939 matches
-
Trabant, trupul său diform abia dacă mai Încăpea. Îmi amintesc călătoria la Țăndărei, cu Cella la volan. Toamna caldă, chiar arșiță. Porumbul cules sau cel rămas pe câmp În culoare metalică, aur ars, dens. Cer albastru perfect. Soare static, stătut, extatic. Vorbea tot timpul. Bârfe și povești. Ne opream la fiecare oră să urineze. Prea greu să iasă din mașină, deschidea, anevoie, portiera, cobora piciorul drept, descheia, abia-abia, pantalonii dimensionați anume pentru balonul burții sale. Fiecare gest era dificil, enorm: deschiderea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și ca Țara Copilăriei. „Timpul miraculos”, fără Întoarcere, chiar și pentru artistul copilărește fermecat de magica sa butaforie și bufonerie. Calea Griviței, unde un unchi al său avusese o ceasornicărie, reînvia ca un năucitor tărâm inițiatic, cu Întreaga magie a mirosurilor extatice ale adolescenței. Se abandona și acum, la peste 80 de ani, cu aceeași frenezie ca la vârsta de demult, În memoria olfactivă a atelierelor de cizmărie și a lustrageriilor, a magazinelor de mirodenii, a prafului și transpirației și gării din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
arme - de fapt singura armă - prin care libertatea poate fi cucerită. Moartea provocată altei ființe umane - ceea ce se numește Îndeobște crimă - este justificată dacă exigența extazului o cere, și nu e vorba aici de extazul hidos al puterii, ci de extatica existenței, “mirarea de-a fi”: “CÎnd te joci cu focul nu trebuie să te temi că-ți arzi degetele, așa că l-am ars pe tînărul acela. și m-am bucurat În mine de această grozăvie”. Iar existența dăinuie În nesupunere
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pentru a face mai ușor de înghițit pilula ideologica”. Adrian Păunescu a fost folosit pe post de „îmblânzitor” al totalitarismului ceaușist, a acționat ca „anestezist național” în vederea „lobotomizării comuniste a populației”, a fost „manipulatorul magic” care a creat o atmosferă extatică, „menită a înalța ideologic sufletele adepților, modelându-le mințile și afectele”. Operația care a generat întregul complex de infiltrări propagandistice în artă, literatură, educație etc. este cea de elaborare a documentelor oficiale: rapoarte la congrese, expuneri, cuvântări. Textele oficiale, citite
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
2001). Poezia lui D. e un dialog smerit cu Logosul și mărturisirea, prin cuvinte, a Cuvântului neprimit în lume. Tensiunea ei stă în multiplicarea nostalgică a unei stări de adorație, însoțită oniric de fiorul comuniunii mistice și de sugestia deschiderii extatice spre divinitatea uitată a ființei. În volumul de debut, The Liturgy of the Word - Liturghia Cuvântului (1989), relația cu transcendentul e literaturizată, construită livresc din paradigmele sacrului (citatul evanghelic, folosit pentru valorile lui existențiale). Ceea ce izbește în aceste versuri este
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
cel mai pur romantism și în cel mai profund suprarealism (vecin, din acest unghi, cu Ștefan Agopian). Jucându-și cu încântare ipostazele, C. își trăiește ființa și viziunile cu oscilantul tremur al acului de balanță între Animus și Anima, sorbind extatic din filtrul hipnotic al uneia cu paiul translucid și seducător al celuilalt. Etalate opulent, cu dulce, polifonică ironie, „ideile primite” nu sunt decât plasma, lichidul amniotic în cuprinsul căruia eul rămâne indicibil, cu toate că infinit exprimabil. Totul e reluare de motive
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
ca un alt bilanț empiric. Este cel mai dramatic și probabil cel mai relevant fenomen pentru publicul obișnuit. Maslow declara că a făcut studii în legătură cu experiențele culminante punând grupurilor de persoane și indivizilor întrebări precum: „Care a fost cel mai extatic moment al vieții tale?” sau: „Ai experimentat extazul transcendental?”. Extazul transcendental nu a fost clar mărturisit pentru că nu exista calea de a vorbi despre el în public. Cuprinde aspecte jenante, rușinoase, neștiințifice - ceea ce pentru mulți oameni reprezintă un păcat mare
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
000 de franci fuseseră investiți în trei timbre foarte rare, lipite ulterior pe scrisoare ca pentru o expediție ordinară. Adică au fost în permanență la vedere. "Doamnă, priviți aceste timbre, ați văzut în vreodată ceva atât de frumos?" îi zice extatic filatelistul. Audrey Hepburn, despre care se spune că ar fi cea mai frumoasă actriță pe care a descoperit-o Hollywood-ul, răspunde oarecum încurcată: "Îmi pare rău, nu știu nimic despre timbre". Și continuă: "Cât valorează? Banii sunt foarte importanți". Nici măcar
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
printr-o veritabilă ontologie a aparenței, care evocă "prezența" prin jocul luminilor, al nuanțelor și al pliurilor: "mătasea cea lucie și gaza cea ușoară a veșmintelor se lăsa impulsiei și desemna undulații grațioase; să fi văzut, în sfârșit, acea mulțumire extatică râzând pe fețele lor când osteneala le silea să-și lase regiile aeriene și să se-ntoarcă a cere pământului puteri nouă"89. Insistența pe desenul aerian al mișcărilor - și pe dans, care e figura recurentă a acestei relatări - sugerează
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
folosită cu destulă finețe" și că este în arta erotică un rafinament, o estetică cu un formalism exigent care face posibil tremurul unui timp care scapă timpului, un suspens care se întinde la nesfârșit între împlinirea clipei și o durată extatic dilatată. Formalismul, artificialismul solicită imperiul semnelor, imediat și prospectiv pus în acțiune de narațiune: nu ne vom mira așadar de apariția celor trei japoneze care îl răpesc pe eroul masculin 258. Peripeția presupune descentrarea inițială a personajului după o schemă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
semnifică etimologia cuvîntului: ek-sistență - a se ține în afară, a ieși în afară de. Casa sau copacul, muntele sau Dumnezeu sunt, numai omul există, dacă înțelegem prin existență această capacitate a omului de a se ține în afara sa, de a se deschide extatic luminii Ființei. Legăturile etimologice dintre "ek-sistență" și "ek-staz" sunt o cheie pentru lămurirea acestei poziții, întrucît înțelegerea Ființei este asemenea unei iluminări religioase. Dacă revenim la sensul dinamic al cuvântului transcendență - nu ordine statică superioară și suprapusă ordinii acestei lumi
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
situație semiotică se definește întotdeauna acolo unde apare un semn, exprimând un proces real sau virtual de comunicare a unei informații anume. Putem defini patru tipuri de semioză, respectiv canale de comunicare asociate „mesajului cosmogonic”: ritualic, discurs individual de tip extatic (șamanic), exprimat exclusiv prin laturile demonstrative, intuitiv - experiențiale, nonverbale ale comunicării; ritualico-mitic, ipostaziind dimensiunea nonverbală a comunicării, dublată însă de reperele incipiente ale unei comunicări verbale; mitico-ritualic, discurs individual de tip „enunțare”, cu accent pe latura argumentativ - holistică, verbală a
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
formația liceului, împreună cu câțiva colegi, cu care am redescoperit muzica practic de la zero. Aveam părul lung pe vremea aceea și nu făceam nici unul dintre noi rabat de la adolescența noastră. Dimpotrivă, îmbogățeam experiența predictibilă, deseori cenușie, a școlii, printr-o experiență extatică, la care ne aducea muzica la 17-18 ani. M-am simțit bine, în primul rând pentru că ne-am închegat ca grup de prieteni și, în al doilea rând, pentru că eram serioși și profesioniști, în felul de atunci. Am avut și
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
aceștia nici ură, nici ranchiună. Se mulțumea să-i disprețuiască. Eleganța îl făcea să fie recunoscător și pentru sărăcie, și pentru nefericire, și pentru anularea șanselor. N-am întâlnit pe nimeni care să aibă o atât de covârșitoare și aproape extatică admirație pentru femei. Nu doar atunci când vorbea, dar și când scria despre acestea o făcea într-un stil ce atingea sublimul. Fie că erau boieroaice, fie că proveneau din lumea celor ce trăiau din negoțul cu propriul trup, Alexandru Paleologu
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
știi cine sunt și ce fac și peste toate se proiectează continuu filme cu aspecte din lumea contemporană (peisaje dezolante, erupții vulcanice, puii de focă) culminând cu iepurele în putrefacție în care colcăie viermii filmați în gros-plan, însoțind îndelung muzica extatică a finalului. Din nefericire, vânzoleala enervantă de pe scenă m-a împiedicat să ascult muzica și să valorific la maximum șansa de a savura legendara interpretare a lui Pierre Boulez, care după 30 de ani colaborare, apărea pentru ultima oară la
Pelerinaj la Bayreuth by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11372_a_12697]
-
nostru activ și, cu atît mai puțin, în inventarul nostru moral. Trăind la limita precarității și, de multe ori, la aceea a supraviețuirii, doar din schimburile elementare cu o natură excesiv de generoasă, am avut suficient timp liber să ne autocontemplăm extatici și să constatăm că suntem unici, că suntem blînzi, că iubim codrul care ne este frate, că suntem ospitalieri, că ne pălește aleanul mai ceva ca o ghiogă păgînă, că avem doruri intraductibile și că un sentiment continuu de jale
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]
-
25/ poți să alegi cinci nuanțe de roz pentru norii/ telecomandați pe linia orizontului// Îngeri blazați zboară intermitent prin aer trăgînd reclame / pentru sîni de alge/ testicule de oțel/ inimi interșanjabile/ în nisipul de aur femeia veșnic tînără/ își îngroapă extatic fesele... Vară// Bătrînețea a devenit o rușine tratabilă/ vitaminele/ ajută poliția mondială să vîneze cei din urmă microbi/ cu spada lui de foc binele alungă răul/ din toate cotloanele/ bivoli albi se tăvălesc prin mocirle curate/ și ies într-un
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
de voluptate amorala cu care se deda lecturii. El pare adâncit în lectură că o albină în floarea din care suge nectarul. Femeile care i se perinda prin cameră (și prin viață) nu reușesc să-l smulgă din această imobilitate extatica și să se impună că oameni cu conștiința. Rămân umbre grațioase (sau agasante, când încep să vorbească de căsătorie), partenere efemere într-un joc care procura plăceri inferioare celor oferite de lectură. Aceasta nu înseamnă că autorul jurnalului rămâne indiferent
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
strînse, cît mai largi", pe lîngă "rîpa Uvedenrode". Gabriel Chifu "de-o vreme încoace scrie cu o mînă romane și cu cealaltă versuri", fără a se prea ține de cele ale optzecismului, "luînd-o de cu zori pe șleaul bătut de extaticii de dinainte și cultivînd și el, într-o descendență adesea marcată, sintaxa inflamată, gonflabilă și arborescentă". Un adevărat regal îl constituie textul intitulat Duelul sau gîlceava magistrului cu discipolul, închinat volumului Limitele puterii sau mituirea martorilor, scris la două mîini
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
scenariul scriiturii să se răsfețe în acte și bravuri erotice, în seducții și violuri. Scriitura nu numai că se avîntă în corporalitate și în limbajul menstrual, dar ea joacă decisiv în orgiastica sexuală, trăind ritmul compozițional ca pe o peripeție extatică. Scrisul are tensiunea și vertijul unui act erotic, el e o întreagă biografie amoroasă ce se întinde de la cochetărie și alint pînă la vraja postorgasmică". O altă particularizare a ironiei practicate de Al. Cistelecan ne e oferită de tentația scientizantă
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
în nici un caz pentru elipticul Brâncuși, a cărui specialitate nu era, totuși, creația vestimentară. Dincolo de acest episod, mai mult sau mai puțin anecdotic, se pune, de la sine, o întrebare elementară: cum de acest Brâncuși, împins de către garnizoane întregi de hermeneuți extatici în cele mai adînci peșteri platonice și în cele mai înalte levitații budiste, nu s-a gîndit să-i facă un monument colegului său Mihai Eminescu, partener legitim de tremol metafizic, și s-a lăsat sedus cu o ușurință atît
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
și convulsiile unui real căruia atmosfera de convenție îi biciuie energiile secrete, ațîțîndu-l. Lascivitatea atinge note barbare: "în trupul tău proaspăt urlă fiare flămînde și sîngele fierbe precum/ dogoarea țîșnită din hăuri, împinsă de flăcări spre cer,/ cine îți soarbe extatic suflarea și cine, cînd stelele ard înghețate,/ se-nalță cu tine în slavă și zboară cu aripi de fier?". Semnificativă e înscrierea acestei insurgențe a concretului în peisajul algid al Nordului care conține simbolul tacit al refrigerării textuale, id est
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
vizitat în fiecare zi a anului de nenumărați turiști, stăpân pe propria colecție de costumașe, pe care le schimbă în funcție de ocazie, i s-a dăruit în 1987 o prietenă, Jeanneke Pis, o fetiță care, la rândul ei, urinează, zâmbind aproape extatic. Însă statuia fetiței e situată într-o fundătură, nu într-o piațetă foarte populară, ca cea a băiețelului. Străduța lui Jeanneke e îngustă, greu de găsit, iar statuia e așezată în spatele unor bare groase, cu scopul de a o proteja
Egalitate de fundătură () [Corola-website/Science/295771_a_297100]
-
unor curente aristice, posibilitatea unei gnoze inițiatice). Și tot aici se înscrie fascinația lecturii - căci în literatură descoperim acea revoltă împotriva timpului istoric în care trăim și muncim, împotriva timpului „mort“, care strivește și ucide, prin recuperarea unui timp străin, extatic sau imagina, al beatitudinii.
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
găsit inspirația în Castilia arsă de soare. A fost îngropat în cripta mănăstirii "Santo Domingo el Antiguo", ale cărei altare le ilustrase cu picturile sale. În bisericile din întreaga Spanie se găsesc picturile lui care prezintă personaje deformate cu priviri extatice. S-a încercat în mod naiv să se interpreteze originalitatea picturilor lui El Greco, cu persoane având figuri alungite, ca fiind o consecință a astigmatismului de care suferea. Mulți au văzut în el un vizionar dezechilibrat. Chiar și astăzi, El Greco continuă
El Greco () [Corola-website/Science/299118_a_300447]