2,012 matches
-
anticipează în chip straniu un film produs, între alții, de Andy Warhol și regizat de Paul Morrisey: Blood for Dracula (sau, în unele versiuni, chiar Andy Warhol's Dracula, 1974). Și acolo aristocrația, reprezentată de Dracula (conte bolnav și decrepit, exilat din Transilvania în însorita Italie, în căutare de sânge de virgine) și de tinerele fiice ale marchizului di Fiori, este ridiculizată de virilul țăran Marco, sedus de idei progresiste și egalitariste. În final, acesta se răzbună pe toți patricienii decadenți
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
american" s-a manifestat prin "trădarea democrației și sărăcirea sufletelor studenților" din universitățile americane postbelice. Una din cauze a fost influența nefastă a nihilismului european, expandat cam în același timp cu acțiunile segregaționiste ale fascismului și nazismului. Atunci s-au exilat în America mulți filosofi și literați europeni, care au modificat vechile concepții antropologico-metafizice americane. Ivirea "noului spirit antropologic" s-a produs prin prefacerile științei despre om sub influențele Tradiției renăscute, susținea G. Durand în studiul său din 1996. Acele reveniri
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mult de slogane. Spre deosebire de popoarele balcanice numeric mai mici și mai ferite de atâtea "atracții perturbatoare", sufletele românilor sunt presate de amenințări producătoare de sentimente și valori contradictorii răsfrânte în comportamentele scindate în cadrul comunităților amestecate ori în locurile unde se exilează sau emigrează. Evenimentele anului 1989 și cele care au urmat amplifică pe alte durate nedeterminate sursele dezbinărilor românilor, în ciuda repetatelor scandări ale unității interne și europene pe toate fronturile. Se găsesc întotdeauna intelectuali, parlamentari și politicieni cu deficiențe ori labilități
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ocupanților sovietici. Insurecția de la Budapesta din octombrie-noiembrie 1956 s-a soldat cu circa 3.200 de morți, 13.000 răniți din ambele părți ale combatanților, mulți arestați și deportați (peste 16.000 maghiari, iar circa 200.000 maghiari s-au exilat în Occident). În aceeași perioadă, Orientul Mijlociu a fost în centrul unei crize de proporții iscată de decizia președintelui Gamal Abder Nasser (1918-1970) al RAU (Egipt) de a naționaliza cu zece ani mai devreme Canalul de Suez. Au reacționat cu forțe
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Și bisericile creștine rupestre din Cappadocia, completate de moscheile și caravanseraiurile turcilor, dovedesc puterea credinței creștine și necreștine în depășirea barierelor naturale de către oamenii purtați de năzuințe înălțătoare. În secolul al XV-lea, frica și prudența față de cuceritori i-au exilat în orașele italiene pe mulți intelectuali bizantini, care, pe lângă documente, cărți, studii despre scriitorii, filosofii, juriștii, retorii și savanții antichității și multe alte informații foarte prețioase pentru intelectualii occidentali, au participat ei înșiși la Renașterea culturală, la Reforma religioasă și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și Uniunea Statală a Serbiei și Muntenegrului până în anul 2006, când aceasta din urmă s-a autodizolvat, au adoptat atitudini de apropiere față de Vest. Bulgaria a fost foarte devotată URSS-ului pe toată durata existenței sale socialiste. Primul comunist bulgar exilat în URSS după insurecția comunistă din anul 1923 a fost Gh. Dimitrov (1882-1949). Iar după câștigarea procesului ce i s-a intentat pentru complicitate la incendierea Reichstagului german din anul 1933, tot el a fost promovat în anul următor secretar
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
filosofului de origine austriacă Paul Feyerabend (1924-1994), redată prin enunțul că știința nu se deosebește prea mult de vrăjitorie, magie, religie etc. Privim din nou la deceniile interbelice mai faste, conservate parțial în memoria celor ce au reușit să se exileze în "lumea liberă" în deceniile postbelice. Unii s-au dedicat metafizicii, filosofiei, istoriei religiilor, esteticii și altor speculații teoretice, pe care guvernanții de astăzi ai țării le desfid cu nonșalanță, adoptând drept obiective de bază ale vieții lor averea, banul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
confirmat. În aceste condiții, războiul este scos în afara conceptului de „experiență“, el contrazice chiar gesturile elementare ale acesteia din urmă: înseamnă o ștergere a memoriei, o „solidificare“ a reprezentărilor istorice și o depersonalizare a actorilor în fața prezenței totalizatoare a destinului. Exilat din domeniul acțiunii și al deciziei individuale, războiul nu mai aparține soldatului, ci unei clase indistincte (Klassenkämpfer), acționând în logica mijloacelor tehnologice de distrugere. Expresia publică a luptătorului, precum și caracterul său mediat de tehnică și rațiuni econo mice sunt mărci
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
domestic-burgheze, dar și a marcării unei sensibilități particulare, a unei aure feminine de un discret lirism. Reveria, capelă particulară, își are propriul cult, un cult al eu-lui sensibil. Ion Theodorescu-Sion utilizează în acest context de sensibilitate figura poetului latin Ovidius, exilat la Tomis, într-un tablou cu titlul Ovidiu în exil (1915). Pictorul subliniază atitudinea melancolic-reflexivă a poetului aflat pe țărm, în timp ce nu departe de el, bărbați și femei participă la rutina cotidiană. Adâncit în propriile gânduri, solitar, poetul se profilează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dragoste asupra capului detașat de trup al sfântului Ioan. Este aici ceva din sărutul furtiv transformat uneori în îmbrățișare a trofeului, devenit monedă curentă a sensibilității decadente prin intermediul piesei lui Oscar Wilde, o comuniune derealizată, imposibilă, menținând o tensiune dureroasă exilată în limbul senzualității macabre? Nimic din toate acestea nu se află în tablourile pe această temă ale Ceciliei Cuțescu-Storck. Cu toate că îmbrățișează capul sfântului, Salomeea nu intenționează să facă gestul blasfemic-provocator, să-l sărute pe buzele inerte. Franz von Stück, Aubrey
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
conștiință 1 Europa dintîi O Europă a murit în 1945, zdrobită sub ruinele națiunilor învinse sau eliberate de învingătorii și eliberatorii deveniți între timp cele două super-puteri mondiale. În acel moment ideea europeană va ieși din negura în care era exilată din secolul al XVI-lea și va afla un început parțial, limitat și circumspect de încarnare. A trebuit ca Europa Timpurilor moderne să se stingă ca să existe o primă voință de naștere europeană. Această primă încarnare a unei idei europene
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
spirala ciclonului. Dubla metamorfoză Europa s-a micșorat. Ea nu mai este decît o bucată de Occident, în vreme ce acum patru veacuri Occidentul nu era încă decît o bucată de Europă. Ea nu se mai află în centrul lumii, a fost exilată la periferia Istoriei. Europa a devenit provincială în comparație cu uriașele Imperii și a devenit provincie nu doar în cadrul lumii occidentale, ci și în cadrul erei planetare. Or Europa nu-și poate asuma pro-vincialismul decît dacă încetează a fi parcelată și atomizată în
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în contextul grabei, al accelerării, al cronometrării, al birocratizării. De aceea, dacă există vreo problemă pe care o pune și impune călătoria Europei la capătul civilizației științifice / tehnice, aceasta este problema unei arte de a trăi. Acum că a fost exilată la periferia Istoriei, Europa își poate pune concret această problemă. Ea nu trebuie să caute arta de a trăi în alte culturi, ci trebuie să-și pună propria problemă a artei de a trăi raportîndu-se "cu suflet european" la culturile
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în exilul meu rîndurile prietenești" scria in 1906 lui P.Missir cel care gustase deja din franzoala surgunului. Autoexilul fusese plănuit (în textul cu valoare de autoportret O răutate își mărturisește intenția "să părăsească acest Orient incult și să se exileze de bună voie în Occidentul luminat") și motivat ("Am fugit din țară de proști."), așteptînd doar ocazia favorabilă (moștenirea Momuloaiei) și punctul de sprijin: "Am dat, în mine, un om celebru pentru România". Într-o scrisoare către Delavrancea se recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
șui generis, care asigură un contract financiar între societate, în ansamblu, si artist. Dacă termenii acestui contract sunt încalcați, cel mai puternic își exercită autoritatea asupra celui mai vulnerabil. În cazul nostru, Blake este taxat drept "un nebun nefericit" și exilat printre paria din Londra: "Multe dintre problemele lui Blake ca artist proveneau din inabilitatea sau refuzul său de a înțelege că geniul nu era suficient în sine; era necesar că el să acționeze în conformitate cu noțiunea care dictă cum anume ar
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
mai poate simți acasă, așa cum se simțea în cosmosul antic și medieval. Universul este perceput acum ca fiind străin destinului său individual: îi apare ca o celulă strâmtă în care sufletul său se simte prizonier sau ca o infinitate ce exilează și neliniștește. În fața tăcerii eterne a stelelor și a spațiilor infinite care îi rămân indiferente, omul este singur cu sine însuși. Și fără patrie. Descriind în termeni atât de clari exilarea metafizică a omului modern, însemnarea lui Pascal intuiește cu
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ÎNVĂȚĂTURA ȘI RĂSPÂNDIREA BAPTIȘTILOR Mișcarea baptistă din Europa a început în secolul al XVII-lea în Olanda. Începutul acestei mișcări este strâns legat de John Smith și Thomas Helwys. Aceștia doi s-au desprins din biserica anglicană și au fost exilați în Olanda. Este posibil ca John Smith și Thomas Helwys să fi avut contact cu anabaptiștii din Olanda și chiar să-și fi clarificat doctrina despre botez cu ajutorul acestora. Aceștia au îmbrățișat învățătura despre botezul adulților și au urmărit practicarea
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
săvârșit din imprudență, pozând ca victimă a unor intrigi de palat. Știm că în anul 4 p. Chr., Augustus l-a adoptat pe nepotul său, Agrippa Postumus, fiul lui Agrippa și al Iuliei Maior, ca moștenitor. Dar Augustus l-a exilat pe violentul Agrippa 24 la Sorrento și, apoi, în anul 7 p. Chr., în insula Planasia. Exegeții au urzit scenarii diferite despre implicarea lui Ovidiu în acest eveniment politic. I. K. Horvarth 25 crede că Livia ar fi vrut să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
opposizione al regime Augusteo?" în Acta Philologica, 1958, pp. 199-252. 27. Idem, "Intorno alle cause dell'esilio di Ovidio a Tomi" în Atti di Convegno Internazionale Ovidiano, vol. I, Roma, 1959, pp. 30-47. 28. MARINESCU, I. M., "De ce a fost exilat Ovidiu?" în vol. Publius Ovidius Naso, București, 1957, pp. 101-118. 29. MAROT, K., "L'exilio di Ovidio" în Acta Antiqua, 1955, pp. 232-251. 30. NAGLE, B. R., The Poetic Exile, Bruxelles, Latomus, 1980. 31. Ovidiana. Recherches sur l'Ovide, publiées
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Macello Marin, fiul magistrului Demetrio Marin, actualmente profesor la Universitatea din Foggia, pentru colaborarea sa cordială cu noi și, de asemenea, către doctoranda noastră Corina Bădeliță, eminentă italienistă, pentru traducerea acestei lucrări în limba română. DEMETRIO MARIN Ovidiu a fost exilat pentru că s-a opus regimului lui Augustus? PRECUVÂNTARE În toamna anului în curs 1958 se împlinesc exact 1950 de ani de când în viața, fericită până atunci, a acelui tenerorum lusor amorum s-a produs, după cum se exprimă poetul însuși, o
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Fasti / Sărbătorile 9 în 1788 a riscat cel dintâi, potrivit lui Ripert 10, să ofere explicația pe care a reînnoit-o mai apoi G. Boissier în binecunoscuta sa lucrare L'opposition sous les Césars. Potrivit acestei versiuni, Ovidiu ar fi fost exilat, pentru că ar fi înlesnit iubirea vinovată dintre Decimus Junius Silanus și Iulia minor, fiică demnă de Iulia maior și aceasta protagonista unor iubiri scandaloase. Se pare că Augustus, îndurerat deja de comportamentul fiicei (influențată fiind putea crede de versurile din
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poetului sulmonez s-ar datora faptului că acesta a surprins raporturile incestuoase dintre Augustus și fiica sa, Iulia 20. În sfârșit, trebuie să mai adăugăm și ipoteza, deloc verosimilă, a lui Deville 21, potrivit căreia Ovidiu, nou Acteon, a fost exilat pentru că a văzut goliciunile îmbătrânite ale Liviei: în acest caz, care i-ar fi fost vina? 2. Categoria soluțiilor de natură religioasă Aici trebuie să-l menționăm, în primul rând, pe R. Ellis 22 din Oxford, care, comentând poemul Ibis
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu știm nimic nici despre un astfel de complot, menționat numai de Suetonius, nici despre familiaritatea lui Ovidiu cu L. Aemilius Paulus 31. Ar fi greu de acceptat și ipoteza lui Giovanni Masera 32, potrivit căruia Ovidiu ar fi fost exilat pentru că a asistat la violentul acces de furie al lui Augustus la aflarea vestii despre înfrângerea lui Varro în Germania și, se prea poate, pentru că a scris versuri epigramatice pe această temă care, în urma unor indiscreții, au ajuns sub ochii
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
la fel de adevărat că locuitorii Tomisului și ai orașelor vecine, în numele respectivelor comunități constituite în organism politic, prin acordarea atestatului lui Ovidiu, par să nu fi ținut deloc cont de motivele foarte grave, după părerea lui Augustus pentru care a fost exilat. O atitudine de independență sau chiar o sfidare din partea respectivelor colonii din Milet și, mai ales, a populațiilor getice din interiorul teritoriului? Tot în aceeași ordine de idei trebuie subliniat faptul că, și atunci când Ovidiu citește al său libellus scris
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
posibil (deci fără nicio nuanță ironică), cuvintele lui Ovidiu ar vrea să sugereze cel puțin ca de-acum "Augustus să țină frâiele imperiului, cu aceeași vigilență cu care are grijă de interesele patriei sale219", ca un fel de Zeu stoic exilat în intermundia, fără a avea contact cu lumea oamenilor. De-acum înainte sulmonezul intenționează să se adreseze zeilor mai sensibili rugăciunilor imploratoare ale oamenilor; o spune de altfel foarte clar, folosindu-se de un aforism: "bunăvoința, într-adevăr, îi face
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]