1,441 matches
-
toți cei dragi ai ei în ultimele lor clipe au fost împreună, neîntinați de patimi păgânești. „Oare cei care mor alături, mărturisindu-Te pe Tine nu sunt adunați în numele Tău? Mulțumescu-Ți Ție Hristoase că ai fost cu ei așa cum ai făgăduit când ai spus: Că unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor»”. Numai gândul acesta a ferit-o să nu înnebunească atunci când, după un an de zile de la execuție, împreună cu domnița Bălașa, cu nora
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
urmați-vă calea. Sătenii le-au dăruit straie bune, ceva bani și doi cai. Pe drum s-au întovărășit cu niște negustori și împreună au ajuns la cărturarii din Berlin. Citind cartea, acei cărturari s-au bucurat mult și au făgăduit s-o tipărească și s-o răspândească în lume, așa cum dorea Dimitrie Cantemir. Într-acest fel mulți cărturari din lume au aflat, din ,,Descrierea Moldovei”, cum trăiește poporul roman și cum arată țara noastră. Când s-au întors de la Berlin
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
cu mitropolitul și cu mulți călugări și i-a întrebat pe toți: le este cu voie tuturor să le fie domn? Ei au strigat într-un glas: „În mulți ani de la Dumnezeu să domnești!” (după Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei) „...făgăduim să-l apărăm pe Dimitrie Cantemir și tot poporul moldovenesc de toți dușmanii și să nu-l părăsim niciodată”. (Din Tratatul de alianță încheiat între Dimitrie Cantemir și Petru cel Mare, Țarul Rusiei) * „Unirea este actul energic al întregii națiuni
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Tale, aflu în mehanica lui doi galbeni. Puteți giudeca, fiii mei, câtă bucurie au cuprins pre mine și muma voastră, că Dumnezeu... ne-au trimis agiutorul său... Atuncea, iubiții mei fii, m-am rugat Maicii lui Dumnezeu și cu giurămînt făgăduindu-i-mă că de va mijloci către Fiul Său și Dumnezeul nostru scăparea mea și a toatei famelii și din primejdiile omorâtoarei epidemii a holerei, eu, spre sămn de mulțămire, în toată viața mea, voi purta grijă de lăcașul său
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
adică de la 10 iulie [st.n.] până la 7 august [st.n.]101, din 1 817 indivizi contaminați au murit 1 311102. Mi s-a spus totodată că generalul Kiseleff se străduiește întruna să evacueze din oraș cât mai mulți locuitori, făgăduind săracilor pe zi câte o pâine de o jumătate de oca și un sfert de oca de carne; de asemenea a făcut împrejurul Bucureștilor un cordon sanitar, pentru a îngreuna legăturile cu județele, care sunt, aproape toate, mai mult sau
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
tuturor claselor societății în clădirea Comitetului sanitar. Acolo, prin cuvinte pline de blândețe, dar convingătoare, i-a îndemnat pe toți să părăsească orașul cât mai iute, pentru a întrerupe orice fel de comunicare între ei. A reușit aceasta fiindcă a făgăduit să-i hrănească pe socoteala guvernului pe toți cei care n-aveau mijloace să se întrețină. Ca prin farmec au fost instalate bivuacuri la cele patru bariere principale ale orașului, pentru a-i primi pe locuitori... Aproape o treime din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
zdrențe, dar liberi, ai unei ciudate împărății. Fără să știe de ce, Janine simțea cum acest gând o umple de o tristețe atât de dulce și de nemărginită, încât pleoapele i se închideau încet. Știa doar că împărăția aceea îi fusese făgăduită din totdeauna, și că totuși, niciodată, nu va fi a ei, doar, poate, în această' clipă trecătoare. Deschise ochii din nou către cerul încremenit și către valurile lui de lumină închegată, în vreme ce vocile care se înălțau din orașul arab amuțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ai până acolo. Poate de aceea trecuse atâta vreme de când nu se mai uitase la mare, în timp ce străbătea orașul de la un capăt la celălalt, în drum spre dogărie. La douăzeci de ani nu se mai sătura privind-o. Ea îi făgăduia un sfârșit de săptămână fericit, pe plajă. Deși șchiopăta, sau tocmai de aceea, îi plăcuse întotdeauna să înoate. Apoi anii trecuseră, se însurase cu Fernande, li se născuse băiatul, și, ca s-o poată scoate la capăt, începuse să muncească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de omenie. Patronul se înfuria repede și trebuiră să-i despartă. Dar muncitorii fuseseră astfel intimidați. Făceau grevă de douăzeci de zile, acasă femeile îi așteptau amărâte, câțiva dintre ei își pierduseră curajul și, pe deasupra, sindicatul îi sfătuia să cedeze, făgăduindu-le un arbitraj și recuperarea zilelor de grevă prin ore suplimentare. Hotărâseră să înceapă lucrul. Bineînțeles, făcând încă pe grozavii, zicând că nu se dau bătuți nici în ruptul capului, că mai au încă un cuvânt de spus. Dar oboseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cuprinsese în acea dimineață avea gustul amar al înfrângerii iar în locul obișnuitei fripturi, știa că va mânca la prânz doar o bucată de brânză; nici o iluzie nu mai era cu putință. Zadarnic strălucea soarele, lui Yvars marea nu-i mai făgăduia nimic. Apăsa pe o singură pedală și, cu fiecare învârtitură a roților, i se părea că a mai îmbătrânit puțin. Își simțea sufletul tot mai greu când se gândea la atelier, la tovarășii de muncă, la patron, cu care în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Louise privindu-l cu acea expresie de om ce se îneacă, pe care o dă surpriza și o durere prea mare. Descoperi atunci că nu se mai gândise la ea în tot acest răstimp și se rușină. Îi ceru iertare, făgăduindu-i că de mâine totul va fi ca înainte. Louise nu putea vorbi și își întoarse capul spre a-și ascunde lacrimile. A doua zi Jonas plecă de acasă dis-de-dimineață. Ploua. Se întoarse ud până la piele, cu brațele încărcate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
întâmplare. Noaptea era întunecoasă, valurile mari, eu nu prea știam să înot, și îmi era și frică. Deodată am văzut în depărtare o lumină și am ghicit că acolo e turnul bisericii Domnului nostru Iisus Hristos, din Iguape. I-am făgăduit atunci Domnului Iisus că, dacă mă ajută să scap cu viață, o să car pe creștet în timpul procesiunii o piatră grea de cincizeci de kilograme. N-o să mă crezi, dar apele s-au liniștit, și sufletul meu o dată cu ele. Am înotat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Bun. Acum te las. Pe diseară, spuse el. - Da, în fața bisericii. Dar, în timp ce-i vorbea, bucătarul îl apucase pe d'Arrast de mână. Șovăia. Apoi se hotărî: - Tu nu l-ai chemat niciodată pe Dumnezeu în ajutor, nu i-ai făgăduit niciodată nimic? - Ba da, o dată, cred. - În timpul unui naufragiu? - Da, dacă vrei. Și d'Arrast își trase mâna brusc. Dar, în clipa în care vru să pornească înapoi, întâlni privirea bucătarului. Șovăi, apoi surâse. - Pot să-ți spun, deși e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să pornească înapoi, întâlni privirea bucătarului. Șovăi, apoi surâse. - Pot să-ți spun, deși e un lucru fără însemnătate. Cineva trebuia să moară din vina mea. Mi se pare că atunci l-am chemat pe Dumnezeu în ajutor. - I-ai făgăduit ceva? - Nu. Aș fi vrut să-i făgăduiesc. - S-a întâmplat de mult? - Cu puțină vreme înainte de a veni aici. Bucătarul își prinse barba cu amândouă mâinile. Ochii îi străluceau. - Ești un adevărat căpitan. Casa mea e și a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
surâse. - Pot să-ți spun, deși e un lucru fără însemnătate. Cineva trebuia să moară din vina mea. Mi se pare că atunci l-am chemat pe Dumnezeu în ajutor. - I-ai făgăduit ceva? - Nu. Aș fi vrut să-i făgăduiesc. - S-a întâmplat de mult? - Cu puțină vreme înainte de a veni aici. Bucătarul își prinse barba cu amândouă mâinile. Ochii îi străluceau. - Ești un adevărat căpitan. Casa mea e și a ta. O să mă ajuți să-mi țin făgăduiala. Are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mult? - Cu puțină vreme înainte de a veni aici. Bucătarul își prinse barba cu amândouă mâinile. Ochii îi străluceau. - Ești un adevărat căpitan. Casa mea e și a ta. O să mă ajuți să-mi țin făgăduiala. Are să fie ca și cum ai fi făgăduit tu însuți. O să-ți fie de ajutor. D'Arrast surâse. - Nu cred. - Ești mândru, căpitane. - Cândva am fost mândru, acum sunt doar singur. Dar ia spune-mi, bunul Iisus ți-a răspuns întotdeauna la chemare? - Nu întotdeauna, căpitane. - Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
împotrivire. Apoi lăsă să-i cadă brațele de-a lungul trupului și se întoarse către d'Arrast. Lacrimi mari i se prelingeau, în tăcere, pe chipul răvășit. Voia să vorbească, vorbea, dar gura lui abia de putea alcătui silabele. "Am făgăduit", spunea el. Și apoi, cu vocea înecată în lacrimi: "Ah! căpitane. Ah! căpitane." Chiar atunci fratele lui se ivi din spate, îl strânse în brațe și bucătarul, plângând, i se lăsă cu totul în voie, înfrânt, cu capul răsturnat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc. 6. Dar, cînd se prăznuia ziua nașterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeților, și a plăcut lui Irod. 7. De aceea i-a făgăduit cu jurămînt că îi va da orice va cere. 8. Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: "Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!" 9. Împăratul s-a întristat, dar din pricina jurămintelor sale, și de ochii celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
marțial i se părea că s-a făcut. De altfel, în oraș clocotea un entuziasm contagios. Pe trotuare, în cafenele, la Universitate, pretutindeni oamenii erau veseli, parcă războiul i-ar fi scăpat dintr-o primejdie grozavă sau le-ar fi făgăduit o fericire cerească. În atmosfera aceasta, ultimele rămășițe de șovăire se topiră ca niște stropi de ceară. Se simțea mândru și fericit în uniforma cochetă de artilerie și saluta țeapăn pe toți militarii ce-i întîlnea, adânc convins că și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Era foarte palid și cu ochii mai tulburi și mai bulbucați ca de obicei. Îi spuse că adineaori colonelul i-a poruncit categoric să sfârșească scandalul cu reflectorul, fiindcă ajungem de râsul și ocara armatei, adăugând că comandantul diviziei a făgăduit o decorație celui ce va zdrobi batjocura rusească. ― Azi-noapte l-am încadrat, și totuși ne-a scăpat! zise Bologa furios, încheind cu o înjurătură ungurească. În doi ani n-am primit nici o observație și acuma, din pricina unui fleac de... ― Nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îl împresurau ca niște amenințări din ce în ce mai negre... Nădejdea în generalul de divizie îi risipea spaima. Și aceasta era o dovadă împotriva lui Klapka. Se hotărî să se prezinte la raport, să-i explice situația, să-l roage și să-i făgăduiască solemn că își va face datoria oriunde, afară de acolo... Vru să plece îndată, să sfârșească mai repede și să se liniștească. Puse mâna pe aparatul telefonic să anunțe că dorește să se înfățișeze comandantului diviziei. În ultimul moment își luă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fața grăsună asudată de durere. Apoi îl sărută pe obraji, plângând cu hohot și mormăind înfricoșat, iarăși cu însuflețire: ― Adio, dragă prietene... Adio... Și îl îmbrățișă până ce, mulcomindu-și puțin emoția, izbuti să-i spună rugător: ― Poate că te mai răzgândești... Făgăduiește-mi cel puțin că ai să mai chibzuiești, te rog... te implor!... Ar fi îngrozitor să cazi în mâinile lor... să... să... Spăimîntător!... ― Adio, răspunse Bologa, parcă nici nu l-ar mai fi auzit, ieșind repede. Afară amurgea. În apus
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de surâs pe buze. ― Ștreangul, Bologa! Auzi?... Ștreangul! șopti căpitanul, roșind și uitîndu-se, fără să vrea, la gâtul lui strâns în gulerul înalt al tunicii. Numai un om nebun își vâră gâtul în laț, când viața îi surâde și-i făgăduiește... Ești dator să trăiești! continuă apoi, după o pauză, mai potolit, bătîndu-l pe umăr. Când ți se îmbie o portiță de scăpare aproape sigură, n-ai dreptul să te codești, nu ți-e permis!... Am fost și eu în situația
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-n mintea ta a pus atât temeiu I-au și spus desigur cumcă, tu ești văduvă și bine Ți-ar păre ca Escelența să te iee chiar pe tine. Până astăzi nu ți-am spus-o căci i-am fost făgăduit Și frăține-meu și altui să țin lucrul tăinuit. Și când vine Escelența? Astăzi vine, înspre sară. Potrivite sunt acestea? Bine faci tu? Bine dară. Să-ți spun, dragă mătușică. Când întîiu m-am măritat Am făcut-o din iubire
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
acolo. 17. Și tu, dacă vei umbla înaintea Mea cum a umblat tatăl tău David, făcînd tot ce ți-am poruncit, și dacă vei păzi legile și poruncile Mele, 18. voi întări scaunul de domnie a împărăției tale, cum am făgăduit tatălui tău David, cînd am zis: " Niciodată nu vei fi lipsit de un urmaș, care să domnească peste Israel." 19. Dar dacă vă veți abate, dacă veți părăsi legile și poruncile Mele, pe care vi le-am dat, și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]