1,411 matches
-
pe cîmpiile căreia, la orice floare sau iarbă mai semeață, mi-aș putea spune că a crescut din groapa comună unde a fost aruncat cadavrul anonimizat al mamei mele?". Memorialista sugerează sacrificiul pe care i l-a impus condiția de exilat, renunțarea la "literatură" în beneficiul unei urgențe epocale: "Nu literatura mi-a fost scopul dintîi ci memoria, obsesia - de atîtea ori exprimată - ca realitatea aceasta caducă a exilului să nu se lase înghițită de uitare". Microfonul Europei libere a devenit
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
mai cred. Nu pleacă Duplessis până ce nu trece și pe la dumneavoastră. Abia veți avea timp să compuneți răspunsul. Și dacă sunteți grăbit, folosiți poșta obișnuită. Chiar așa nevinovat ești. Corespondența obișnuită este citită. O scrisoare adresată lui Victor Hugo, prințul exilaților... asta ar însemna să te dai singur pe mâna călăului. Mie nu mi se pare că e cine știe ce crimă să trimiți scrisori. Dl de l'Aubépine se pune iarăși pe urlat, și câinii o dată cu el. Răspunsul, răspunsul, totul e pierdut
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
e apă și lumină, mă trezeam cu un ins din Ferentari care afirma că la ei totul e în regulă. În schimb, lapte și uneori iaurt puteam face rost ceva mai ușor decît în Copou, deoarece în cvartalul nostru locuiau exilați chilieni, fugiți de dictatura militară, iar autoritățile erau binevoitoare cu ei, chiar dacă nu meritau. Însă carne de la Comunitate, cu care erau răsfățați unii, n-am primit niciodată. Să ne întoarcem la literatură. "Lumea în care mi-a fost dat să
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
a evocat o confidență pe care i-o făcuse Barbu cu decenii în urmă, pe cînd Petru Dumitriu se afla încă în țară: - Pe ăsta vreau eu să-l distrug". Putem adăuga aci o amintire personală. Lila Dumitriu, sora scriitorului exilat, medic de profesie, care, în Amarul Tîrg unde locuia, se împrietenise cu mama mea, ne povestea înveselită cum Barbu o curta, în anii '50, făcîndu-i vizite stăruitoare și invitînd-o "să iasă în oraș" împreună, negreșit cu gîndul la protecția ce
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
mai departe, la Răsărit, în fundul Siberiei înghețate" -, aprecieri utilizate și în "notițele observatorului ipochondric"10. Articolul, afirmam mai sus, nu e lipsit de o anumită relevanță. Mai întîi, el aruncă o lumină asupra stării de spirit și asupra concepțiilor fostului exilat instalat la Iași, nuanțînd imaginea conturată de "notițele observatorului ipochondric", dar mai ales, asupra experienței lui siberiene, fructificată mai tîrziu în romanul În preajma revoluției. Semnalînd în treacăt o interesantă reflecție cu funcție introductivă, referitoare la deosebirea uriașă dintre psihologia rusească
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
pînă la urmă și niciodată nu a admis să facă parte din vreun guvern" liberal. Va să zică de aceea nu a ajuns Stere ministru în guvernele liberale din 1908-1914. Și presa epocii atribuia faptul refuzului liderului liberalilor sau chiar refuzului fostului exilat siberian. Elisa Brătianu adaugă că de la Stere a invatat "ceea ce rusul detesta cel mai mult este spiritul european. El descria atunci într-un mod profetic o Rusie revoluționară, arbitrară și oarbă, care pînă la urmă avea să dezorganizeze toate elementele
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
ale globului, cu cristale multe și diferite pe care să le compare, un astfel de lingvist se situează în mod firesc în condițiile cele mai favorabile pentru a stabili principiile teoretice de cea mai autentică substanță și de netăgăduită valoare. Exilatului român, cu doctorat în Italia, Universitatea din Montevideo i-a deschis porțile în 1950 și acolo, prin cursuri și publicații în spaniolă, a început rodnica și originala sa prelungire a structuralismului saussurian, pe care a dilatat-o și a nuanțat
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
micul său apartament un Davis căruia nici azi nu i s-au vindecat rănile plecării din țară, fiindcă nu voia să cadă la pace cu cei care voiau să-i bage mințile în cap cu patentul și nici cele ale exilatului care a avut de-a face cu eficienta mitocănie a concurenței occidentale. De-abia după ce-l întîlnești în micul lui palat, îți dai seama că Devis e totuși un om cumsecade, chiar și în desenele lui cele mai afurisite. Să
Căpăţănosul şi genialul Grebu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9859_a_11184]
-
ori și cu temei, Fondane este Poetul existențialist al exilului modern al făpturii umane. Febrile, fluviale, simfonice, marile sale poeme - Ulise, Exodul, Titanic - mărturisesc un angajament în același timp visceral și totuși extrem de lucid de partea dezrădăcinaților, a dezmoșteniților, a exilaților de tot felul - cei care constituie „materia primă” a fenomenului recent al migrației transcontinentale de mase anonime de oameni, mase bulversate fizic și psihic, supuse unei distrugeri accelerate de către civilizația modernă, cu gravele sale erori politice, cu rupturile ei demografice
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
superflua ăntr-o lume din care dispăruse, ăn principiu cel putin, obsesia unicității și nu mai putea fi vorba de o unică și imuabila "ierarhie literară". Din acest punct de vedere, doar reintegrarea scriitorilor interziși din motive politice, inclusiv a celor exilați, putea aduce modificări sensibile, dar nu atât an sensul unor ănlocuiri, cât al cuprinderii celor până atunci excluși. A-i situa pe Paul Goma sau Dumitru Tepeneag ori, din generațiile mai vechi, pe Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Vintilă Horia, Constantin
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
a infuzat textului o doză substanțială de autobiografic; nimic mai potrivit cu plîngerile Psalmistului decît plîngerile, vibrante și directe, ale omului obligat, din rațiuni diferite, să plece în pribegie. În mod ciudat, am spune premonitoriu, Dosoftei a avut de timpuriu psihologia exilatului, a celui care a simțit că va duce cîndva dorul patriei ca pe o traumă existențială. De Moldova, viitorul Mitropolit fusese nevoit să se despartă încă de tînăr (cînd studiase la Lwow), apoi cînd l-a însoțit pe Ștefan Petriceicu
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
trimite în țară, unde va fi întemnițat pentru zece ani. Și romanele, și nuvela și alte narațiuni din Opera Omnia sunt încărcate de materie biografică, răsfrângând experiențele lui Pavel Chihaia ca ins captiv și mereu doritor să evadeze, apoi ca exilat cu gândul mereu la întoarcere. Paginile de jurnal sunt dintre cele mai interesante din câte am citit despre acea epocă extrem de complicată, a anilor 1956-1957. Aș spune că toate aceste scrieri ale lui Pavel Chihaia sunt marcate pe de o
Opera Omnia by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5639_a_6964]
-
anarhist (totuși nu prea periculos). Ne-am împrietenit așadar în facultate și pe urmă l-am regăsit la Paris. De el însă am dat după ce-am văzut-o pe Monica, și anume, în momentul în care un grup de exilați, din care făceam și eu parte, am luat cu asalt Casa Română de la Fontenay-aux-Roses. Acolo era un fel de vilă cu un etaj sau două... Vă referiți la casa pentru bursierii români construită de Iorga? Da. Această Casă Română fusese
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
Alex. Ștefănescu O instanță critică la Târgu-Jiu Nimeni nu se poate ascunde de Gheorghe Grigurcu. De acolo, din Târgu-Jiu, unde locuiește în continuare, ca un exilat, el vede tot ce se întâmplă în literatura română. Este ca și cum un reflector și-ar plimba fasciculul de lumină asupra întregii țări. Această supraveghere atentă și continuă este fără îndoială necesară, dar creează și un sentiment de teroare. Numeroși autori
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
Marius Miheț Mare parte din capitalul de antipatie acumulat de Mircea Cărtărescu se datorează capacității lui de fetișizare. Repede îmbălsămat, scriitorul s-a văzut exilat de receptarea critică, mai abitir în ultimii ani. Astfel că literatura lui a rămas încarcerată într-o permanentă tentație a criticii de a-l situa în mijlocul unuia și aceluiași proiect, reluat în fiece carte nou apărută. Pentru mulți, carevasăzică, scriitorul
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
care poporul român le are față de genialul artist. Din sumar În revista LETTRE INTERNATIONALE (ediția română/ iarnă 2012-2013), sub titlul Adu-ne cea mai bună șampanie!, găsim un admirabil text semnat de Ion Vianu. Sunt pagini de memorialistică despre condiția exilatului și, deopotrivă, pagini de fină analiză de caz, în care psihiatrul și scriitorul își exersează competența nu doar pe alți pacienți, ci și pe propria persoană, pusă și ea sub lupă: „A început un nou capitol din viața mea (odată cu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3849_a_5174]
-
plecarea din România, unul dintre ziariștii apreciați de la cotidianul local), romanul Israel fără horoscop poate produce unele revelații cititorilor din România. Cartea face parte dintr-un ciclu de romane, o saga de ample dimensiuni (prima, după știința mea) a destinului exilatului în Israel, originar din România. Este ceea ce s-ar putea numi un roman cinematografic, cu importantă valoare documentară. Spre deosebire de celelalte destinații de exil, Israel este o țară cu unele particularități care o individualizează net. Esențial pentru cei veniți de pe meleagurile
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
bănuiască. De la conduita psihopaților treceam la opera autorilor iluștri. Vroiam să știm de ce Cioran își spurcă țara și-l acoperă de insulte pe Dumnezeu? Simpla invocare a frondei față de autoritatea paternă ne dădea un indiciu despre tenebrele patologice ale bietului exilat. Eram roboți clarvizionari explicînd totul pe loc. Ce nu știam atunci era că drumul acesta e atît de bătătorit încît sărăcia soluțiilor restrînge putința explicațiilor la doar cîteva poncife monotone. Rețeta e precară în remedii, iar viziunea e uimitor de
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
Că unii dintre aceștia, mai ales din a doua generație, s-au asimilat, prin metisaj, în locurile unde trăiau, e posibil și normal. Dar cei mai multi și-au purtat, cu dîrzenie și distincție, romanitatea, militînd pentru împlinirea idealurilor. O vreme, acesti exilați politici mai speraseră, naivi, în intervenția anglo-americanilor în Europa de centru și de est pentru a pune capăt subjugării țărilor acestei părți de lume de robia sovietică. S-au convins repede că marile puteri occidentale (Anglia, SUA) au cedat, la
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
la Virgil Ierunca pe care îi pomeniți, totuși, în alte volume: în Plecarea prin luptă, de exemplu. Vă rog să îi evocați în cele ce urmează. - Mă tem că nu am a pomeni referiri mai consistente la importantul cuplu de exilați, în plus de ceea ce voi fi spus cu alte ocazii. Le rămân recunoscător pentru prețioasele îndrumări din primele zile și săptămâni după decizia mea de a nu reveni în țară atâta timp cât va mai dăinui comunismul. "Ieruncilor", cum îmi plăcea să
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
elementare, da viață destinului și viselor unui întreg continent. Poetul Neruda e dublat de diplomatul Neruda (consul în Asia și Spania, iar mai tarziu ambasador la Paris), de politicianul Neruda (în 1945 devine senator al provinciilor Tarapacá și Antofagasta), de exilatul Neruda (între 1948 și 1952 trăiește departe de Chile, pe vremea președintelui González Videla) și mai ales de prietenul Neruda (nume celebre îi sunt prieteni apropiați: Federico García Lorca, Ramón Gómez de la Serna, Miguel Hernández, Nicolás Guillén, Jorge Amado, Pablo
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
nu este altceva decât un reacționar și tot ce scrie el e analizat cu vigilență inchizitorială), și cu impactul extrem de redus al emigrației românești, o veche insulă de dreapta într-o mare gauchistă. E vorba și de o diferență generaționistă. Exilații de după al doilea război mondial conturează un moment distinct al emigrației românești, reproiectat după configurația autohtonă interbelică. Invers decât pentru L'Humanité, pentru ei comunismul este Răul absolut. Diaristul din generația '60, tânărul, pe atunci, scriitor disputat între onirism și
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
amplă, necruțătoare a societății sovietice, autorul ei având avantajul că a cunoscut toate palierele vieții sovietice din acea perioadă: el a avut și „condiția de privilegiat, membru al nomenklaturii, cât și pe aceea de deținut politic, iar apoi de deportat/ exilat în imensul sistem concentraționar sovietic”. Cartea lui trebuie citită, fiindcă să cunoaștem grozăviile de atunci ne va ajuta să înțelegem grozăviile din vremurile noastre. De ce ți-e frică, nu scapi Suplimentul literar al ziarului ROMÂNIA LIBER| (nr. 10) prezintă cartea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4279_a_5604]
-
prost, supraviețuitorii se agață de orice: mituri, profeții, speranțe deșarte - cum ar fi existența unor eroi izbăvitori. Dar binele nu este întotdeauna antidotul răului, iar legendele pot fi greșite. Uneori, antidotul răului este ceva și mai rău. Ca urmare, un exilat de tristă amintire este solicitat să intre în luptă. El este Riddick (Vin Diesel), un tip căruia nu-i pasă cine stăpânește Universul atât timp cât este lăsat în pace. El locuiește de 5 ani pe o planetă uitată de Dumnezeu din
Agenda2004-39-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282929_a_284258]
-
Mircea Popescu a fost trimis cu o bursă la Roma pentru a-și lărgi și perfecționa cunoștințele în domeniul culturii italiene. După 1944 nu se mai întoarce în țară și trăiește - adaptat aparent, tânjind însă permanent după locurile natale - drama exilatului. Cum nu și-a tăiat niciodată cu adevărat rădăcinile, ancorarea spirituală în pământul românesc îi va marca identitatea. Legătura identitară cu românitatea are la Mircea Popescu multiple valențe, una dintre acestea fiind dată și de relația permanentă cu mulți dintre
Mircea Popescu și corespondenții săi by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/3164_a_4489]