1,782 matches
-
americane dezvoltau forme proprii de exprimare și Grandmaster Flash organiza primele bloc-party-uri. Amputați social, ei purtau războaie-substitut împotriva lor înșiși: droguri, criminalitate, lupte între găști. Rapul, mai întâi o formă alternativă de party, la mare distanță de mainstream, și-a explicitat în anii ’80 potențialul social, până la stadiul de schimbare la nivelul societății. Găștile își purtau acum rivalitățile în verbal contests și dj-battles și răstălmăceau disprețuita existență de negrotei în auto-conștientul „Black & Proud“. Cultura hip-hop s-a dezvoltat ca o mișcare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
în ritm normal normal, cu excepția cazului mi se cere să vorbesc mai rar. Evit să-mi acopăr mâinile cu fața atunci când vorbesc. Dacă elevii nu înțeleg, repet sau reformulez mesajul de transmis utilizând un alt cuvânt sau mă opresc și explicitez cuvântul cu ajutorul semnelor, imaginilor, obiectelor, acțiunilor concrete, etc Repet întrebările sau răspunsurile pe care le oferă un elev din clasă pentru a mă asigura că toți elevii înțeleg ce se discută. Utilizez limbajul mimico-gestual, sistemul dactil, comunicarea scrisă, expresivitatea feței
Specificul pred?rii-?nv???rii la elevul cu deficien?? de auz by Cecilia Hamza () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84073_a_85398]
-
sa" (Popescu, 1987, p. 7), de aici și specificitatea discursului dialogic, respectiv monologic și a celui concretizat în didascalii. Mijloacele folosite sunt, așadar, cele ale scriitorului, însă cu viziunea punerii în scenă a textului scris. Organizarea demersului teatral devine, astfel, explicită ca intenție prin indicațiile scenice/indicațiile de regie, fără a avea însă pe deplin corespondență în realizarea propriu-zisă a spectacolului, care este apanajul regizorului. Dramaturgul este, de asemenea, instanța primă care vizează, prin creația sa, un anumit tip de public-țintă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
42; Pepino, 2005, pp. 23-25; Dănăilă, 2003, pp. 168-177; Banham, 1990, p. 795; Gîtză, Chimet & Silvestru, 1968, pp. 143-144; Dinu & Lenkisch, 1963, p. 6; Niculescu, 1957, p. 27 etc. 77 Pepino, 2005, pp. 28-29. 78 Vezi Ciobotaru, 2006a, unde sunt explicitate aceste trăsături: esențializare = "găsirea acelor semne teatrale care, încărcate de o maximă semnificație, au un impact puternic asupra spectatorului" (Ciobotaru, 2006a, p. 66); stilizare = "păpușa nu trebuie să imite realitatea, viața, ci să o sugereze" (Ciobotaru, 2006a, pp. 66-67; vezi
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sau un control al acestei puteri. De pe pozitia istoricului religiilor, conceptul de sacru reprezintă „alfa și omega ontologiei lui Eliade” , o categorie de bază a operei sale savante, însă, poate tocmai datorită acestui rol central, sensul acestei noțiuni nu este explicitat pe deplin într-o manieră teoretică sistematică în nici una dintre lucrările sale. Așa cum s-a subliniat în literatura de specialitate, Eliade nu definește acest concept în termeni filosofico discursivi . El definește uneori sacrul drept o categorie fundamentală, consubstanțială naturii umane
Semnificaţiile conceptului de sacru din perspectivă interdisciplinară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
colectivității. Animația socioculturală urbană întruchipa efortul conștient și voluntar de a substitui clientelismului notabililor, bazat pe principiul autorității, atitudini militante, participative. Ea trebuia să creeze condițiile unei comunicări democratice între indivizi. Acest proces de modernizare a vieții politice locale era explicitat în declarațiile directorului acțiunii culturale a epocii. Echipamentul cultural al Franței trebuia să permită democrației să reziste efectelor vătămătoare ale propagandei subversive a societății de masă și acaparării noii vieți politice de către vechii notabili. Acțiunea culturală viza explicit 261 emergența
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și a conflictelor de interese într-un dispozitiv didactic în care interesul "forțelor vii", al "cetățenilor situați" sau al "actorilor locali" consultați ar fi coincis în mod natural cu interesul general pus în evidență de către experți. Într-un articol care explicita condițiile de participare la amenajarea regională, R. Caillot definea acest ideal în felul următor: "Nu era vorba de a cere bazei să propună reforme sau legi, ci de a le descoperi necesitatea"274. În anii 1970, viața asociativă era lăudată
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
gouvernance, Presses de Sciences Po, 2003) face o analiză a ceea ce se întâmplă în orașele europene actuale, supuse presiunilor mondializării. Este deosebit de util volumul La ville durable, du politique au scientifique (INRA, 2005), în care N. Mathieu și Y. Guermond explicitează conceptele de oraș durabil și dezvoltare urbană durabilă. Sunt pline de învățăminte, de asemenea, rapoartele de cercetare pe această tematică: raportul J. Dray privind violența tinerilor din cartiere, raportul "Banlieuscopie", din care aflăm cum poate fi "reinventat" procesul de integrare
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Comunitatea de practică, așa cum este ea concepută, ar oferi terenul social-motivațional al împărtășirii cunoașterii între membrii unei organizații. Nonaka (Ijikiro) a elaborat un model dinamic al transferului de cunoaștere (Schema 1). Tabelul 1. Modelul Nonaka De la cunoaștere Spre cunoaștere Tacită Explicită Tacită Socializare 1 2 Externalizare Explicită Internalizare 3 4 Combinare Cazul 1 (socializare) exprimă procesul transmiterii de cunoaștere pe baza experienței directe a celui ce o însușește (învățarea prin observare directă, copierea de comportamente, experiențe în comun parțial - prin capacitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
astfel de societate, schimbarea reprezintă un concept tabu. Importantă nu este doar delimitarea clară a acestor factori, cât mai degrabă cunoașterea implicațiilor lor în promovarea sau anularea schimbării la nivelul educației, în remedierea consecințelor negative ale acestora. Deși foarte puțin explicitate în literatura de specialitate, condițiile schimbării își au relevanța cuvenită. Unii le situează pe același plan de importanță cu factorii schimbării. Ele sunt, în genere, definite ca elemente ce pot favoriza sau stopa, încuraja sau influența negativ producerea schimbărilor, inclusiv
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
1. Clarificări conceptuale Problematica organizațiilor și a modalităților de dezvoltare a acestora reprezintă o constantă a cercetărilor psihosociologilor încă de la începutul anilor 50 când se contura timid domeniul sociologiei organizațiilor, fiecare dintre aceștia revendicându-și dreptul și autoritatea de a explicita conceptul de organizație. De exemplu, Charles Perrow (1970) renumit sociolog, considera relevantă analiza organizațiilor din perspectivă sociologică, plecând de la premisa că adevăratele schimbări la acest nivel pot fi proiectate și obținute prin conducerea și stimularea structurilor organizaționale și nu prin
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
pshice și fizice inexplicabile. Henry James aspiră la onestitatea ființei, mutând centrul de interes al romanului de la real la verbalizarea lui deficitară, transformând acțiunea (incidentele) în understatement (subînțeles, înțeles insuficient verbalizat). Ceea ce rezulta din mâna autorului modernist trebuia decodat, prelungit, explicitat: clarificarea era, de fapt, o completare a textului (bazat pe preverbal) cu un alt text (critic), în care criticul transpunea în verbal ceea ce romancierul încercase să ascundă de sens, de cuvânt. Modernismul unea eroul cu efortul de a-l pune
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în A Clockwork Orange o posibilă lume a violenței ce se scurge din estul rusesc, scriind o carte în care amestecă engleza cu rusa într-un amalgam de crimă și pedeapsă. Honey for the Bears face o incursiune și mai explicită în lumea comunistă a sărăciei și însingurării, adăugând și ideea că, dacă cumva Cortina de Fier s-ar prăbuși peste noapte, iadul comunist ar putea inunda lumea bună. * Exilatul din comunism ca erou comic: trilogia universitară a lui Bradbury are
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dintre ideologie și limbajul politic implică cel puțin două aspecte: explicarea stabilității structurilor mentale, pe de o parte, și reformularea problemelor de semantică generate de acestea, pe de altă parte. Constantele identificate la nivelul expresiei discursului politic nu pot fi explicitate fără apelul la condițiile psihologice, sociale, istorice și politice care le generează. Dar multitudinea ipotezelor avansate nu reușește să explice dispersia spațială și profunda inerție temporală a viziunilor și reprezentărilor lumii. Istoricii mentalităților subliniază că structurile mentale suferă mutații într-
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ajuns la convingerea că limbajul deține cheia rezolvării (sau dizolvării) lor într-o modalitate satisfăcătoare"95. În aceste condiții, reflecția în marginea propriului instrument de comunicare nu echivalează cu renunțarea la marile probleme ale ființei, ci cu încercarea de a explicita, de a identifica cuvintele și sensurile, de a stabili mecanismele care stau la baza constituirii semnificației. Vorbind despre specificul limbajului filosofic, Gabriel Liiceanu notează: "Limbajul filosofiei nu este liturgic; în dialogul omului cu infinitul, numai gândirea este festivă, cuvintele sunt
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
conceperea limbajului-obiect nu ca o înșiruire de secvențe disparate, ci ca unități care se articulează în cadrul unui sistem-text. Semiotica pune la îndemâna cercetătorului atât o metodologie, cât și un metalimbaj, capabile să releve caracterul profund interacțional al comunicării politice și să expliciteze mecanismele discursive care conferă legitimitate actelor și actorilor politici. Limitarea demersului analitic la aspectele interne ale funcționalității limbajului politic, în accepțiunea structuralistă a "autarhiei textului", este eludată în cadrul abordării semiotice printr-un permanent du-te-vino între interiorul și exteriorul limbajului politic
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și la cel al construcțiilor sintactice. Eminescu utilizează, în cea mai mare parte a articolelor, un limbaj denotativ, apelând la sensurile de bază ale vocabulelor utilizate, iar acolo unde există pericolul unor ambiguități semantice, jurnalistul formulează definiții, recurge la etimologii, explicitând conceptele. Nu putem omite nici zonele de interferență între limbajul publicistic și cel artistic, vizibile la nivelul expresiei, al figurilor de stil și de gândire utilizate de gazetar în corpul articolelor. Analiza contrastivă a creației poetice și a celei publicistice
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
utilizate de gazetar în corpul articolelor. Analiza contrastivă a creației poetice și a celei publicistice eminesciene relevă în acest sens existența unui fond lexical comun, pe lângă diferențele legate de autoreferențialitatea/ referențialitatea specifice celor două domenii de creație. Poetica publicisticii eminesciene, explicită în multe dintre articole, evidențiază predilecția jurnalistului pentru paremiologie, pentru citatul revelatoriu, pentru ironie ca figură de gândire cu efecte variate la nivelul receptării, pentru cultivarea unei limbi curate, nepervertită de criteriul etimologismului sau de utilizarea abuzivă a neologismelor neadaptate
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o coloratură familiară subiectelor abordate. Conștient de potențialul performativ al scrisului jurnalistic, Eminescu face apel la imaginea pilduitoare a istoriei, la veleitățile paideice ale paremiologiei, la glosări frecvente în marginea terminologiei vehiculate, echivalându-și publicistica cu o lecție care-și explicitează metodologia și finalitățile. Grija pentru cititor este sensibilă în caracterul adresat al publicisticii eminesciene care activează periodic funcția conativă: "Nevoind sa blesez, am evitat anume de a trage o concluzie din faptele acestea și am lăsat pe cititori să judece
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
recurge la o " Logică a exemplului care se bizuie pe Auctoritas și a cărei armă redutabilă este Citatul"351. Autoritatea modelelor prezentate susține campania persuasivă a gazetarului, conferind greutate și prestigiu verbului jurnalistic. Într-o suită de adevărate articole-lecție, Eminescu explicitează termeni de economie, aspecte de legislație, ideologii și atitudini politice, teorii matematice și concepții filosofice. În acest sens, remarcăm spațiul extins dedicat gloselor în corpul publicisticii eminesciene: "Iată originea cuvântului "cinic". Însemnarea originară a cuvântului este deci: discipol al filozofului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din Sinope, cuvântul și-a schimbat întru câtva semnificațiunea"387. Vorbind despre sursele polisemiei, M. Pêcheux subliniază capacitatea cuvintelor de a-și modifica sensul, în funcție de poziționarea utilizatorilor și necesitatea raportării la atitudinea emitentului, pentru receptarea adecvată a semnificatului 388. Modalizatorii explicitează și facilitează receptarea adecvată a semnificației, orientând lectura cititorului. Pe lângă substantivele comune polisemantice, numele proprii dobândesc în publicistica eminesciană conotații politice individuale: Carol I lipsit de autoritate politică, supranumit și "îngăduitorul", I.C. Brătianu este învinuit de practici dictatoriale, Ștefan Mihălescu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publicului cititor, remarcăm: folosirea exemplelor menite să confere o coloratură familiară ideilor politice prezentate; tehnica citatului revelator; susținerea demersului argumentativ cu date statistice; explicitarea mecanismelor discursive în cadrul unui metadiscurs care însoțește limbajul publicistic eminescian; adresarea directă, instaurând o relație discursivă explicită gazetar-cititor; dramatizarea. În rândurile care urmează, descriem și exemplificăm fiecare dintre mijloacele de persuasiune menționate. a) Ponderea și impactul exemplelor în limbajul politic eminescian. Exemplul istoric reprezintă unul dintre mecanismele argumentative predilecte ale jurnalistului. Vorbind despre această tehnică argumentativă, Monica
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de transfigurare. Numai că ele și-au schimbat regimul de manifestare, ceea ce cere, poate, din partea privitorului o schimbare de perspectivă. Asemenea sensuri au încetat să facă parte din vocabularul comun al societății mari. Nu mai sînt livrate de-a gata, explicitate de instituțiile religiei, promovate în mod normativ și oficial. Dar, dacă epoca noastră secularizată a anemiat pînă la desființare puterea descendentă a sensului religios, ea descurajează totodată tendința de a-l instrumenta. Dacă instituțiile religiei nu mai dețin monopolul, asigurat
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de plăcuțe convenționale de o anumită formă și de o anumită culoare care sînt rezervate interdicțiilor. În acest caz, simpla vedere a plăcuței este suficientă pentru a determina statutul enunțului; - lîngă enunțul propriu-zis poate exista o indicație numită paratextuală, care explicitează textul: "extras din regulament", "conform hotărîrii..."; - este posibil să nu existe nici o plăcuță convențională și nici o mențiune paratextuală. Putem atunci să facem apel la uzul din societatea noastră. Știm din experiență că anumite organisme (întreprinderi, instituții...) pun pe pereții lor
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
aceeași arie geografică; presupusa sa competență enciclopedică este redusă la maxim, dar nu anulată; probabil că majoritatea cititorilor nu cunosc mai bine Ailly-sur-Noye (adică nu pot să situeze geografic localitatea) decît Esclainvillers, dar ziaristul s-a simțit îndreptățit să nu expliciteze referentul Ailly, postulînd astfel că cititorul picard model cunoaște satele din regiune, dar nu cunoaște cătunele; - despre cititorul model al ziarului L'Équipe se presupune a fi interesat de campionatul de baschet, ale cărui întîmplări le urmărește atent. În acest
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]