1,424 matches
-
recunoașterea Cuvântului din lucrările Sale mântuitoare. Este ceea ce au făcut apostolii Bisericii în fața celor „tari în cerbice și netăiați împrejur la inimă și la urechi” (Fapte 7,51). Primindu-L pe Hristos, apostolii căutau recolta tuturor semințelor semănate în pământul făgăduinței. „Căci toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învățătura noastră, ca prin răbdarea și mângâierea, care vin din Scripturi, să avem nădejde” (Rom. 15,4). În locul metaforei agrare a recoltei, Sfântul Irineu folosește imaginea recapitulării (anakephalaiosis
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a noastră mântuire”1. Confesiunea apostolică are deci un profund miez dogmatic 2. Crezul Bisericii nu este doar bornă pe harta dezvoltării conștiinței religioase a creștinilor din Imperiul roman, ci proclamația unui adevăr obiectiv și o mărturisire întemeiată pe o făgăduință. Dacă Evanghelia n-ar fi fost scrisă, receptată și proclamată la chemarea Duhului Sfânt, atunci Scripturile și Crezul Bisericii s-ar putea reduce la un simplu mesaj. Or, Sfinții Părinți au insistat asupra faptului că Scripturile și Crezul sunt mai
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și va fi o sarcină imposibilă pentru instrumentarul limitat al inteligenței critice. Credința în Hristos este substanța și revelația unei speranțe (Evr. 11,1). Mărturisirea este întotdeauna o promisiune și un act de gratitudine. Când suntem incapabili de recunoștință și făgăduință, exercițiul terapeutic al reamintirii ne salvează din ghearele nesimțirii și uitării. Aplicând această strategie putem relua conversația fericită cu Cel al cărui chip îl purtăm. Atunci inimile noastre vor arde cu bucurie (Lc. 24,32), precum martorii Învierii lui Iisus
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și să pătimim euharistic minunea unei prefaceri lăuntrice. Aici, univocitatea iubirii și a credinței în Dumnezeu și om nu poate fi negată. „Obiectul” credinței noastre nu este un fenomen natural, ci o Persoană. Îmbrățișând Revelația, credem în Cel ale cărui făgăduințe s-au împlinit și în toți cei prin care Iisus și-a adeverit învierea Sa. „Ținând adevărul, în iubire, să creștem întru toate pentru El, Care este capul - Hristos. Din El, tot trupul bine alcătuit și bine încheiat, prin toate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
tare. Pe de altă parte, prosperitatea economică și relativul echilibru social obținute în Europa occidentală par să plătească prețul unei dezorientări axiologice în proporții de masă. Pe scurt, modernitatea se înfățișează ca un hibrid compus din virtuți și defecte, din făgăduințe deschise și fatalități consumate. Creștinii nu pot discuta această stare de fapt decât folosindu-se de nomenclatorul teologic al Înțelepciunii divine. Teologia identifică și denumește forțele oarbe - fie puteri pneumatice (e.g. ideologii elitiste sau entuziasme populare), fie agenți fizici (e.g.
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Experiența comuniunii euharistice dăruiește omului infinita libertate de a iubi întotdeauna altfel și puterea de a fi pretutindeni același. În Biserică doar, oricare altul ți se arată, de fiecare dată, ca celălalt - un chip, o asemănare și un „tărâm al făgăduinței”. În desfășurarea principiilor ontologiei păcii la Augustin, profesorul Milbank identifică o singură poziție inconsistentă: acceptarea, fie și condiționată, a coerciției. În contextul controversei donatiste, Augustin a fost tentat să admită o formă - chiar și îmblânzită - de control forțat al statului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a lui Dumnezeu pentru creația Sa. Avem aici o viziune cosmică pe care liturghia Bisericii o desfășoară de fiecare dată când aduce jertfa de taină pentru „tot poporul” și „întreaga lume”. Contrar oricărei utopii, dar fidel vechilor profeții biblice, „tărâmul făgăduinței” se înfiripă din carnea inimii care a cunoscut rugăciunea pentru întregul Adam1, reconciliind în Hristos omul cu sinele propriu, cu semenii și cu întregul cosmos. Creștinismul nu este o nouă doctrină morală, fie ea pacifistă, ci revelația supremă a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
căzută! poetul Întristat Coloare variate În sînu-ți a aflat...” Tot aici se află și „semnul mîntuinței”, posibilitatea (simbolică) de salvare. Turnul devine, În acest spațiu imaginar, o cîrmă: biblica, vestitoarea coloană de foc care duce poporul lui Israel spre pămîntul făgăduinței: „Să fie nouă cîrma, coloana cea de foc, Coloana ce odată din țara de exil Pe calea mîntuirei ducea pe Israil.” În acest spațiu dominat de semnele morții se declanșează, printr-o curioasă răsturnare de simboluri, energiile cele mai mari
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
retoricii, stă soarele, „cette fleur des splendeurs infinies” (Hugo, Les contemplations: Unite). În lumea de simboluri din poemul lui Alecsandri, soarele este marele arbitru cosmic. El se ivește, Întîi, la sfîrșitul discursului rostit de Ștefan, ca o confirmare și o făgăduință: „Ș-un soare roș În ceruri deodată se ivește.” Este exprimat În poem și un concept moral, tipic medieval, privitor la autoritate și eroism. Îl amintesc pentru că el angajează o retorică specifică, un mod de a defini liric o personalitate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cele strîmpte de pîndă și de tîlnirc, Unde-ți furam cîte-o gură supt a crengilor dosîre, În sfîrșit, locul cel tainic, de fericirea cea mare, Unde, În genunchi, la poale-ți, spre asfințitul de soare, CÎștigînd prin rugăminte scumpa ta făgăduință, Ți-am dat ceriul chezășie de o vecinică credință.” Spațiul liric conachian iese mai limpede din această evocare: loc tainic Într-un decor grandios; cărări strimte, locuri de pîndă și, În fine, sacralizarea amorului: Îndrăgostitul stă În genunchi la poalele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai cuprinde. Dacă revedem formele și etapele acestui surghiun, constatăm următoarele: Conachi caută În natură un nou iatac (cronotopul său): un loc tainic, ocrotit, Într-o vale dosnică, sub un copac mare... Aici se desfășoară ceremonia jurămîntului, aici se primește făgăduința, aici, În fine, se petrece „fericirea cea mare”. Voind (afectînd) să fie un anahoret, Conachi rămîne un seducător. Figura ascezei voluntare este, În esență, o figură a seducției. Figura ascezei antrenează și un peisaj liric care, la Conachi, se deschide
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
soarelui 6, am discutat despre ea de-atâtea ori. Nu sub umbrela moralei am scris acea lucrare, ci pentru a trage o săgeată spre visul Utopiei, pentru a impune o metodă și a afla în ea un semn valabil, o făgăduință a perfecțiunii. De altfel, știți prea bine, n-am venit în regatul domniei tale cu Crucea pentru a vă mântui sau a vă osândi, așa cum a făcut odinioară un alt calabrez, Francesco di Paola 7. Am venit fiindcă i-am
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
alungați, să plece unde-or vedea cu ochii 33. Fețele li se luminară într-un surâs: gurile deschise a încuviințare lăsau să li se vadă dinții rari și negricioși. Suflete inocente gata să-și pună la bătaie mizeria în schimbul acelei făgăduințe de libertate care poate nu era o minciună dacă un călugăr din părțile lor era gata să-și riște privilegiile spre a fi alături de ei. Tommaso avea grijă să intre în casele unde era poftit, să bea un pahar de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
neobișnuită în a ne scula din morți. Uneori, era cât pe ce să reușim. Dar atunci ne loveau într-un fel care ne scotea din ghearele morții. N-ai să crezi, dar până și moartea, pe care o socoteam tărâmul făgăduinței, ne trăda. Până și moartea ne scotea uneori din ghearele morții, de parcă, intimidată, nu se încumeta să ia lucrurile pe cont propriu. Acest sentiment al suferinței fără sfârșit ne-a urmărit și după ieșirea din închisoare. Noi, foștii deținuți, am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu fusese demolată, rămăsese ca o anexă a celei noi, care, astfel, privită de departe, părea beteagă, cum bătea dintr-o singură aripă. Doar Luca nu mai era cu ei. Maca fu cel care dădu semnalul. Trotuarul din stânga rămânea al făgăduinței, așa că începură să-și adune frunzele de pe trotuarul din dreapta. Apoi se lipiră cu spatele de castanul care rămăsese atâta vreme să-i aștepte. Acolo unde cele patru spinări de copil aveau loc, umerii celor trei bărbați abia încăpură. Rămaseră, astfel
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atrași de aceste oportunități de distrugere... În ultima vreme terorismul a devenit mult mai brutal și mai nediscriminatoriu."42 Această tendință este accentuată atunci când motivația se schimbă dintr-una exclusiv politică în obiective fără limită sau de răzbunare, susținute de făgăduința unei recompense pe lumea cealaltă. Din fericire, spre deosebire de comunism și fascism, ideologia islamistă nu a izbutit să exercite atracție dincolo de comunitatea islamică, însă comunitatea acesta cu peste un miliard de membri reprezintă o pepinieră bogată din care se pot recruta
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
După cum am menționat în primul capitol, după 1945 Uniunea Sovietică a exercitat o mare forță de atracție în Europa datorită luptei sale împotriva lui Hitler, iar în regiunile colonizate din Africa și din Asia prin opoziția sa față de imperialismul european. Făgăduința utopică a comunismului a atras mulți oameni din diverse părți ale lumii, iar Moscova s-a folosit de partidele comuniste locale pentru a-și urmări propriile interese. Uniunea Sovietică a investit, de asemenea, miliarde într-un program activ de diplomație
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
ar trebui să se bucure de acest puternic mijloc de obținere a slavei? După exortația sa în fața mulțimii adunate în ziua Cincizecimii, în care le cerea să se pocăiască și să accepte botezul, Sfântul Apostol Petru explică faptul că această făgăduință „este dată vouă și copiilor voștri și tuturor celor de departe” (Fap. 2, 39) <footnote Aceeași făgăduință a fost făcută de către Dumnezeu lui Avraam, precum ne precizează și Sfântul Apostol Pavel în Epistola catre Galateni: „Iar dacă voi sunteți ai
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
mulțimii adunate în ziua Cincizecimii, în care le cerea să se pocăiască și să accepte botezul, Sfântul Apostol Petru explică faptul că această făgăduință „este dată vouă și copiilor voștri și tuturor celor de departe” (Fap. 2, 39) <footnote Aceeași făgăduință a fost făcută de către Dumnezeu lui Avraam, precum ne precizează și Sfântul Apostol Pavel în Epistola catre Galateni: „Iar dacă voi sunteți ai lui Hristos, sunteți deci urmașii lui Avraam, moștenitori după făgăduință” (Gal. 3, 29). footnote>. Se utilizează sintagma
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
de departe” (Fap. 2, 39) <footnote Aceeași făgăduință a fost făcută de către Dumnezeu lui Avraam, precum ne precizează și Sfântul Apostol Pavel în Epistola catre Galateni: „Iar dacă voi sunteți ai lui Hristos, sunteți deci urmașii lui Avraam, moștenitori după făgăduință” (Gal. 3, 29). footnote>. Se utilizează sintagma „tuturor celor de departe”, definită ulterior de către Sfântul Apostol Petru ca memento că această făgăduință se adresează și copiilor noștri. Botezul și circumciziunea. Botezul prozeliților Pe baza fie și numai a limbajului clar
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
în Epistola catre Galateni: „Iar dacă voi sunteți ai lui Hristos, sunteți deci urmașii lui Avraam, moștenitori după făgăduință” (Gal. 3, 29). footnote>. Se utilizează sintagma „tuturor celor de departe”, definită ulterior de către Sfântul Apostol Petru ca memento că această făgăduință se adresează și copiilor noștri. Botezul și circumciziunea. Botezul prozeliților Pe baza fie și numai a limbajului clar al Scripturii, ar fi suficiente dovezi în sprijinul botezului nou-născuților. Totuși posedăm și dovezi suplimentare în paginile Scripturii care aduc și mai
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
fost prefigurat de tăierea împrejur cea iudaică”<footnote De schismate donatistarum, V, 1, P. L. XI, col. 1045. footnote>. Tăierii împrejur sau Circumciziunii, i se atribuie prefigurativ pocăința (Deut. 10, 16; Ier. 4, 4) și, respectiv renașterea (Deut. 30, 6). Făgăduințele vechiului Legământ nu i s-au dat însă numai lui Avraam singur, ci și copiilor lui și tuturor celor ce vor urma după ei (Fac. 17, 9-14), precum am precizat. De aceea Avraam nu-și face doar el singur semnul
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
17, 24), Ismael, fiul său, avea 13 ani (Fac. 17, 25), iar pe Issac îl va circumcide la 8 zile, după poruncă (Fac. 21, 4). De asemenea, au fost circumciși și toți slujitorii din casa sa (Fac. 17, 23, 27). „Făgăduințele făcute de Dumnezeu se împlinesc în mod real în Noul Legământ, pentru Noul Israel, poporul lui Dumnezeu, sămânța lui Avraam pe care sunt altoite neamurile - cum spune Sfântul Apostol Pavel (Rom. cap. 11). Prin Botez se intră în Noul Legământ
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
împlinesc în mod real în Noul Legământ, pentru Noul Israel, poporul lui Dumnezeu, sămânța lui Avraam pe care sunt altoite neamurile - cum spune Sfântul Apostol Pavel (Rom. cap. 11). Prin Botez se intră în Noul Legământ și se moștenesc toate făgăduințele. Ajunși aici, ne este ușor să înțelegem cuvintele Sfântului Apostol Petru când spune că prin botez se primește iertarea păcatelor și Duhul Sfânt”<footnote Ioan Saucă, op. cit., p. 299-300. footnote>, și, mai mult, „vouă și copiilor voștri este dată făgăduința
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
făgăduințele. Ajunși aici, ne este ușor să înțelegem cuvintele Sfântului Apostol Petru când spune că prin botez se primește iertarea păcatelor și Duhul Sfânt”<footnote Ioan Saucă, op. cit., p. 299-300. footnote>, și, mai mult, „vouă și copiilor voștri este dată făgăduința și tuturor celor de departe, pe oricâți îi va chema Dumnezeul nostru” (Fap. 2, 38-39). Circumcizia mozaică era primirea în Vechiul Legământ, la fel cum Botezul este primirea în cel Nou. Ea constituia „acceptarea în legământul lui Dumnezeu, făgăduit lui
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]