10,920 matches
-
Această multitudine a interpretărilor biblice lasă multă libertate de interpretare oricărei generații viitoare. O teorie a crucii unitară există doar începând cu Evul Mediu. Însă teoria satisfacției a Sfântului Anselm d'Aosta (mort în 1109), care cu o rigoare logică extremă voia să demonstreze că sacrificiul Fiului lui Dumnezeu pe cruce trebuia să oprească ura lui Dumnezeu, a întâlnit o opoziție tot mai intensă odată cu trecerea timpului. În alte publicații am manifestat o poziție critică cu privire la rezultatele cercetării istoriei dogmelor. Este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
propria cruce prea grea: cine a avut un eșec profesional, cine este bolnav de o boală incurabilă, cine a fost abandonat de propriul partner... Lor Crucifix-ul poate să le indice că și într-o astfel de situație de dificultate extremă, deși abandonați de către ceilalți și de Dumnezeu, nu sunt complet pierdute. Adesea însă, sunt veșnicele dureri ale vieții de toate zilele cele ce trebuie suportate cu răbdare: crucea locului de muncă, conviețuirea cu ceilalți, circumstanțele dificile ale existenței sau mediul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și să distrug suferința. Dar pot să-i rezist și să o depășesc în credință. În acest mod nu sunt strivit de suferință, nu mor disperat de greutatea ei. Dacă nu a făcut-o Isus, când a fost supus suferinței extreme a abandonului de către oameni și Dumnezeu, atunci și cel ce urmează exemplul său, pe baza unei credințe raționale, nu va muri. Într-adevăr, doar credința îmi dă speranța că suferința nu este realitatea ultimă și definitivă. Și eu consider că
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acestuia, respectiv ca acte de caritate îndreptate spre copiii care, în diferite circumstanțe, rămâneau fără îngrijirea părintească 9. După declinul Imperiului Roman, în Evul Mediu practica adopției devine mai puțin acceptată. În societatea medievală, relațiile de sânge capătă o importanță extremă. În Common Law, în Anglia, dreptul tatălui de a-și crește copiii este considerat a fi unul dintre cele mai sacre drepturi. Părintele nu avea permisiunea de a renunța la drepturile și responsabilitățile ce-i reveneau în raport cu proprii copii în favoarea
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
care, în ciuda supraabundenței de comentarii, rămâne totuși cel mai adesea neînțeleasă. Rațiunea principală a acestei interpretări eronate este interesantă prin faptul că oferă o ilustrare remarcabilă a ceea ce trebuie să numim iluzie a cunoașterii teoretice iluzie care își capătă forma extremă în cultura modernă odată cu înlocuirea conținutului referențial al oricărui discurs și a modului propriu după care un astfel de conținut se afirmă și se avansează prin el însuși în apariția ființei cu acest discurs însuși, mai precis cu un text
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe locul și în locul auto-înfăptuirii vieții care suntem noi. Ea este barbarie, noua barbarie a vremurilor noastre, pe locul și în locul culturii. În măsura în care ea scoate din joc viața, regulile și cerințele sale, ea nu este doar barbaria în forma sa extremă și cea mai inumană pe care i-a fost dat omului s-o cunoască, ea este nebunie. Abia treptat începem să înțelegem ce anume implică în lumea noastră, adică în viața oamenilor, scoaterea din joc a vieții înseși. Se impune
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Vieții în eterna sa venire în sine nu mai este nici satisfăcută, nici nu i se mai răspunde. Și totuși această venire nu încetează așa cum nu încetează nici sporirea sau plusul inerent acesteia. Se creează atunci o situație de tensiune extremă în care individul se zbate. În vreme ce în acesta din urmă plusul nu încetează a fi produs, și aceasta prin mișcarea vieții care îl produce ea însăși, totuși în el nu se face nimic care să dea acestei energii permisiunea de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sa proprie, viața se aruncă în afara sa pentru a se debarasa de sine și a fugi de sine. Dacă sistemul tehnicist în general manifestă o astfel de finalitate, aceasta dobândește odată cu mijlocele de comunicare forma sa de expresie cea mai extremă: televiziunea este adevărul tehnicii, ea este practica prin excelență a barbariei. Atunci când spunem că televiziunea îneacă spectatorul într-un șuvoi de imagini, spunem de fapt că ea este fugă sub forma unei proiecții în exterioritate. Însă arta, artele plastice și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
administrației și puterii politice, care vedeau în noua situație prilejul de a da salarii minime valului de funcționari necalificați din domeniul educației naționale, dându-le în același timp acestora prilejul să ia locul puterii intelectuale a Universității, doborâtă definitiv. Punctul extrem al acestei desfășurări nihiliste, cel mai mare pericol a fost atins atunci când, conform profeției lui Nietzsche, cei puternici s-au lăsat câștigați de ideologie și de resentimentul celor slabi, așezându-se în fruntea cortegiului și mergând să scuipe odată cu ei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
În cel mai fericit caz, o cunoaștere a posteriori referitoare la dezvoltarea unui tip particular de cunoaștere în lumea modernă, iată ce s-a substituit imensei sarcini de a elucida esența vieții și, astfel, umanitatea transcendentală a omului. În punctul extrem al desăvârșirii sale, negarea dogmatică a vieții transcendentale nu doar pervertește filozofia; ea o suprimă în favoarea unei discipline noi: psihologia pozitivă sau științifică. În ceea ce privește psihologia, filozofia și-o asuma în măsura în care psukhę înseamnă suflet, subiectivitate, iar logos, o cunoaștere referitoare la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
decât o psihologie bastardă, pe jumătate subiectivă și pe jumătate obiectivistă, o psihologie empirică în care ambiția de a determina concepte empirice (raportarea la Tată, sexualitatea anală etc.) să joace un rol transcendental nu poate sfârși decât într-o confuzie extremă. În calitate de aplicare a proiectului galilean la cunoașterea omului, psihologia se înfățișează ca prototip al noilor "științe umane", a căror teorie generală sub forma deconstrucției lor a fost propusă de noi în capitolul V al lucrării de față. Dezvoltarea unui învățământ
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în așa fel încât să poată fi televizat, el este și trebuie să fie modelat, decupat, limitat de această exigență de neocolit a cărei esență a fost recunoscută: actualitatea. Aceasta desemnează ce este acum acolo în superficialitatea sa cea mai extremă superficialitate și punctualitate care provin din capacitatea sa de a fi televizat și de a fi în calitate de televizat pentru intervalul cât va fi, urmând să basculeze apoi în neant. Atunci când sociologismul politicianist propulsează conținutul societății în universitate și o scufundă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
C. Zamfir, 1997, p. 43). Sunt însă multe situații în care absența sprijinului pentru mamă din partea familiei, a comunității și chiar a societății în ansamblul ei conduce la abandonul copilului. De aceea, măsurile de factură publică vizează diminuarea, eliminarea cazurilor extreme de abandonare a copiilor. Abandonul a cunoscut o cotă ridicată de manifestare atât în ultima perioadă a regimului comunist, cât și în primii ani ai tranziției. Printre cauze, sunt enumerate în primul rând explozia sărăciei, ignorarea mijloacelor de planificare familială
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
autonomie și responsabilități, în care formele pozitive de încurajare să fie dublate de sancțiuni.” (A. Giddens, 2001, p. 105) 7. Feminismul radicaltc "7. Feminismul radical" Familia monoparentală poate fi tratată de către conservatori drept un model de viață aproape de o formă extremă, care, ca orice exagerare, este conotată negativ. Faptul de a fi părinte singur decurge dintr-o situație asumată sau întâmplătoare, dar una la limită. Reală, efectivă sau numai simbolică, separarea de opresor este un fapt real. Din această perspectivă, femeile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
îngrijiți corespunzător, manifestă decalaje de dezvoltare față de copiii din familii, rămâneri în urmă puse pe seama carențelor afective. Efectele carenței afective sunt tot mai grave pe măsură ce această carență se instalează mai de timpuriu și durează timp mai îndelungat 103. O formă extremă este hospitalismul (ansamblu de tulburări suferite de sugari, cauzate de internarea prelungită în spital). Deprivarea maternă este posibilă atunci când copilul nu este susținut de nici o altă persoană apropiată, care să-i ofere afecțiune și îngrijire de tip matern. Apare ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tocmai plecase era o persoană de condiție foartă Înaltă. Se mai gândea Încă la asta, când omul cu capul rotund se sprijini cu o mână de masă și Îi privi pe cei doi spadasini prin găurile măștii sale, cu o extremă atenție. În căutătura lui era ceva nou și neliniștitor, de parcă mai rămăsese ceva de spus. Se lăsă atunci o tăcere stigheritoare În Încăperea plină de umbre, iar Alatriste și italianul se observară o clipă cu coada ochiului, Întrebându-se fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de sus. Mâinile, pe care și le scosese din mânecile rasei intrând În Încăpere, erau uscate și descărnate ca ale unei mortăciuni. Păreau a fi Înghețate ca Însăși moartea. Mascatul cu capul rotund se Întoarse spre călugăr cu o deferență extremă: — Sfinția Voastră a auzit totul? Dominicanul Încuviință cu un gest sec, scurt, nedezlipindu-și ochii de pe Alatriste și italian, de parcă Îi prețăluia. Apoi se Întoarse spre mascat și, ca și cum gestul lui ar fi fost un semnal sau o poruncă, acesta li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
amare ale lui don Francisco se ațineau motive obscure pe care nu le puteam Înțelege, dar care depășeau cu mult niște simple năbădăi ale caracterului său dificil. Nu pricepeam Încă, la vârsta mea necoaptă, că se poate vorbi cu o extremă duritate despre ceea ce iubești mai mult, tocmai fiindcă iubești, și cu autoritatea morală conferită de această iubire. Pe don Francisco de Quevedo, asta am Înțeles-o mai târziu, Îl durea Spania. O Spanie Încă temută În exterior, dar care, În pofida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
după aceea liniștit. Așa că rahat. Rahat și iar rahat. Drăcia dracului. În ce m-am vârât. Cu spada Încă la o palmă de englez, Diego Alatriste șovăi, iar celălalt Își dădu seama că șovăie. Atunci, cu un gest de o extremă noblețe, ceva de necrezut, dată fiind situația În care se afla, Îl privi În ochi și Își ridică mâna dreaptă Încet până la piept, pe inimă, parcă formulând un jurământ solemn, nu o rugă fierbinte. — Cruțați-l! Îl conjură pentru ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nesfârșită de curioși, și recunosc că spectacolul a fost o culme a galanteriei și fineței, cu crema Madridului Îmbrăcată de-ți lua ochii; Însă, În același timp, din cauza acelui incognito oficial al vizitatorilor noștri, toată lumea s-a purtat cu o extremă naturalețe, de parcă nu știa despre cine e vorba. Prințul de Wales, Buckingham, ambasadorul englez și contele de Gondomar, reprezentantul nostru la Londra, se aflau Într-o caleașcă Închisă la poarta Guadalajara - o caleașcă invizibilă, pentru că era cu desăvârșire interzis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Îi observa, ar fi jurat că Olivares părea să se delecteze de situație. — Trebuie. Pentru a patra oară Alquézar Înghiți salivă, dregându-și glasul. De data asta o făcu zgomotos. — Sunt Întotdeauna la dispoziția Înălțimii Voastre. Pielea Îi trecea de la extrema paloare la roșeață subită, de parcă Îl lua când cu frig, când cu cald. Ceea ce Îmi pot imagina despre această a doua conspirație... — Încearcă să-ți imaginezi cu toate detaliile, te rog. — Desigur, Excelență... Ochii lui Alquézar continuau să scruteze inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu adevărat seriozitatea situației tale? m-a întrebat. Da. O înțelesesem de multă vreme. Violența, a spus el, este întotdeauna ultima metodă. După ce le-ai încercat pe toate celelalte. Da, magistre, am răspuns. Nu poți să știi niciodată. Adesea mijloacele extreme pot fi îndreptățite. O să doară, mi-a spus. Foarte tare. Tonul lui putea fi descris drept patern. Violența trebuie să doară, am răspuns. Altfel este lipsită de sens. Din punct de vedere teoretic, a reluat el, sunt împotriva oricărei violențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
financiare asupra nivelelor mai joase de administrație publică, ceea ce încurajează birocrația, corupția și activitățile de lobby. Astfel, la nivelele intermediare și locale de guvernare s-a instaurat un dezechilibru între resursele financiare disponibile și nevoile de finanțare efective. În afara cazurilor extreme, care sunt economiile de piață pure și economiile integral planificate, există mai multe modele mixte, dominate de puterea centrală sau de puterile locale, în care resursele sunt aloca-te preponderent prin sistemul piețelor sau prin intervenția autorităților publice. Ponderea cheltuielilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
astfel obținut corespunde deci unui optim în sens paretian, deoarece el poate fi menținut fără a degra-da situația unuia din doi electori. În pofida caracterului său seducător, slăbiciunile acestui model sunt totuși destul de ușor de reperat: aplicate, duc la o complicare extremă a procesului democratic. Ar trebui într-adevăr modificate taxele și, mai mult încă, consultările electorale. De fat, impozitul este transformat într-un cvasi-preț ce permite apropierea de modelul comercial, dar asta într-un demers pur teoretic; chestiunea pasagerului clandestin nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
forme, datorită instabilității crescînde a piețelor financiare în special, barometru ultrasensibil care înregistrează orice fluctuație și a conduitei defectuoase a liberalizării financiare. Riscul sistemului se află chiar în inima sa, în centrul acestei rețele de interacțiuni și interdependențe, în volatilitatea extremă a unor piețe foarte sensibile, ce pune operatorii financiari, agenții economici în general în incapacitatea de a înțelege și a anticipa corect riscurile cu care se confruntă, într-o situație fără precedent. Reacțiile și întreg comportamentul lor, ca și al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]