3,283 matches
-
de coregrafă împreună cu masteranzii de la actorie, Bianca Popescu, Mihaela Velicu, Lucian Ionescu și Vladimir Albu, nu a avut un conținut limpede, fiind o suită de scene desfășurate ca duete sau solo-uri, în care mișcările interpreților erau însă lipsite de expresivitate, cu excepția desfășurărilor spațiale mai bogate ale lui Vladimir Albu, mai multă atenție fiind acordată jocului rochiilor, voalurilor și perdelelor albe decât coregrafiei. Ivirea în spațiul coregrafic românesc a unor tineri creatori de calitatea Loredanei Nicola și a Andreii Gavriliu - reale
Gala absolvenților 2013 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3425_a_4750]
-
ele asemănări, afinități, consonanțe sau influențe. De altfel, în cariera sa, Zoe Dumitrescu-Bușulenga va cultiva amândouă aceste coordonate, de folos în valorizarea estetică a actului creator, autorul lui Dănilă Prepeleac oferind un meleag optim de practică textuală, atât în zona expresivității și a explicării bogăției de procedee, cât și în privința confruntării cu autori și opere dintr-o paradigmă europeană comună, dintr-un fond de sensibilitate comun. Studiul din 1963 își are înălțimile și limitele sale în exegeza consacrată lui Creangă. El
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
firea lor anapoda devine binefăcătoare, pozitivă. „Enorme” sunt și personajele din ultima parte a Amintirilor, înscrise „în domeniul fabulosului de dimensiuni”, propriu unui altfel de timp, „timpul fabulos ce curge pentru hojmalăi”. Este aici o demonstrație care își asumă permanent expresivitatea textului, consumă un mare interes spre a-l propulsa pe Creangă, explorând mereu convenții de rang superior, între marile figuri și valori universale. Meritul autoarei este de a fi atras atenția asupra unui punct simbolic de cotitură în evoluția narațiunii
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
mai are o miză extrem de importantă. Aceea de a trata toate aceste abateri nu ca pe niște capete de acuzare (căci da, în discursul public, apelul la sofisme e, fără doar sau poate, condambabil), ci ca pe niște premise ale expresivității literare (deci dincolo de acuze și de pledoarii). Fiindcă, folosite cum se cuvine, aceste manierisme logice nu sunt, ca tropi, inerte. Ele emoționează sau amuză. Inconștient, plac. (Dovadă cărți precum Alice în Țara Minunilor sau dialogurile savuroase ale lui Caragiale). Ideea
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
nerv. O susceptibilitate - mai generală, la poeții cei mai recenți - față de orice formă de patetism, sentimentalism sau metafizic stă trează, ca Big Brother, de-a lungul întregului volum, paralizând din fașă orice urmă de efuziune. Poemele se chircesc într-o expresivitate neutră, rece și cerebrală, amorțită la tot pasul de sentințe și definiții așa-zis tehnice (în fond, banale): „categoria este facilul prin definiție”, „normalul preferă durerea speranței”, „fără nuanțe/ totul este real/ iar drumurile/ sunt de la sine/ o decizie”. Un
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
la fel de încet ca puroiul”; „sângele nu are să valoreze mai mult decât ploaia acidă”. Nu nevoia de estetizare a disperării e de imputat unui poet care-și mărturisește „refugiul în frumusețe” sau teama de a „cădea în derizoriu”, ci comoditatea unor expresivități de inventariat pe bandă rulantă în poezia ultimilor ani: „în curând, ne vom râcâi împreună/ disperarea cu șpaclul”; „într-o zi, lumea asta o să ne coasă/ gurile cu catgut”; „un acordeon în flăcări risipește cântecul/ comprimat al hălcii din care
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
pătrund cu aplomb în lumea dansului, pentru care au daruri înnăscute și, de fiecare dată, am subliniat cu uimire și încântare, măiestria lor artistică, în acest domeniu, tangent inițial formării lor profesionale. Dar, pentru prima oară, am fost fermecată de expresivitatea gestică a unei actrițe, de capacitatea ei de a spune totul, atât prin cuvinte cât și, în egală măsură, prin vibrația brațelor care „vorbeau” cu aceeași pregnanță despre întregul ei tumult sufletesc, urmărind-o pe Maia Morgenstern în 1995, în
Teatrul și dansul din nou împreună by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3717_a_5042]
-
imputa rigiditatea. Partenerul ei, Don Ottavio, tenorul Augustin Hotea a fost una dintre cele mai plăcute surprize; o respirația atent controlată, un conduct melodic în arcuri largi cu un legato rafinat, o rostire sensibilă, se asociază mai degrabă ideii de expresivitate decât de volum. Andrei Lazăr în același rol pretențios ne-a rămas dator. În fine, cealaltă Donna Anna, Edith Borsos a revărsat asupra ascultătorilor o voce somptuoasă, cu armonice bogate și culori pe care le-am savurat din plin deși
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
nimeni. Nici un scriitor nu poate sugera prin talent o experiență de claustrare dacă nu a avut parte de ea, de unde și nivelul fatal minor al beletristicii pe care o scrie. Dar cînd Florin Constantin Pavlovici scrie Tortura pe înțelesul tuturor, expresivitatea e la ea acasă, fiindcă e scrisă dinlăuntru. Iată motivul pentru care biografiile din acest volum nu pot fi romanțate. Paradoxul memorialisticii penitenciare este că, deși nu stă sub canon estetic, fiind adesea urîtă și stîngace, are o expresivitate mai
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
tuturor, expresivitatea e la ea acasă, fiindcă e scrisă dinlăuntru. Iată motivul pentru care biografiile din acest volum nu pot fi romanțate. Paradoxul memorialisticii penitenciare este că, deși nu stă sub canon estetic, fiind adesea urîtă și stîngace, are o expresivitate mai mare decît beletristica. Dar e o expresivitate de adâncime, nu estetică. Mărturiile din volum te răscolesc, pe cînd beletristica despre închisori, scrisă din imaginație, te lasă indiferent. O parcurgi și apoi o uiți. În schimb, mărturia lui Calciu din
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
scrisă dinlăuntru. Iată motivul pentru care biografiile din acest volum nu pot fi romanțate. Paradoxul memorialisticii penitenciare este că, deși nu stă sub canon estetic, fiind adesea urîtă și stîngace, are o expresivitate mai mare decît beletristica. Dar e o expresivitate de adâncime, nu estetică. Mărturiile din volum te răscolesc, pe cînd beletristica despre închisori, scrisă din imaginație, te lasă indiferent. O parcurgi și apoi o uiți. În schimb, mărturia lui Calciu din Casimca Jilavei o uiți cu greu. Lărgind discuția
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
de tipar, Toate bufnițele”. Truc metaficțional uzat și puțin forțat, dar menit să unifice simetriile celor două vieți paralele într-o lume coerentă. Transferul mental dintr-o istorie personală în alta e acompaniat, sporadic, de o meditație - nu lipsită de expresivitate - despre timp și hazard, despre felul în care istoria mare devine poveste personală. O meditație strecurată melancolic în pliurile confesiunii lui Stratin: „Urăsc, firește, istoria, ca principiu al nostru, al tuturor, de-a privi trecutul ca pe o fatalitate și
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
absența înțelegerii și a explicației raționale. Antonio Gamoneda ignoră convenția și în privința tiparelor formale. Considerând că poeticitatea există independent de acestea și de genurile literare, își scrie poemele în versete, fără rimă, pornind de la ritm, factor fundamental de intensificare a expresivității, a capacității de sugestie, cu implicații semantice. El impune astfel cititorului un anumit tip de lectură, prin care, lăsându-se în voia acestui ritm, a imaginilor, senzațiilor, chiar dacă înțelesul lor rămâne nedeslușit, să repete experiența unei receptări „senzoriale”. Aceeași pe
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
multe, de jos și de pe cal Stă sângerat din luptă pe scaunu-i regesc și chin adânc zvâcnește În ochiu-i vulturesc; Căci luptătorii harnici, ce lângă tronu-i stau Frânturi de spadă numai În mână ei mai au.” — Reciți frumos și cu expresivitate. Parcă simți măreția, dar și durerea marelui rege, mi-a spus Maria Tănase. Am plecat de la Hațeg la Deva În aceeași după amiază. La intrarea În oraș am fost așteptați de un grup de oameni care știau că va veni
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
Ion Bogdan Lefter Unul dintre cei mai rafinați „aperceptivi” ai prozei și ai literaturii române și totodată un mare stilist, cu o excepțională vocație de observator al lumii din jur și cu o expresivitate de limbaj pe măsură, Gheorghe Crăciun etalează în paginile sale un impresionant talent nativ. De-ar fi să ne gîndim doar la splendida Epură pentru Longos (textul „în foileton” din Compunere cu paralele inegale, a doua lui carte, din 1988
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
mă gîndesc acum la scriitura propriu-zisă, ca desfășurare, ca travaliu, ca avans progresiv în teritorii din ce în ce mai îndepărtate, prin foraje mereu mai adînci, fără nici o economie de efort; la frazările lui bogat-exploratorii, enumerative, sinonimice, continuate pînă cînd formulările se încarcă de expresivități nuanțate și de sensuri multiple, suprapuse delicat ori desfoliate asemenea. În fond și la urma urmei, figura lui stilistică definitorie asta este: enumerația prelungită pentru obținerea de extensii retorice și semnificante, cu deschideri în trepte, prin utilizarea de sinonimii parțiale
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
și la urma urmei, figura lui stilistică definitorie asta este: enumerația prelungită pentru obținerea de extensii retorice și semnificante, cu deschideri în trepte, prin utilizarea de sinonimii parțiale și de alte tropisme ajutătoare, asociații varii, jocuri de limbaj, orice. De unde expresivitatea atît de subtilă, cu totul specială, a scriiturii prozatorului senzorialo-cerebral care a fost și rămîne, de un enorm talent și de o fabuloasă tenacitate, cum rar pe lume... Prezentare la Conferința națională „Gheorghe Crăciun: viața și opera”, organizată de Facultatea
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
ca și cum s-ar găsi întro permanentă stare de grație. Amplul monolog, în fapt, nu are scăderi, nici pierderi de altitudine verbială ori stilistică. E o problemă de pact cu cititorul, dacă admitem că se poate stabili un limbaj impecabil, o expresivitate nealterată, de la un cap la altul, în atare condiții. Dar să presupunem că suntem martorii unui monolog înregistrat în timp, iar răpirea este decorul potrivit pentru o mărturisire ideală. Confesiunile redau un plan al prezentului răpirii, irelevant, și altul retrospectiv
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
mine, și Sadoveanu citind «Sara pe deal».)” Am prefera să fie cum crede Andrei Pleșu. Din păcate, nouă ni se pare că regula este exact pe dos, astăzi: poeții își citesc cenușiu, bolovonos versurile. Doar, unii, rar, ca excepție, adaugă expresivitate textelor personale, când le recită în public. Ne întemeiem această convingere pe recitalurile de la cele două ediții ale Galei de poezie de la Ateneu, dar și pe alte numeroase lecturi susținute de poeți, la care am fost martori. Din sumar A
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
franceză, în 2013, la Ginko Éditeur, cu concursul, adică sprijinul financiar, al aceluiași ICR. Nu la conținutul eseurilor mă voi referi în continuare, ci la traducere. În general, când citim o carte tradusă, fără să știm limba originalului, apreciem exclusiv expresivitatea limbii în care cartea a fost tradusă, a limbii noastre, cu alte cuvinte. Dacă avem acces la limba originalului, putem face comparații interesante, remarcând fidelitatea sau originalitatea traducerii. Am făcut deseori astfel de comparații, care, mai ales în cazul poeziei
Regăsit în traducere by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3571_a_4896]
-
Tokaj/pian, Michal Jarosz/bas, Sebastian Frankiewicz/baterie. Versatilitatea cunoscutului Richard Galliano s-a concretizat, de data aceasta, în cvartetul Tangaria (contragere a termenilor tango și aria). Muzicianul originar din Nisa - spațiu al fertilelor interferențe franco-italiene - a reușit să conducă expresivitatea acordeonului în jazz pe culmi nemaiîntâlnite (având în vedere absența quasi-totală a acestui instrument din marea istorie a genului). Cu alte cuvinte, un fel de nec plus ultra al stilului creat de Galliano însuși - new musette. Actualul proiect își asumă
Fiesta jazzului în România rămâne tot la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3585_a_4910]
-
îi antipatizează pe Mircea Cărtărescu și pe H.-R. Patapievici e una (oricărui autor îi e îngăduit să aibă rivalitățile sale), dar faptul că această antipatie e tradusă în pamflet (și încă într-unul nesemnificativ, ilustrând mai degrabă ranchiuna decât expresivitatea) e cu totul altceva. Ce pare să-l irite în cel mai înalt grad pe Nichita Danilov e succesul altora (pe seama căruia pune, de obicei, propriul său insucces). Un paragraf ca acesta, de pildă, referitor la fosta echipă a Institutului
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
de către Gervasi. Rezultatul frumos cartonat este modest și convențional, impulsul explicativ face din film o lecție pentru școlari astuțioși. Remarcabil însă efortul lui Anthony Hopkins, care-l interpretează pe Hitchcock, de a da viață unui personaj prin gesticulație, ticuri, manieră, expresivitate lingvistică etc. Hitchcock-ul interpretat de el articulează cuvintele ca în fața unui logoped, ele primesc forma buzelor, în timp ce restul chipului rămâne litificat precum o mască. E ca și cum Hopkins ar sculpta sunetul care trebuie să primească inflexiunea potrivită prețiozității vocabularului întrebuințat. Actorul
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
argumente, copleșitor de multe. Nu ai temeiuri să-l contrazici. Indică vicii adevărate ale societății, comportamente dezavuabile care, la urma urmelor, ne sar tuturor în ochi. Dar nu am spus-o ca el, cu atâta fervoare și forță, cu atâta expresivitate. Se alătură unei linii pe care au reprezentat-o în trecut un D. Drăghicescu sau un Rădulescu-Motru, deseori citați. Luciditatea demitizantă a acestora, cultivată azi de prea puțini, printre care și de Augustin Buzura, este mai profitabilă decât fluturarea dezinvoltă
Romancier și foiletonist by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3645_a_4970]
-
lirismului ca unic criteriu al poeticului”, ei fiind, totodată, „departe de orice intenție de pastișare a modelelor”, impresia de noutate și de prospețime fiind evidentă în registre net individualizate. Astfel, „Nichita Stănescu revoluționează radical limbajul, configurând un imaginar, de o expresivitate singulară, al corporalității abstractului și inefabilului”. Marin Sorescu este un parodic și un ironic. Nicolae Prelipceanu va evolua „în trena ironismului lui Sorescu și Geo Dumitrescu”. Un alt moment de impact e marcat de Leonid Dimov, Daniel Turcea, Vintilă Ivănceanu
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]