5,420 matches
-
altul, apoi altul și altul, / și- așa până-n miezul pământului. // Eu mă las s-alunec pe șirul lor / ca pe-o frânghie, / și-alunecând, cataramele / centurilor lor îmi zgârie fața / Și-alunecând, îmi zgârie pieptul / și-alunecând, alunecând, îmi sfâșie / fâșii de carne, / și-alunecând, alunecând rămâne din mine / numai scheletul. // Când în sfârșit ajung, mă-ntind cu tâmpla / pe o piatră. / În timp ce dorm, fâșiile smulse / se-ntorc de sus și mă-nvelesc./ M-ajunge din urmă și sângele pierdut, / și
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
cataramele / centurilor lor îmi zgârie fața / Și-alunecând, îmi zgârie pieptul / și-alunecând, alunecând, îmi sfâșie / fâșii de carne, / și-alunecând, alunecând rămâne din mine / numai scheletul. // Când în sfârșit ajung, mă-ntind cu tâmpla / pe o piatră. / În timp ce dorm, fâșiile smulse / se-ntorc de sus și mă-nvelesc./ M-ajunge din urmă și sângele pierdut, / și durerea. // Deschid ochii, mă uit. / Coloana de soldați nu se mai vede. / Probabil că vântul a-mpins-o / cu nor cu tot, în altă
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
dorința prea plină, prea goală, rug aprins al speranței tăvălește amintiri, fierbe iluzii și sânge, atinge cu sete gânduri înfrigurate, le conduce, vulcanic, prin vene firave cu strigăt de luptă. Unghii ascuțite de suferință se-nfig în clipe uzate, rup fâșii de timp, sculptează piatra unui suflet rătăcit pe valuri de aroganță, servește culori gri la micul dejun în tandem cu prejudecăți arse. Strâng totul într-un ghem încâlcit, nici eu nu știu cum, îl ascund de simțirile tale, de apăsătoare neliniști, caut
LACRIMA INIMII TALE ÎMI MÂNGÂIE DORINŢA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349469_a_350798]
-
de „Mărășești”. La biserică, lângă Ieruga înghețată, dar și pe Ogaș, pe deal, ard focurile, unduind a grâu înverzit în oale smălțuite de lut ars, semănat în seara ultimă a lui noiembrie. Focurile, împletite în arcuri galbene si roșii, fură fâșii din noaptea de 23 spre 24 decembrie, ajutând lumina să învingă întunericul. Poate și întunericul din sufletul nostru, pentru a accepta lumina Domnului. Copiii căraseră toată ziua lemne, coceni de porumb, crengi de pom, iar fulgii de zăpadă, curioși, se
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
adunat în atâtea milioane de ani mari cantități din căutatul lichid. Furtuna revoluției din decembrie a „măturat” întinsele lanuri irigate, în foarte multe locuri le-a fărâmițat și a transformat zarea într-un peisaj pestriț, ca o fustă țigănească, din fâșii înguste, divers colorate. Parcele pe care se practică primitiva agricultură cu plugul tras de cai sau măgăruși și prășitul cu multiseculara sapă care a cocârjat dea-lungul anilor pe bieții țărani. De fapt, pe la noi, aceasta este mult dorita agricultură ecologică
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
stearpă cu năluci ca mirese pe mozaicul nins în orașul cu pretenții și cale ferată De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Înainte de cununie ursul, morunul, vulturul, castorul, munți cu păduri aur neprihănit la soare-răsare Toți dănțuiau peste fâșii azurii Dâre de animale urme de păsări De pază la intrare un urs doborât pene de vultur Mulțime confuză Întreceri de canoe După cununie. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May În cadru după cadru la TV în
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
singura-mi avere, Mi-au vândut-o la export. Într-o lume rea, rapace Ca într-un coșmar pervers, Țara mea pe drumuri zace, E un cimitir în mers ... Într-o lume cenușie Cu zenit întunecat, Țara mea e o fâșie De lințoliu-ndoliat. Într-o lume-n care lumea Reciclează dumnezei, Cine, Doamne, să-și asume-a Țarii-mi vis în cârjele-i ... Într-o lume ca o larvă De hibrid om-mormoloc, În vulcan de jar și zarvă Țara-mi
FUGE ŢARA MEA DE-ACASĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350428_a_351757]
-
să toarcă, să crească viermi de matase și avea și un război cu care făcea pânză de în sau borangic de la vermii noștri de matase sau presuri de pus prin casă. Mama nu arunca nimic. Hainele, rufele vechi le făcea fâșii și la război cu urzeala din ațe mai groase de în sau cânepă, si cu „băteala” din cârpe făcea niște presuri de toată frumusețea. Ce mai atâta vorba... că mămică mea nu era nimeni pe lume. De când eram copil mi-
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
strâmtă, așa că am înțeles să aibă o bază reală gluma ce dă excelent în franceză și pe care am auzit-o aici cu «zidul plangerii flamande - la mur de flamentation». POST SCRIPTUM: E Belgia sfârtecată de lupii flămânzi, împărțită-n fâșii, Plecăm mesageri ai păcii - români la Ierusalim - Dar pacea așteaptă afară, peste tot înăuntru-s urgii... Ce găsim unde mergem, idem la-ntoarcere : nu știm! Doamne, noi pace Îți cerem : Și-aici și în Iersalim! ARMAGHEDON Va fi-nconjorat Ierusalimul de
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
ura Și spirit războinic îți umple desaga; Și desagele-s multe de umple trăsura... Se gată - bag seama - cu gluma și șaga! Semeția rănește, ‘nălțarea-trufia doboară Înălțimile Golan, cu crestele neprimitoare Noi nu le-am uract... Cine urcă, oare coboară ? Fâșie și creastă, sărăcie și castă, respingătoare! Aruncătorii de pietre din Gaza rânjesc... Contigente de tineri! De-ar fi cioplitori, ori zidari, Că piatra-i tezaur în mâinile celor care muncesc, Dar aici îi nemuncă și vrajbă, filisteni covrigari! În Gaza
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
plajă “Gură portiței”, un alt loc și mai mirific, ce s-ar înfățișa (pe harta) de fapt ca o mică insulița cuprinsă de ape, respectiv de lacuri în partea vestică, așa după cum este la Vadu, și doar de câte o fâșie de mal (plajele în fapt)la sud și la nord. Numai că plajă Vadu în partea ei vestică are mlaștini.. Atestarea ei cu o vechime în ordin de milenii, ar presupune că vechii greci locuitori ai cetății Histria, aflată la
PARADISUL INFERNAL ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349145_a_350474]
-
o nevastă zicându-i cu năduf: Nea' Idumă să nu mă mai apuci de carne că nu mai suntm datori cu nimic. Eram măricel când am învățat să-mi confecționez singur un caleidoscop, de fapt un tunel prismatic din trei fâșii de geam în care se reflectau mulțime de cioburi colorate, mărgeluțe sparte, imagine multiplicată simetric de fiecare din cele trei geamuri și, la cea mai mică mișcare apărea o imagine nouă, de fiecare dată alta pentru că cioburile rostogolindu-se, se
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
de la țară, modestă, din chirpici, cu pereții lipiți cu pământ galben și văruiți cu bidineaua, cu pardoseala din lut acoperită de preșuri țesute la război de către mama sa în tinerețe. În lungile luni de iarnă, tăia din obiecte de îmbrăcăminte fâșii de zdrențe multicolore înnodate sau cusute între ele, apoi le folosea la țesut la războiul nelipsit din viața țăranului român. Mama ei țesea la război ștergare din borangicul obținut din gogoșile viermilor de mătase crescuți pe masa din camera curată
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
se preface în vacă și moare înainte de a da ... lapte. Ca un paing urâtul se smulge de pe ață, iar eu îmi scriu poemul cu sânge și cu viață, tăișul se afundă în carnea încă vie, mișcare controlată, din suflet o fâșie se duce-n infinitul foșnind ca o hârtie, iar trupul se-nfioară, iar Dumnezeu privește, poetul-lumânare-ntr-o noapte se topește. Dansând cu cartea de citire, coboară tot mai în adâncuri, acolo latră, scos din fire ,crâncen câinele pământului. Subțire rochia de mireasă
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
se mișcă..cel Întâi și singur. Iată-L, Cum din chaos face muma, iară El devine Tatăl... Punctu-acela de mișcare, mult mai slab că boaba spumii, E stăpânul fără margini peste marginile lumii... De atunci negura eternă se desface în fâșii, De atunci răsare lumea, luna, soare și stihii..." De fapt, este bine a se revedea întreaga această poezie, pentru că este nu numai o lecție de morală înfățișata în mod artistic, ci și o poveste despre modul posibil cum a aparut
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]
-
din timpul copilăriei. Încă îmi amintesc vara, când deja eram mai mare, aveam vreo 12-14 ani și mă duceam la secerat cu fratele cel mic al mamei, care conducea secerătoarea bunicului și avea la îndemână un bici lung, împletit din fâșii de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
Acasa > Manuscris > Jurnal > FIECARE FÂȘIE DE GÂND ARE ISTORIA EI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1146 din 19 februarie 2014 Toate Articolele Autorului răsfirat pe dâmbul de verde arunc oasele anilor trecuți de-a valma prin ochiul de apă unicul în care
FIECARE FÂŞIE DE GÂND ARE ISTORIA EI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362125_a_363454]
-
târâre comoda târâre printre limanuri false. încerc să-mi arcuiesc fiecare vertebră a coloanei când privesc ceramica ridicându-și fibra vie din palmele artistului. îi gust cu privirea viața aroma îmbătătoare a lumilor prin care fiecare fărâmă a trecut. fiecare fâșie de istorie își are freamătul ei. gândesc piatra ca pe o celulă a existenței veșnic tăcută veșnic tulburător de frumoasă în armoniile crescute în tâmpla cerului. răsfirat pe dâmbul de verde reconstruiesc natura vie a propriei vieți și las pe
FIECARE FÂŞIE DE GÂND ARE ISTORIA EI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362125_a_363454]
-
din inima sculptorului orb. se aude dalta se aude așchia de suflet cum prăbușește urâtul în apa florilor cu șapte petale și esențe din inima copiilor plecați pentru alt joc într-un spațiu al adevărului fundamental. promisiune de primăvară cu fâșii de iarnă disperată a fi centrul înghețat al peșterii. dialogul pietrelor continuă. ceramica surâde de pe trupul unui bol pe care mâna artistului l-a dăruit cu forma unei planete a iubirii mereu cântătoare imagine: http://www.target-info.ro/ro/store
FIECARE FÂŞIE DE GÂND ARE ISTORIA EI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362125_a_363454]
-
centrul înghețat al peșterii. dialogul pietrelor continuă. ceramica surâde de pe trupul unui bol pe care mâna artistului l-a dăruit cu forma unei planete a iubirii mereu cântătoare imagine: http://www.target-info.ro/ro/store/view/farfurii-ceramice-horezu-8 Referință Bibliografică: fiecare fâșie de gând are istoria ei / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1146, Anul IV, 19 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
FIECARE FÂŞIE DE GÂND ARE ISTORIA EI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362125_a_363454]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > I-AȘ SĂRUTA CUVÂNTUL Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 600 din 22 august 2012 Toate Articolele Autorului I-aș săruta cuvântul ce poartă-n el iubirea descojită în fâșii ce îmi îmbrăca sufletul. Aripi îți dau și ție vers purtat de adieri, prea obosit și trist adeseori când sufletul cutreieră prin ruinele deșarte. Cădere liberă îți dau în valea cea de groază, ce iute tu dispari! E valea plângerii
I-AŞ SĂRUTA CUVÂNTUL de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365835_a_367164]
-
pe calea întinsă a eternului privesc în jos și-mi continui drumul purtat în gheare de vultur cu aripi ce lovesc prezentul mă înalț spre un nor întunecat adânc în gândire întorc privirea și din nou mă înalț în urma aripilor fâșii ale trecutului se pierd suferința o ridic odată cu mine în drumul meu spre neant purtat în zbor trecem dincolo de nori este drumul către acolo căutam calea găsim drumul urc pe scara de lemn uscat am întâlnit eternul ce mă va
ETERNUL NEANT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365833_a_367162]
-
camarad cunoaște prea bine perimetrul de pază, știe locul de pândă al grănicerului de serviciu. Își lasă grupul de civili în așteptare, face un mic ocol și surprinzându-l pe grănicer îl dezarmează silindu-l să-i urmeze până aproape de fâșia de graniță. Filmul îl prezintă pe soldatul grănicer ca păstrându-și cumpătul așa cum ar proceda orice brav soldat român. Cei aduși în sala de proiecție simt că într-o astfel de împrejurare s-ar căca pe ei, implorând ca măcar să
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
coceanul de porumb și mesteca cele câteva boabe. Mai avea ceva apă în bidonul din dotare. Sorbea din el câte puțin gândind că poate va întâlni o fântână în plin câmp. Din loc în loc lanul de porumb era întrerupt de fâșii de pe care fuseseră tăiați cocenii și rânduiți în grămezi. Simțea o oarecare ușurare ; scăpa, pentru o vreme, de frunzele tăioase, nesuferite. Îi sporea însă teama odată intrat în cămp deschis. Cănd a mijit de ziuă, pe una din grămezi a
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
mine urlă vântul și ploile mă dor, Iar palid curcubeul răsfrânt peste ruine, Atinge corzi bolnave, precum un acordor. Eu strig de neputință, tu de însingurare, Ce tristă simfonie... și gravă-n sol minor, Apatice dorințe și stări răscolitoare, Străbat fâșii de suflet în ritm copleșitor. Nu mai găsim putere să întregim finalul, Arpegii rătăcite plâng clipele iubirii, De sunete bolnave, a ostenit pianul... Și-au poposit tăceri pe clapele trăirii. Duc dorul tinereții sau poate al nebuniei, Când doar noi
SIMFONIE ÎN DOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365477_a_366806]