1,468 matches
-
fie influențată de eficiența sistemului transportor. Aceste date explică de ce concetrația i.c. a glucozei nu evoluează paralel cu cea e.c. a glucozei. De această deosebire posibilă trebuie să se țină seama atunci când interpretăm valoarea glucozei sanguine (determinată în spațiul extracelular) în vederea explicării unei simptomatologii sugestive de neuroglicopenie; sau dimpotrivă, absența acestora atunci când valoarea glucozei sanguine ar justifica apariția fenomenelor neuroglicopenice. 2.7. Rolul glucidelor în organism Deși glucidele nu reprezintă mai mult de 0,3% din greutatea corpului (aflate în
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
în regiunea 19 p 13.1-13.3. În afara locusului principal 19, alte două locusuri au fost obiectivate la pacienții cu hipercolesterolemie autosomal dominantă (68). Structura primară a LDLR cuprinde 839 secvențe aa. ce formează cinci domenii (68): 1. trei domenii extracelulare, din care i) un domeniu subîmpărțit în 7 unități bogate în cisteină, cu câte 40 secvențe aa. fiecare, cu rol de legare a liganzilor, ii) un domeniu mic, bogat în serină și treonină, legat de oligozaharide și iii) un domeniu
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
care asigură α glicerol-fosfatul necesar sintezei de trigliceride. Preluare de acizi grași liberi proveniți din hidroliza enzimatică a trigliceridelor circulante, cu resinteza adipocitară a acestora. 5.2. În faza catabolică organismul „luptă” pentru a asigura homeostazia substratelor energetice în lichidul extracelular. Acesta se realizează prin arderea depozitelor de lipide, glucide și de proteine în proporții și cu viteze diferite, în funcție de durata și intensitatea deprivării alimentare. Asigurarea homeostaziei glicemice în faza catabolică este dezideratul principal al organismului. Menținerea unui anumit nivel glicemic
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
ca AR2) este mult mai mică decât a hexokinazei. AR este localizată la nivelul ochiului (cristalin, retină), nervilor periferici, celulelor insulare beta pancreatice, endoteliului și celulelor tubulare renale. Reglarea activității sale se face în condiții fiziologice în funcție de gradul de hipertonie extracelulară: încărcarea osmotică extracelulară determină stimularea osmoreceptorilor membranari care activează un sistem de proteinkinaze specifice (protein kinaze mitogen activate, MAPK), având drept rezultat stimularea transcripțională a unor gene specifice și acumularea intracelulară a unor compuși osmotic activi (sorbitol, taurină, betaină, GABA
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
mult mai mică decât a hexokinazei. AR este localizată la nivelul ochiului (cristalin, retină), nervilor periferici, celulelor insulare beta pancreatice, endoteliului și celulelor tubulare renale. Reglarea activității sale se face în condiții fiziologice în funcție de gradul de hipertonie extracelulară: încărcarea osmotică extracelulară determină stimularea osmoreceptorilor membranari care activează un sistem de proteinkinaze specifice (protein kinaze mitogen activate, MAPK), având drept rezultat stimularea transcripțională a unor gene specifice și acumularea intracelulară a unor compuși osmotic activi (sorbitol, taurină, betaină, GABA); atingerea stării de
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
un sistem de proteinkinaze specifice (protein kinaze mitogen activate, MAPK), având drept rezultat stimularea transcripțională a unor gene specifice și acumularea intracelulară a unor compuși osmotic activi (sorbitol, taurină, betaină, GABA); atingerea stării de echilibru osmotic între mediul intra și extracelular declanșează inhibarea genelor osmoreglatoare și/sau activarea posttranslațională a efluxului de substanțe osmotic active acumulate, prin intermediul unor canale anionice osmolare volum sensibile (VSOAC) (2, 14). În condiții de hiperglicemie cronică izotonă, reglarea AR se realizează prin două mecanisme: (a) în
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
care utilizarea glucozei este insulino independentă (de exemplu: nervi periferici, rinichi), în care lichidul interstițial este normoton chiar și la hiperglicemii importante, reglarea se face prin exces de substrat: glucoza în exces determină acumularea intracelulară de sorbitol în absența hipertoniei extracelulare. Se constituie stresul osmotic intracelular iar ca mecanism compensator are loc depleția de substanțe osmotic active, altele decât sorbitolul, (în special mioinozitol și taurină) prin deprimarea activității proteinelor carrier specifice (2). Există studii pe animale care arată că nivelele celulare
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
transformarea sa în antigen. În a doua fază, ireversibilă, se formează produșii finali de glicozilare avansată (AGEs) care se leagă ireversibil de proteină și se acumulează de-a lungul întregii durate de viață a acesteia. Acumularea acestor produși la nivel extracelular, dar mai ales intracelular este denumită stres carbonilic (14, 22, 25). Stresul carbonilic a fost observat atât în diabetul zaharat cât și în uremie și este implicat în leziunile vasculare întâlnite în ambele situații (25). Acumularea AGEs este mult mai
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
creștere: sistemul GH/IGF, sistemul TGFβ, sistemul VEGF, sistemul EGF, sistemul FGF, PDGF și sistemul HGF (4, 6, 8, 14, 22, 26). Sistemul GH/IGF (hormon de creștere/factori de creștere insulin-like) cuprinde mai multe peptide dispuse în circulație, spațiul extracelular și în majoritatea țesuturilor. Efectul endocrin clasic al GH secretat de hipofiza anterioară este inducția sintezei IGFI prin activarea receptorilor specifici (GHRs). Prin clivarea post-translațională a componentei extracelulare a GHRs se formează proteina de legare a GH (BPGH) care transportă
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
factori de creștere insulin-like) cuprinde mai multe peptide dispuse în circulație, spațiul extracelular și în majoritatea țesuturilor. Efectul endocrin clasic al GH secretat de hipofiza anterioară este inducția sintezei IGFI prin activarea receptorilor specifici (GHRs). Prin clivarea post-translațională a componentei extracelulare a GHRs se formează proteina de legare a GH (BPGH) care transportă în circulație GH. Efectele IGFI și IGFII sunt mediate de asemenea prin receptori specifici ((IGF-IR și IGF-IIR). IGF-IR este asemănător structural cu receptorul pentru insulină. IGF-IIR leagă IGFI
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
superfamilii de proteine înrudite care, la mamifere, cuprind pe lângă trei izoforme TGF-β (TGF-β1, TGF-β2, TGF-β3) - activine, inhibine și proteine morfogenice osoase (bone morphogenic proteins). Izoformele TGF-β sunt membri ai unei familii de proteine reglatoare celulare cu efect specific asupra matricei extracelulare (8). Ele sunt sintetizate în mai multe țesuturi ca precursori inactivi și se activează prin proteoliză la locul unde își exercită efectul. Maniera în care TGF-β induc transmiterea mesajelor intracelulare se realizează în principal în modul următor: TGF-β se leagă
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
pentru un număr mare de celule. În perioada embrionară, stimulează țesuturile derivate din mezoderm, iar postnatal acționează și pe țesuturile derivate din ectoderm și sunt reglatori importanți ai sintezei proteinelor matriceale. FGF bazic (bFGF sau FGF2) este localizat în matricea extracelulară și se leagă de reziduurile de heparan sulfat din membrana bazală ducând la acumularea de glicozaminoglicani și contribuind astfel esențial la stabilizarea membranei bazale. Se pare că are rol de reglare a activității VEGF deoarece anticorpii specifici anti bFGF blochează
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
hidrostatice intracapilare (consecință a unor modificări ale fluxului sanguin retinian). (2) Creșterea excesivă a permeabilității capilare pare a fi secundară formării microanevrismelor (14). Consecința imediată o reprezintă formarea edemului retinian, localizat de obicei macular. În maculopatia exudativă, edemul macular este extracelular și poate fi datorat și producției locale excesive sau drenajului deficitar. De regulă, se asociază cu prezența exudatelor retiniene dure. Acestea sunt depozite de lipide (ce conțin însă și proteine plasmatice exudate (2)) care se formează prin scurgerile lipidice care
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
pe an. Numeroase date clinice și experimentale atestă faptul că hiperglicemia cronică este necesară dar nu și suficientă pentru a induce leziuni renale la pacienții diabetici; în patogenia nefropatiei diabetice intervin și alți factori: disfuncția endotelială, anomaliile biochimice ale matricei extracelulare glomerulare, o serie de factori hemodinamici, insulinorezistența și se pare că se poate vorbi și de o predispoziție familială și genetică. Hiperglicemia cronică determină leziuni renale prin mai multe mecanisme biochimice (Tab.1). (1) Formarea de produși finali de glicozilare
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
leziuni tisulare la pacientul diabetic, dar sunt implicate trei mecanisme patogenice posibile: (a) acumularea rapidă (predominant intracelulară), cu distrucție celulară progresivă; (b) alterarea funcțiilor proteinelor matriceale; (c) interacțiune cu receptorii specifici. Toate aceste procese conduc la creșterea depozitelor de proteine extracelulare la nivelul mezangiului, interferă cu clearance-ul mezangial al diverselor macromolecule și alterează funcția macrofagelor, contribuind astfel la expansiunea mezangială și ocluzia capilarelor glomerulare. Un rol important în procesul de expansiune mezangială în rinichiul diabetic revine TGFβ, o citokină cu rol
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
3) Toxicitatea glucozei. Glucoza ca atare poate avea efecte toxice celulare directe. Glucoza în concentrații mari determină alterări ale ciclului celular care conduc la creșterea sintezei de colagen, laminină și fibronectină. Aceste modificări pot explica parțial producția excesivă de matrice extracelulară observată în rinichiul diabetic (22). Totodată, celulele mezangiale expuse la concentrații mari de glucoză sintetizează mai puțin heparan sulfat (22), ceea ce teoretic contribuie la scăderea încărcării electrice negative a membranei bazale și amplifică proteinuria. De asemenea, este stimulată și transcripția
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
endotelială ar putea fi o explicație a asocierii dintre rata de excreție urinară crescută și frecvența mare a leziunii aterosclerotice în diabet. În Tab.3 sunt enumerate cauzele posibile ale disfucției endoteliale în boala renală diabetică. Anomaliile biochimice ale matricei extracelulare în glomerulopatia diabetică sunt extrem de variate. Caracteristice sunt îngroșarea membranei bazale și expansiunea mezangiului glomerular (22). Îngroșarea membranei bazale glomerulare se datorează cel mai probabil atât creșterii sintezei colagenului membranar cât și scăderii scăderii degradării acestuia. Componentele necolagenice ale membranei
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
hidrostatică transglomerulară este crescută, în ciuda unei presiuni arteriale sistemice normale, deoarece transmiterea variațiilor presionale în capilarul glomerular este facilitată de scăderea predominentă a rezistenței la nivelul arteriolei aferente (22). Ca urmare crește fluxul plasmatic renal, GFR totală, producția de matrice extracelulară, permeabilitatea glomerulară, fluxul tubular, numărul de celule mezangiale și stresul de forfecare, apare leziunea endotelială și crește producția locală de citokine și factori de creștere. În final, rezultă expansiunea mezangială, scleroza interstițială, îngroșarea membranei bazale glomerulare și glomeruloscleroza. Un număr
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
celulară. NHE-2 este exprimat pe membrana apicală a epiteliului tubular și este implicat direct în reabsorbția sodiului. Modularea activității sistemului este influențată de o serie de stimuli, cum sunt: factori de creștere, hormoni, modificări ale volumului celular, variații de pH extracelular etc. iar activarea lui presupune o etapă de fosforilare care depinde de sistemul proteinkinazic. La pacienții diabetici (în special cu diabet zaharat tip 1) cu nefropatie a fost descrisă o creștere a activității sistemului antiport sodiu-hidrogen în diverse tipuri de
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
de sistemul proteinkinazic. La pacienții diabetici (în special cu diabet zaharat tip 1) cu nefropatie a fost descrisă o creștere a activității sistemului antiport sodiu-hidrogen în diverse tipuri de celule (14, 22). Cauza o reprezintă creșterea velocității maxime a sodiului extracelular, în condițiile unei afinități normale. Ca modificare asociată s-a constat o creștere a pH-ului intracelular (14). Activitatea exagerată a sistemului nu se asociază cu o creștere a expresiei genice specifice ci reflectă mai degrabă (dar nu numai) o
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
intervine în patogenia neuropatiei diabetice. Producția insuficientă a unor factori de creștere sau sinteza excesivă a unor citokine proinflamatorii determină modificări structurale ale celulelor schwann (14). Regenerarea și remielinizarea neuronală depind de interacțiunea dintre celulele Schwann, axon și componentele matricei extracelulare. Semnalele de cooperare se transmit direct prin contactul celulă Schwann-axon sau indirect prin factori solubili cum sunt factorii de creștere sau citokinele (14). Citokinele intervin și în protecția anti-apoptotică și de aceea ele intervin atât în degenerarea cât și în
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
vorba de un lanț ? de aproximativ 34 kDa și un lanț ? de 29 kDa, amândouă polimorfice și amândouă codificate de regiunea MHC. Atât lanțul ? cât și ? sunt transmembranare și sunt formate din trei regiuni (o regiune extracelulară, una transmembranară și una intracitoplasmatică). [Fig. 2] Regiunile extracelulare sunt la rândul lor împărțite în două domenii, fiecare de câte 90 aminoacizi, notate ?1, ?2 (codificate de locusurile DRA, DQA și DPA 1 și respectiv 2) și respectiv ?1, ?2
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
și un lanț ? de 29 kDa, amândouă polimorfice și amândouă codificate de regiunea MHC. Atât lanțul ? cât și ? sunt transmembranare și sunt formate din trei regiuni (o regiune extracelulară, una transmembranară și una intracitoplasmatică). [Fig. 2] Regiunile extracelulare sunt la rândul lor împărțite în două domenii, fiecare de câte 90 aminoacizi, notate ?1, ?2 (codificate de locusurile DRA, DQA și DPA 1 și respectiv 2) și respectiv ?1, ?2 (codificate de locusurile DRB, DQB, DPB 1 și respectiv
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
adeziune intercelulară 1 (ICAM-1 = Intercellular Adhesion Molecule 1) desemnată și drept CD54 este o proteină transmembranară și face parte din superfamilia imunoglobulinelor. Ea este formată dintr-un singur lanț de aminoacizi puternic glicozilat, greutatea moleculară fiind de 90000 kd. Regiunea extracelulară este împărțită în 5 domenii asemănătoare imunoglobulinelor, fiecare domeniu având aproximativ 3 -7 nm [21,82,85]. ICAM-1 este exprimată în mod normal pe suprafața limfocitelor B și T, a celulelor epiteliale, andoteliale și a fibroblaștilor, distribuție asemănătoare cu cea
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
ei de nucleotide fiind complet determinată [82,85,99]. Au fost descrise trei polimorfisme simple (Single Nucleotide Polymorphisms = SNP) ale genei ICAM-1: trei substituții de nucleotide în exonii 2, 4 și 6 și care antrenează schimbarea unor aminoacizi în domeniile extracelulare 1, 3 și 5 [98]. Aceste substituții de aminoacizi (care ar putea determina modificări conformaționale ale moleculei ICAM-1) sunt presupuse a avea efecte funcționale deoarece primul și al doilea domeniu extracelular al ICAM-1 formează situsul de legare al LFA-1, al
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]