lasă în
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
să votezi pentru Hitler, tineretul are întotdeauna dreptate..."). Desigur, văzut astfel, conducătorul promite să fie o călăuză profetică, pare a avea drept misiune esențială să încarneze, conferindu-le măreție, visele, certitudinile și așteptările adolescenților: afirmarea primatului acțiunii, intoleranța ideologică, orgoliul exclusivist de grup, nevoia de comunicare fizică, voința de devotament și de sacrificiu, ajungîndu-se chiar la aspirația secretă de a fi scurtcircuitat de moartea sinucigașă, de moartea violentă, căutată sau acceptată în marele tumult al tragediilor colective 39... Tată sublimat pe
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
astfel de acord cu inițiativa promovată în școala americană de către Stanley Hall și John Dewey de a se învăța lucrînd (learning by doing). Deși în Ideile moderne asupra copilului (3) Binet păstrează criticile aduse vechii pedagogii, acestea sînt mai puțin exclusiviste ca în lucrările anterioare. Avea acum în fața sa și rezultatele pedagogiei și cele ale pedologiei, putînd face comparație între ele. Vechea pedagogie, arăta el, deși prea verbală, prea predicatoare, a relevat unele probleme importante ale școlii. Aceste probleme trebuie să
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
desconsiderăm, ne-a invadat viața în forme pe care nu le putem ignora Nachbar și Lause descriu patru tipuri de prejudecată pe care le putem dezvolta față de cultura populară. În general, cultura populară este privită drept o cultură simplistă și exclusivistă. Partizani ai culturii populare, Nachbar și Lause o descriu ca formă cu sensuri multiple, complexe și adânci prin reiterarea miturilor, ritualurilor și iconilor. Nici trivială nu este, deoarece, privită în complexitatea ei, aparține unei grile culturale foarte diversificate, al cărei
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
complexe și adânci prin reiterarea miturilor, ritualurilor și iconilor. Nici trivială nu este, deoarece, privită în complexitatea ei, aparține unei grile culturale foarte diversificate, al cărei studiu este serios și destul de complicat. Nu pare să fie nici iminentă și nici exclusivistă, alte două prejudecăți, pentru că nu se integrează în "canonul cultural" (un alt termen contestat), ci își caută un loc în afara lui22. * Și atunci, ce este cultura populară? Care sunt formele ei cele mai vechi? Se pot regăsi în istoria clasică
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
tiparului masculin hegemonic, subliniază potențialul contestării locale care emerge din condiția marginalității. Procesul de accentuare a diferenței dintre bărbați și femei, de la diferitele moduri de cunoaștere până la variile modalități de comunicare și de interacțiune online este socotit unul esențialist și exclusivist (promovând punctul de vedere al femeii universaleă și periculos în tentativa de impunere a unor noi bipolarități și scheme comportamentale. Chiar dacă instrumentarul terminologic și imaginarul postcolonialist este identic, până la un anumit punct, cu discursul feminismului, lucrurile se complică prin introducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tradiția farisaico-rabinică și se conformează doar Scripturilor. În concluzie, merită să semnalăm o polemică apărută recent: reproșul adresat celor care îngrijesc (conform acuzei, autonumiți îngrijitori) publicarea textelor de la Qumram că aceasta este prea lentă și că munca aceasta este atribuită exclusivist, împiedicându-i pe alți cercetători să studieze materialul descoperit; în fine, reproșul că unele texte au fost intenționat sustrase pentru că deranjau credința creștină. Acuzatorii sunt cercetători care datează aceste texte la originile Bisericii de la începuturi și cred că unii dintre
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
veți simți mai inconfortabil. Eu nu am selectat teorii arbitrare, ci pe cele care sunt esențiale pentru fizică. În ultimul timp, cel care a proclamat răspicat simplitatea legilor fizicii a fost Einstein, care a folosit matematica în mod atât de exclusivist, încât a ajuns să fie foarte recunoscut ca matematician. Atunci când analizăm lucrarea sa despre teoria specială a relativității, ni se pare că avem de a face cu abordarea unui filosof scolastic. El știa dinainte cum ar fi trebuit să arate
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
lui Noica un cerc închis și a fost folosit de protagoniști după 1989 pentru a lărgi grupul prin foarte atenta selecție a noilor membri. După 1989, mulți autori de mai mică anvergură s-au referit la această mult remarcată trăsătură exclusivistă a „școlii” și la reproducerea ei în epoca post-Noica, comparând-o cu logica unui grup de presiune sau a unei mafii, în stare să promoveze chiar autori mediocri. Această interpretare a celui mai spectaculos fenomen recent legat de circulația elitelor
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în afară !” e morala acestei pelicule agresive, menită să-i determine pe tineri să nu mai plece din România Socialistă. Trecătoarele iubiri, făcut de Malvina Urșianu pe aceeași temă antiemi grație, pare, prin comparație, o mostră de calofilie pasabilă. Regulile exclusiviste ale propagandei, în alb și negru, fără nuanțe, sunt respectate cu sfințenie de regizor și scenarist. Occidentul e o iluzie rea, România lui Ceaușescu - certitudine bună. Cum spuneam, acest film nu apare întâmplător în 1978. Începând cu 1975, în România
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Klein a utilizat din ce în ce mai pregnant o înțelegere populară a termenului de natio, elasticizând astfel categoria restrictivă pentru a cuprinde întreaga "populație plătitoare de biruri" unită printr-o comuniune de obiceiuri, limbaj și credință. Desfacerea populară a națiunii închise în granițele exclusiviste ale elitei sociale își atinge momentul de maximă extensiune în 1744 cu prilejul Sinodului convocat de episcopul uniat în vederea organizării luptei pentru emanciparea românilor transilvăneni. În cadrul acestuia, națiunea română este lărgită pentru a deveni coextensivă cu întreaga românine transilvană. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românești ale miturilor transculturale ale originii comune și ale permanenței istorice. În versiunea Școlii Ardelene, mitul originii comune este turnat în matrița latinității absolute a tuturor etnicilor români. Embrionul identitar al românismului, care avea să irumpă ulterior într-un naționalism exclusivist etnic, a fost sădit de cronicarii din secolul al XVII-lea, care au "descoperit" și subliniat romanitatea popoarelor de care aparțineau. Originea a devenit nu doar izvorul conștiinței identitare românești, ci și pilastrul ei fundamental. Specificată în esența sa încă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
179). Patriotismul bărnuțian este așadar apărarea și cultivarea geniului național, a acelui Volksgeist pe care Herder l-a descoperit ca fiind chintesența identitară a popoarelor. În opoziție cu inclusivismul patriotismului civic cimentat pe cetățenie și binele public, patriotismul etnic este exclusivist. Bărnuțiu protestează în termeni vehemenți împotriva "străinismului", promovând o formă de purism național, un românism purificat de orice fel de interferențe din afară care să altereze instituțiile strămoșești. În doctrina bărnuțiană găsim elementele unei pedagogii a xenofobiei, anti-străinismul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
desigur, să-și verse sângele în numele spiritului național după modelul eroicilor lor străbuni. Prin autohtonismul bărnuțian și odată cu pedagogia sa a națiunii se configurează în discursul didactic românesc din ce în ce mai clar liniile de forță ale naționalismului etnic cu tente xenofobice și exclusiviste. Patriotismul civic este deturnat înspre un naționalism etnic. În paralel, se produce și tranziția de la accident la destin, de la hazard la necesitate istorică. Florian Aaron o spune tranșant: patriotismul "patologic", constând într-o "nemăsurată iubire egoistică de cei de un
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
devine o necesitate psiho-emoțională determinată de natura însăși. Naționalismul mesianic al lui Bălcescu, în care națiunile erau creația providenței, este secularizat în naționalismul primordialist al lui Bărnuțiu, în care națiunile sunt opera exclusivă a naturii. Noua paradigmă a naționalismului etnic exclusivist ale cărei articulații critice au fost enunțate în Pedagogi'a lui Simion Bărnuțiu va fi așezată ca temelie a educației românești de către George Radu Melidon, care, în calitate de director al Școlii normale de învățători din București, redactează Manualul invĕtietorului sau Elemente
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]