4,494 matches
-
de Har... — Intrați! strigă el către ușa care vibra, În timp ce o urzeală de lumini scăpărătoare se strecura prin crăpături. Printre plăcile din lemn căpătau, treptat, formă acele litere de foc, literele morții, „IIICOE“. Lumina picura prin toate crăpăturile ușii. Apoi explodă asemenea unui fulger care Îți ia ochii, În timp ce ușa se rotea În balamale. Gura unui vulcan, sau gura iadului Însuși, se căscase asupra camerei sale. O figură Întunecată, care se contura În contra luminii, se apropie cu pași lenți de patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ori poate că știau și Încercau să Îl Îndrepte tocmai În acea direcție. — Dar toți au lucrat la Roma, Împreună cu neîntrecutul Giotto, la Înfrumusețarea Urbei pentru Jubileu, stărui Bruno. Iar acolo s-ar fi putut naște rivalitatea care aici a explodat. Cât despre faptul că nici unul dintre ei nu a fost semnalat la Florența, cu toată vânzoleala de pelerini și postulanți, de armurieri și de negustori care se aruncă peste oraș ca niște tăuni pe o iapă gravidă, cred că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a noastră? Simțurile Înșelătoare nu sunt oare temnicerii noștri? Înger din cer sau diavol din măruntaiele pământului, Antilia e Învăluită În strălucirea ei... — Pentru că cele de sus sunt cum sunt cele de jos, murmură Cecco d’Ascoli. În cavernele cerurilor explodează aceeași flacără care devorează pântecul vulcanilor. Veniero rămăsese tăcut, contemplându-și cupa pe care o strângea În pumni. Dar, la acele cuvinte, se deșteptă. — Și abisurile mărilor sunt biciuite de curente năvalnice, ca torentele de aer care umflă pânzele. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
netezirea căii către Îndeplinirea voinței Lui. — Te Înșeli, messer Alighieri. Circumscrii puterea astrelor În spațiul infim al universului În care soarta ne-a hărăzit să trăim. Dar, nu cu mult deasupra capetelor noastre, ca și dedesubtul picioarelor noastre, această putere explodează cu o forță Însutită. Nu e oare dovedit că pietrele rețin această putere În măruntaiele pământului? Diamantul nu e oare rege printre minerale și, În același timp, cel care se cuibărește la cea mai mare adâncime, aproape contopit cu materia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu o răscoală fără să deranjeze un prior. Dar ceva din privirea omului Îl făcu să intuiască cât de gravă era situația. Poate că ar fi făcut bine să nu subestimeze primejdia. Dacă ciocnirea dintre Albi și Negri ar fi explodat Înainte ca dispoziția de surghiun a căpeteniilor facțiunilor să fi dat vreun rezultat, toată Florența ar fi fost azvârlită În haos, autorizându-l pe Bonifaciu să intervină, eventual recurgând la ajutorul regelui Franței, mereu În așteptare să Își umple cuferele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sorbit cu poftă prefăcută din paharul cu votcă și mi-am aprins cu gesturi ostentativ meticuloase Încă o țigară. Ca-n romanele de duzină si-n filmele cu proști, exact În clipa În care am declanșat flacăra brichetei, mi-a explodat În gând, salvator, numele Adam Adam. Celebrul și misteriosul istoric se născuse la S..., eram absolut sigur de asta, doar Îi studiasem cu destulă temeinicie biografia. Da, da, se pare că există pe lume un Dumnezeu și pentru lipsiții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
senin vertijul deschiderii sincere și dezinteresate față de intrusul care rămâneam și s-au grăbit să-mi dezvăluie tot. Să fim serioși, strategia racolării și a similării pentru cauza Centrului Își urma impasibilă cursul pe deasupra capului meu care ba sta să explodeze sub presiunea neliniștii, ba intra În ralantiuri funcționale vecine cu nepăsarea inertă a omului părăsit de speranță. Între cele două stări de agregare interioară se plasau momentele tulburi În care mintea mi-o lua razna către tărâmurile normale lăsate dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Ca să știe ce primejdii majore Îi pot aștepta și cum le pot evita, așa mi-ai spus. - Perfect, mai departe... mai departe... gândește-te... Glasul lui Roger Howard tremura, copleșit de o Încordare violentă și tulbure. Calmul obișnuit al fizicianului explodase strident În mii de bucățele, era congestionat la față, iar degetele nerăbdătoare și tensionate ale mâinii drepte loveau precipitat suprafața mesei, implorând grăbirea unui răspuns izbăvitor. Ochii neverosimil de verzi Îi ardeau mistuiți de o adversitate neașteptată. La adresa mea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Roger, te rog să mă confirmi... Fizicianul a clătinat din nou capul, aprobând tăcut. Parcă se temea că vorbele lui, oricât de puține, ar fi putut diminua, cu zgomotul lor inutil, gravitatea sumbră a situației ori ar fi făcut să explodeze Învelișul casant al speranței care menținea Încă lucrurile Într-un balans fragil. - Nu exagerați cumva? am Întrebat. Îmi e greu să mă pronunț cât de fezabilă este, la modul practic, ideea domnului Redford, dar, În principiu, nu mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
beți. Dacă nu, e mai bine să vă vedeți de drum, pentru că nici măcar n-ați avut bunul-simț să ne cereți ospitalitate și cred că e destul de târziu s-o mai faceți. — Dar dacă nu punem apă în radiator, motorul o să explodeze în mijlocul deșertului, protestă celălalt. — Asta este problema voastră, nu a noastră. Când v-ați hotărât să participați la o competiție atât de stupidă, ar fi trebuit să vă imaginați că putea să vi se întâmple așa ceva. Targui-ul făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Și ce altceva ne-a mai rămas, în afară de mândrie? întrebă Gacel. Privește ce am. O jaima zdrențuită, câteva cămile înfometat, două duzini de capre, un puț otrăvit și o pușcă atât de veche, încât în orice clipă poate să-mi explodeze în față. Dacă mi-aș pierde mândria, aș sfârși aruncându-mă în puț... Beduinul se ridică încet în picioare și aruncă o privire împrejur. Gata cu atâta vorbărie, că nu folosește la nimic. Am să te ajut să descarci. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
îl lăsaseră liber cu condiția să se ducă să-i înștiințeze de cele întâmplate pe cei din conducerea competiției, interlocutorul său scoase un fluierat lung de admirație: — Să mă bată Dumnezeu! exclamă. Asta-i o adevărată bombă! — Care ne poate exploda în mână... — Nu, dacă umblăm cu grijă. Tu n-o să fii implicat, iar pe mine nu mă îngrijorează măsurile de represiune pe care-ar putea să le ia împotriva mea, fiindcă am hotărât deja că ăsta va fi ultimul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
păsau dacă erau „cercuri“ sau „clești“. De fiecare dată când unul dintre acei oameni avea să facă un pas, trebuia să-l facă pe propria-i răspundere, de fiecare dată când va avea impresia că creierul îi este gata să explodeze, nu va primi nici un ajutor, și de fiecare dată când i se va strânge stomacul de groază că va muri deshidratat, nu-i vor folosi la nimic cuvintele de consolare. Cei mai mulți dintre ei se născuseră în țări cu climă temperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
spuse. Las afacerea în mâinile tale. — Dar eu n-am cerut să mi se facă această onoare - protestă sud-africanul. Și, de fapt, nu mă interesează câtuși de puțin să fiu negociator. — Ești cel mai pregătit. — Cine a spus asta? — Haide...! - explodă, ieșindu-și din fire, Julio Mendoza. Nu e momentul să discutăm prostii! Îți cerem sau, dacă preferi, „te implorăm“ să încerci să-i convingi pe acești „păduchioși mizerabili“, pe care credeam că-i vom distruge fără să ni se clintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
te ajute. Așa că descurcă-te singur... Cei cinci sute de metri ce urmară au fost ca ultimii cinci sute de metri de pe vârful Everestului pentru un alpinist înghețat bocnă și fără oxigen. Le lipsea aerul și plămânii erau gata să explodeze. Armele rămaseră împrăștiate pe drum. La fel și curajul lor, moralul lor, capacitatea lor de rezistență și chiar dorința lor de a supraviețui. Creierul nu mai știa să trimită ordine concrete. Trupul nu se mai simțea în stare să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
poezii care-i vin În somn „afară e frig și În mine departe aburește-ți privirea să zărești lumina lunară“. Acolo În subsoluri se mai mișcă viermele din cînd În cînd, larva se hrănește-n somn, În limfa tăcută mai explodează stelele vechi. De cînd nu-i mai aud mașina de scris s-a golit casa și Tiberiu e tot mai departe, Închis În frumusețea lui, În costumele lui sclipitoare, aureolat de ochii melancolici ai arlechinilor, abandonîndu-se În carnea unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ajuns decât în prima. Acolo era numai un pat, uriaș, plin cu orhidee. Nu în sticlă, ci numai așa, răsfirate peste tot, chiar și pe jos, iar el m-a luat de la spate pe după șolduri și mie aproape că-mi exploda tot corpul. Doamne, numai să nu-mi dea drumul, m-am gândit eu, la care el mi-a spus „nici să nu te gândești la una ca asta“, iar atunci n-am mai putut să mă abțin și, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
din față a corpului. Senzația de a-l simți pe pielea goală era aproape de nesuportat. Mi-am lăsat capul pe spate, iar el m-a apucat cu dinții de lobul urechii, mușcându-l ușor, alintându-mi urechea. Eram gata să explodez în orice minut. Nu mai rămăsese nimic din ceea ce fusesem decât dorința. Mâinile lui se mișcau în sus pe corpul meu, cu degetele lungi și sigure, atingându-mi gâtul, cu mișcări circulare. Și-a trecut un deget sub bucata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
m-a întrebat absorbit, apăsându-și degetele peste ale mele. Nimic, am spus. Nu vreau să vorbesc despre asta. —Dar... — Nu. Las-o așa. Mi-am presat corpul de al lui, sub haină. îl simțeam încărcat cu energie, gata să explodeze, ca o grenadă fără cui; îmi spusesem odată că ar fi singurul lucru care l-ar putea opri. Vreau să simt că trăiesc, am spus. Fă-mă să mă simt vie. Știa exact ce voiam să spun; era în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am spus cu fermitate. Dacă nu o faci, o să le zic totul. — Doar că... —Ce? — Dacă îmi dau demisia nu mai primesc ajutorul de șomaj pe șase săptămâni. E noua lege. —Harriet, pentru numele lui Dumnezeu! Capul aproape că îmi exploda de nervi. —Tu nu-ți dai seama în ce te-ai băgat? am spus pe un ton poruncitor, sărind de pe canapea și plimbându-mă prin cameră. încearcă să te gândești puțin, dacă creierul tău îți permite așa ceva, și imaginează-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spune că mortul înviase în mijlocul flăcărilor - apropiindu-se de geamul mic cu ochii holbați de groază. Uneori cădea ca să se ridice brusc, ca și cum ar fi vrut să ceară iertare. Apoi a început că danseze, semănând cu un curcan cu spatele explodat într-un evantai roșu. Când focul a devenit mai puternic, corpul s-a înnegrit de tot, devenind greu și căzând în foc ca o mică planetă consumată. Am început să râd ca o apucată. Mama a vrut să-mi dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
surâs enigmatic pe buze. Cei de față au fost atât de uimți, încât nimeni n-a scos o lacrimă. Judit a început să răsfoiască prin „opera lui Noah“. Cerneala strălucea puternic, ca și cum lumina ascunsă în ea ar fi vrut să explodeze în aer secretul conținutului celor scrise atât de îngrijit. JOC DE VARĂ Lumea e plină de indivizi ciudat de bogați, cu o viață secretă, interioară, care sunt o taină pentru familiile lor și pentru prieteni, chiar și pentru ei înșiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
atins chiar cu mâinile. Noi suntem plonjori excepționali, tata și cu mine, vom vedea și vom atinge tot ce Aldrovandi a văzut și atins, explică Benedetto mândru. - Aldrovandi? Ce mai e și asta? Un nume vechi pentru o nebunie nouă? explodă Edith cu ochii ei negri în flăcări. Benedetto n-a mai spus nimic și nici Beppo, care s-a așezat din nou pe sofaua albastră, gândindu-se la Gian Galezzo Visconti. El fusese îndeajuns de nebun ca să construiască domul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Unde să plecăm? m-am auzit rostind, de undeva de foarte departe, ca un ecou al gândului anterior. Altcineva decât mine vorbea. Bogdan, îl văd, este cutremurat de lipsa mea de judecată, iar răspunsul, îl simt, se apropie și va exploda de pe buzele sale furioase. - Unde să plecăm?! Luca, am de rezolvat o problemă cât se poate de complicată pentru facultate, dacă-ți expun cazul, leșini! Numai calcule, numai nebunii, păi tu știi ce-i aici? Poți tu să-mi rezolvi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Erau de fapt primele două zile din ultimii douăzeci de ani în care Mircea nu scrise nimic. Nici nu-i mai venea, și pe bună dreptate. Nu mai avea de ce. Cariera lui de scriitor fusese subminată din clipa în care explodase steaua lui Măceș, simțise asta de-atunci, dar evenimentul de la liceu pusese pur și simplu capac oricărei voințe literare pe care ar mai fi putut-o avea. Despre alte voințe oricum nici nu putuse fi vorba vreodată. Și atunci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]