2,256 matches
-
preceptelor cu privire la puritatea rituală din aceeași carte. Se pune o întrebare: înainte de a obține iertarea, acest bărbat a trebuit să pună capăt acestei uniuni? Nu putem ști, și asta din două motive: înainte de toate, nu este sigur în totalitate, după exegeții contemporani, faptul că iertarea din 2Cor 2,5-11 a ajuns la cel care a fost excomunicat în 1Cor 5,1-5; pe de altă parte, dacă este într-adevăr vorba de același bărbat, Paul nu spune nimic în această privință. De
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
Incidențe”, „Făclia”, 1975, 8 932; Radu G. Țeposu, „Incidențe”, ECH, 1975, 11-12; Gheorghe Grigurcu, „Incidențe”, F, 1975, 12; Ulici, Prima verba, II, 30-32; Bucur Țincu, O istorie a presei literare din Transilvania, VR, 1980, 8; Vlad Sorianu, Scriitorul total și exegeții săi, ATN, 1981, 4; Emil Manu, Integrala „F”, RL, 1982, 33; Sultana Craia, „Dincoace și dincolo de F”, LCF, 1982, 37; Petru Poantă, „Paul Sima”, TR, 1983, 27; Costin Tuchilă, Despre critică, pornind de la poezie, ST, 1986, 7; Constantin Cubleșan, Rațiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290093_a_291422]
-
V. tratează principalele direcții ale activității acestuia, dezvăluie evoluția statutului său poetic de la respingerea critică a poemului The Waste Land (1922) la elogiul postbelic unanim, comentându-i lirica din punctul de vedere al coerenței, și nu a fragmentarismului, ca majoritatea exegeților; expune principiile sale de poetică, toate cu o îndelungată carieră literară; descifrează simbolurile din teatrul său, demonstrând cum tendința de evadare din lirism a condus la eșec dramatic; studiază Four Quartets (1944) ca testament al întregii creații eliotiene. Autoarea a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
globală a răspândirii literaturii române în spațiul polon și viziunea caleidoscopică asupra circulației literaturii polone în țara noastră prin creatorii ei reprezentativi. Scopul fundamental al lui V. a fost de a elabora o istorie a literaturii polone din perspectiva unui exeget român, analizele și studiile anterioare, incluse în volumele Scriitori polonezi (1972) și Ipostaze europene ale romanului contemporan. Romanul polonez (1984), constituind etape pregătitoare. Construit din medalioane ale unor individualități care au marcat momente majore în evoluția acestei literaturi, demersul analitic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
cailor (1984), Umbra focului (1986). Poezia cultivată de C. este cerebrală, livrescă, aparținând unui intelectual subtil, elevat. Lipsită însă de originalitate, ea se datorează mai ales „amintirilor” literare ale autorului și mai puțin propriei sale sensibilități. Tocmai de aceea, unii exegeți au evidențiat ermetismul său de tip barbian, iar alții, „nostalgia epigonică a unui suprarealism pierdut” (Emil Manu). Activitatea de critic și istoric literar, concretizată în volume de studii și articole precum Portrete și opinii literare (1972) și Recitind clasicii (1975
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286036_a_287365]
-
de personalități de tipul «who’s who» s-au Înmulțit În domenii foarte diferite. Formulă dicționarului are, de asemenea, avantajul de a prezenta o informație cu pretenții de obiectivitate, interpretarea operei sprijinindu-se mai ales pe citate alese din anumiți exegeți. Este astfel posibil să se detașeze biografia de operă și să se evite conexiuni jenante În cazul anumitor autori dintre cei mai controversați. Este mai cu seamă cazul autorilor veniți din exil - adesea doar simbolic, prin publicarea operelor - care au
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
scrisului lui Titu Maiorescu întreprinsă de M. detectează o polaritate fondatoare: la o extremă - spiritul religios, afirmativ, edificator al ctitorului și deschizătorului de drum, la cealaltă - spiritul polemic lucid al contestatarului, care demolează metodic, netezind drumul celui dintâi. Conform opiniei exegetului, în principiu cele două vocații s-ar manifesta succesiv: întâia parte a criticii lui Maiorescu este negativă, în contrast cu ultima parte, care afirmă. Prin urmare, Maiorescu nu propune o nouă cultură decât după ce denunță viciul radical al celei vechi. În planul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
din câte am aflat s-au epuizat grabnic și cu siguranță vor fi în curând reeditate. Prima din ele se prezintă ca un album, consacrată fiind Varșoviei, a două este o monografie amplă. Ambele au fost scrise de Nicolae Mareș, exeget al literaturii polone, cercetător al raporturilor polono-române, un sincer prieten al Poloniei. Autorul, ca umanist, consacră numeroase pagini istoriei și culturii poloneze din cele mai vechi timpuri până azi". Przemyław Burchard, "Favorabil despre Polonia", Poznaj Swiat, iunie 1975 "Astfel spus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Baboi, I. Omescu, însoțite de neplăcute surprize de genul turnătoriilor la Securitate ale lui Lucian Valea, reproduse din dosarul obținut de la CNSAS. În ambele volume, erosul este la mare cinste, ceea ce n-are cum să ne mire în cazul unui exeget al lui Freud. Numai că eroinele cu pricina fiind, acum, gospodine la casa lor, lectura le-ar putea aduce, pe lângă șoapta gâdilitoarelor amintiri, niscaiva complicații familiale, bașca disconfortul detalierii publice a ședințelor de amor. Unii (Nina Cassian) nu se sfiesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vederii de către un orb. Dimpotrivă, trecerea inversă este asociată cu pierderea vederii : „Apoi Isus a rostit : «Venit-am În lumea aceasta spre judecată, ca să vadă cei fără vedere, iar cei cu ochi să orbească»” (Ioan 9, 39). Ca pentru majoritatea exegeților evangheliilor, pentru mitropolitul Varlaam (Cazania, 1643), toți creștinii sunt asemenea orbilor tămăduiți : „se deșchiseră ochii orbilor, și nu numai ai celor doi, ci a toată lumea” ; sau : „să ne asemănăm și noi acestui orb” <endnote id="(96, pp. 185 și 340
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
primii ani ai tinereții ca să bată la porțile luminii și ale consacrării artistice, o făcea asemenea multor confrați din aceeași parte și din alte colțuri ale țării. Și porțile acestea, care nu se deschid oricui, i s-au deschis. Un exeget, care l-a cunoscut la Școala de arte frumoase din Iași, vedea încă de pe atunci în Cămăruț ―silueta bărbată a ciobanului carpatic, mereu egal cu măgurile și cu brazii, venind cu ele din veacuri. Într-adevăr, era un tânăr înalt
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
contradictorii asupra creației sale, unii critici considerându-l mai izbuitit în uleiuri, iar alții mai bun în acuarele. Petru Comarnescu, de pildă, opinia că ―Minunatele priveliști ale Iașului sunt mai grăitoare la Cămăruț în acuarelă decât în uleiuri..., iar alt exeget era de părere că ―Pentru amplitudine, mai ales pe verticală, el ―și-a rezervat culorile de apă și că printre lucrările realizate în această pretențioasă tehnică sunt ―piese definitorii pentru modul cum acuarela poate duce mult mai departe decât uleiul
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
circulație, însă în configurarea peisajului literar românesc al anilor ’70-’80 ai secolului al XX-lea importanța activității foștilor membri ai grupului oniric rămași în țară - Leonid Dimov, Sorin Titel, Virgil Mazilescu, Emil Brumaru - nu mai trebuie demonstrată. Teoreticienii și exegeții - subiectivi, militanți, implicați - ai o. au fost cei doi inițiatori, Dumitru Țepeneag și Leonid Dimov, exegeza profesionistă neputându-se exprima aproximativ două decenii asupra chestiunii. Conținutul o. e indicat de însăși denumirea lui, ce trimite la vis. Însă poetul oniric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
într-un mixaj ce nu individualizează vocile narative. Altă direcție a preocupărilor lui T. este ilustrată de eseul critic pe marginea textelor literare. Așa cum declară în prefața la Plânsul lui Bacovia. O interpretare psihanalitică (1997), inițial teză de doctorat, intenția exegetului ar fi să „retrăiască pe Bacovia, în toate sensurile”, de unde și stilul discursiv - cu devieri impresioniste - în analiza textului bacovian, văzut din perspectiva freudiană și jungiană, într-un demers lipsit de argumentări și redundant nu o dată. SCRIERI: Exerciții de adorație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
de la Berlin, 15 ianuarie 1850 fiind data botezului. Un alt aspect biografic investigat de F. este drumul de la Cernăuți la Blaj, părerea lui fiind aceea că poetul a urmat ruta Vatra Dornei-Bistrița- Reghin-Târnăveni-Blaj. Nu este, de asemenea, de acord cu exegeții potrivit cărora Eminescu ar fi fost „propriu-zis” membru al cercului literar „Orientul”, condus de Gr. H. Grandea. Dacă aceste opinii privind biografia poetului comportă discuții, aceea că Titu Maiorescu l-a internat pe „incomodul și periculosul” Eminescu ca să dea satisfacție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
România literară (38, nr. 33, 24 aug. 2005, p. 6), publicat cu titlul Un roman al ecologiei umane. Disponibil la adresa: URL: http://fantastica.ro/ [accesat la data de 13.07.2015] TEZE DE DOCTORAT COORDONATE ONȚELUȘ, Gabriel. Emil Cioran, un exeget liric al Căderii: teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2000, 216 f. GAVRILĂ, Camelia. Mitic și magic în opera lui Lucian Blaga: teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
valoroasă despre George Călinescu. Cum explicați această mobilitate a d-voastră în câmpul cercetării, interesul simultan pentru epoci foarte depărtate între ele. Cum ați încerca să vă definiți propria "diferență specifică"? Vă vedeți mai curând ca un critic literar, un exeget al textelor literare, istoric literar, filolog în sensul cel mai larg? Cum vedeți raporturile între meseria de profesor și cea de scriitor? E.S.: Mobilitatea e o chestiune de concepție, am tratat aceste perioade ca pe un continuum, făcând parte dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
generală a proiecției acestei opere ca literatură, revenim la Elvira Sorohan: "seriozitatea e o mască a ironiei", iar "săgețile ironiei sunt necontenit trimise din spatele unui scut de aparență științifică" (loc.cit.). De aceea, putem accepta portretul de scriitor caracterizat de exegeți drept unul ancorat în credință, misticism și mit, dar și căutător de aventură (cf. Micu 2009: passim). 2.1.1. Pretextul scrierii, în 1948, a Lobocoagulării prefrontale, un aspect în mod surprinzător adesea neglijat de unii exegeți, este indicat explicit
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
scriitor caracterizat de exegeți drept unul ancorat în credință, misticism și mit, dar și căutător de aventură (cf. Micu 2009: passim). 2.1.1. Pretextul scrierii, în 1948, a Lobocoagulării prefrontale, un aspect în mod surprinzător adesea neglijat de unii exegeți, este indicat explicit de Vasile Voiculescu în rândurile servind ca motto la titlu; după un aparent citat ("Lobii frontali sunt inamicii umanității. Lobotomizatul pierde compozanta emotivă a activităților sale etc., etc."), autorul trimite la "Presse medicale, nr. 41 din 10
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a lui Vasile Voiculescu, dar, pentru cadrul abordării procesului de mutilare a psihicului uman, nu putem neglija legătura cu piesa Demiurgul (ca reflex nemijlocit al unor realități caracteristice anilor '40), mai ales că acest declanșator a fost invocat de diverși exegeți, dintre care l-am citat mai sus pe Mircea Braga (chiar în relația cu Lobocoagularea), căruia i se pot adăuga și alte nume. Chiar și pentru Ovidiu Papadima "piesa Demiurgul este o dramă surprinzător de modernă, având ca temă primejdiile
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de observație a unui medic": "[mâncarea respectivă] desfată creierul, înveselește spiritele animale, bucură vederea, deschide pofta, delectează gustul, întărește inima, gâdilă limba, curăță fața, fortifică mușchii, liniștește sângele, ușurează diafragma, răcorește ficatul, strânge splina, mlădiază rărunchii etc." (Vianu 1963: 116). Exegeții operei marelui renascentist francez au atras atenția și asupra descrierilor de tip fișă de disecție anatomică a scenelor de luptă din romanele rabelaisiene; prezentăm, în continuare, ca rezultat al unei căutări proprii, descrierea unor performanțe ale comilitonilor personajului "Frère Jean
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Sergio Givone: "Adevărul care contează pentru noi, deci acela în care este în joc destinul nostru, are nevoie să fie interpretat. Dacă n-ar fi interpretat, ar rămâne fără efect, nici o apropiere n-ar fi posibilă".27 Și mai departe exegetul vorbește despre "traducerea" interpretului ca despre un "exercițiu hermeneutic", care trebuie să îndepărteze pericolul alunecării "figurii visătorului" fără discontinuitate în aceea a "vizionarului". În esență, "interpretul" trebuie să reveleze (din semnele cărților sau din vise) "nu lumea nălucirilor și fantasmelor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în 1593, Cronica lui Zilot Românul, fragmente din Evangheliarul lui Radu de la Mănicești, din scrierile lui Anonymus Lugoshiensis, din operele lui Varlaam, Dosoftei și Miron Costin, din Divanul lui D. Cantemir ș.a. Astfel, prin această activitate laborioasă de editor și exeget al vechilor texte românești, Hasdeu a realizat nu numai o bază documentară de mare interes pentru istoria națională, ci și o competentă referință interpretativă, însumând și multe ipoteze noi, care și-au probat valabilitatea prin rezultatele cercetărilor ulterioare.
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1727]
-
povestirea Ploaia din iunie, înfățișând viața țăranilor din Bărăgan; drept consecință, viziunea realistă a lui Sahia este considerată de „coloratură umanist-socială”, și nu o prefigurare a realismului socialist. Cartea sa de căpătâi este Ioan Slavici, prima monografie dedicată marelui clasic. Exegetul procedează metodic, abordând în capitole speciale opiniile estetice ale lui Slavici și trăgând concluzia, exagerată, că acesta ar fi un teoretician al fenomenului artistic. Sunt analizate nuvelele, romanele și piesele de teatru, scriitorul fiind definit drept cel mai reprezentativ pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
românesc. În alte capitole este abordată biografia lui Slavici, cu citate copioase din evocările consacrate acestuia, procedeu utilizat și în abordarea cu delicate implicații a activității sale de gazetar în timpul primului război mondial, care i-a adus condamnarea la închisoare. Exegetul reține și comentează acuza lui N. Iorga de colaboraționism cu autoritățile de ocupație, dar îmbrățișează fără rezerve opiniile lui Slavici din volumul Închisorile mele. Interesul lui M. pentru epoca marilor clasici este vizibil și în studiul „Convorbiri literare” și spiritul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]