1,044 matches
-
o ispitire de soare, revelația regăsirii lui, undeva, în Pământul Sfânt: într-adevăr, se auzea cum unii curenți neobișnuit de reci ai Anatoliei șușuiau, coborând, printre ramuri verzi ale unor chiparoși din preajmă. Înțelegea, de asemenea, că vântul risipește, peste falduri de marmură masivă, petale albe de portocali, care zburau prin aer, ca un roi ușor de fluturi străvezii... Exact! Motive ebraice, cu lei stilizați, cu dragoni înaripați, cu vulturi și alte forme zoomorfe, ședeau în umbra chiparoșilor de Sinai. Claritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
simultan, poseda neîndoielnica particularitate de a-i reveni, aidoma, într-un alt vis. Se trezi, din somnul lui epuizant, simțind încorsetarea aceleiași platoșe de oțel scandinav, observând că în vârf de minaret, înalt și svelt, strălucește lugubru Semiluna de aur. Falduri de marmură albă șed nemișcați ca și altădată, iar leii înaripați străjuiesc depărtările. Era misiunea Svetlanei să întâmpine cu alămurile fanfarei pe oaspeții de la Sans-Souci, care năvăleau, acolo, în hoarde, pentru a-i împiedica pe acești naivi și zbanghii, puși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
al acelei prăbușiri din vârf înalt de minaret, nu-l aștepta moartea, ci o primă zi cu soare dogoritor. Într-o ultimă fulgerare de luciditate, își zise că, iarăși, veniseră să-i țină de urât acele fantasme amorțite de sub răceala faldurilor de marmură din jur. Însă nu era așa, ci apăruse un cap cu pălărie de Hazan de la sinagogă (cantor), imagine pe care o mai văzuse în Dorneștii dalbei sale copilării. Capul cu pălărie i se arătă, șovăind precaut, de după volume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lași în urmă semne insesizabile pentr-un intrus. Pe o pagină falsă a romanului, vârful peniței orientat spre o anumită literă, un ac precis poziționat pe desenul mozaicului din hol; un strat fin de talc. Memorezi cum cad, la plecare, faldurile perdelei, dispunerea aparentă a ciornelor... Toată casa e o capcană. MAGISTRATUL. Voi guverna iarăși gloata asta infamă! Purtătoare de rabie! Simbol al rebeliunii necontenite! Dezordinea fără scop sigur; idioțenia numită voință populară! Va trebui să hrănesc o haită mereu flămândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
naibii! un preacucernic sfânt, Sătul de veșnicie, se-ntoarce pe pământ. (Se aud bătăi în ușă.) Cine-i acolo? Intră! (vine Regizorul) Cu cine-avem onoarea? REGIZORUL (înclinându-se): Noi suntem regizorul. Și ne-am pierdut răbdarea De când, afară, noaptea în falduri moi s-așterne, Iar tu îndrugi pe scenă atâtea baliverne. De-aceea, înainte de cele trei semnale, Rugămu-ne fierbinte Întunecimii Tale Să termine povestea cu morții și cu viii Și să se ducă unde... (reverență) și-a înțărcat copiii! Se aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o aglomerare de semnificații, trebuie să continuu să sap de jur-împrejur, să văd dacă nu cumva pepita devine un filon. De aceea, lectura mea nu are niciodată sfârșit: citesc și recitesc, căutând de fiecare dată verificarea unei noi descoperiri în faldurile frazelor. — Și eu simt nevoia să recitesc cărțile pe care le-am citit deja - spune un al treilea cititor -, dar la orice nouă lectură mi se pare că citesc pentru prima oară o carte nouă. Eu mă schimb, oare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
masă din tot restaurantul. Din balconul lor aflat sub o arcadă impunătoare, puteau cuprinde cu privirea toată sala aceea superbă. Lumina era plăcută, perfectă, iar Leigh se gândi că poate o face să arate bine, iar brocartul greu și nesfârșitele falduri de catifea roșie, bogată, parcă te linișteau după o zi infernală. Distanțele dintre mese erau potrivite astfel încât oamenii să nu stea înghesuiți, muzica de atmosferă se auzea în surdină și nimeni nu vorbea la celular. Pentru cineva care suferea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
arată nu numai bogata imaginație a artistului, dar și posibilitățile lui de transpunere plastică. La personajele din ansamblul judecății de apoi se constată o varietate de tipuri, de costume, legătura dintre ele fiind realizată cu multă pricepere. Culoarea stofelor și faldurile îmbrăcămintei sunt modelate cu atenție, în umbre și tonuri variate. Pe latura de nord a pridvorului, în partea de sus este reprezentată Sfânta Treime. Iisus Hristos și Dumnezeu-Tatăl Cel vechi de zile și Sfântul Duh în chip de porumbel, încadrați
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
asistenta maestrului Marcel Rioret. Avem biroul pe Bulevardul Carnot. Se duce la un birou de sticlă - de la falimentul magazinului de decorațiuni interioare Notre Maison - și-i aduce o carte de vizită. Lionel o citește atent. Vădit impresionat, o bagă între faldurile chimonoului. — Practic, toate lichidările judiciare sunt făcute prin biroul nostru notarial. Tot ce vezi în casa asta a fost cumpărat la licitațiile organizate de noi. — Liliane, dacă ți-aș spune povestea neinteresantă a vieții mele, ai vedea că pot să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se văd luminile Înșelătoare ale orașului. Cei doi aproape că au condiția de homless-i. Au ceva din cruzimea personajelor filmelor neorealiste italiene.[...] Safta, Oana Ștefănescu, e omorîtă de Ipingescu. Efimița Dorinei Lazăr e de esență felliniană. Jocul actriței metaforizează sub faldul unui sens cuprinzător » ( Mircea Morariu, Familia, 1/2003). Mai interesantă Însă, este decriptarea lui Adrian Mihalache : « acțiunea pare a se petrece În noaptea de Sabat, nu În cea de Lăsata-Secului. Nu forțele politice ale reacțiunii Îi bagă În sperieți pe
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
umbra unui colț. II În numele sfântului Taci, s-auzi cum latră Cățelul pământului Sub crucea de piatră. Arald pe un cal negru sbura, și dealuri, vale În juru-i fug ca visuri - prin nouri joacă lună - La pieptu-i manta neagră în falduri și-o adună, Movili de frunze-n drumu-i le spulberă de sună, Iar steaua cea polară i-arată a lui cale. {EminescuOpI 93} Ajuns-a el la poala de codru-n munții vechi, Izvoară vii murmură și saltă de sub piatră
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
obscene, voluminos de limpezi, prin mesajul lor copilăria e veșnică, toate parcurse cu povara întrebării de ce nu mai sunt, dar vor veni, fu răspunsul unei arătări, de fapt o pelerină cu glugă, chipul nu-l putea desluși, era acoperit de faldurile timpului, o evita, depărtându-se, nu-i vedea încălțările pentru că nu avea, purtătorul strângea poalele mantalei, pentru a nu atinge obiectele din jur și figurinele la puterea 100 ale propriei sale ființe și, dintr-o dată, zidul: Infinitul avea sfârșit? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pernele, fulgii din plăpumi, câlții din dormeză, rece, centrifuga mașinii de spălat, râșnița de cafea, mașina de tocat carne, rolele de la măsuța cu role râdeau șchiop, tremurau de râs flăcările lumânărilor de atmosferă, fremătau casele de păianjen de sub fotolii, tremurau faldurile draperiilor de catifea de atâta râs multicolor al tuturor lucrurilor din jur, râdeau de râsul lor și perdelele de la ferestrele zidite, râdeau mușchii de la peretele din casa ce începuse să se roadă de se-auzea de sub tapet măcinarea lui implacabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
același loc, urmând să apară la momentul în care nu te mai interesează; iată scrisul unui suflet îmbibat cu altul mai mic, cârlionțat și blond, în care se măsoară viitorul cu pahare de pitici, iată și aripi care plutesc pe falduri de gânduri îndrăznețe, dragostea ca teamă, dragostea ca luptă, dragostea ca izbândă, dragostea ca incompetență la viață, la moarte, cu teama supremă de suprem. Iată și reversul: Bucuria dragostei de a distruge prin dragoste. Oare Mama nu face la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o descărcau la gropile de gunoi. Paznicii îi dădeau foc, fumul era dus de vânt și de aripile păsărilor înapoi în oraș. Oamenii respirau și călcau pe timp. Mioara îl strângea în cutii de chibrit. Îl va duce cu sine. Faldurile nopții le va duce cu sine. Ziua dilatată la lungimea anului, soarele încăpățânat de a putrezi aerul cu jarul trabucului le va strânge cu grijă. Epuizarea înaltă a corului de la radio, cearta pentru un loc de dormit al greierilor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mă zbăteam haios s-o scot din teacă inutil, căci ea rămânea încăpățânată în lăcașul ei, înfricoșată de ceva ce pe mine nu mă afecta. Moșneagul se sculă de pe tronul său negru și înaintă spre mine. Am băgat mâna în faldurile mantiei, căutând She'le'ri. Le-am găsit și le-am apucat cu lăcomie. Nici acestea nu doreau scoase. Bătrânul se apropia din ce în ce mai mult și cu fiecare pas părea că întinerește. Părul sur îi devenea plin de viață și fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
eu simțeam cum voința sa năzuiește aceeași dorință ca și mine. E împotriva firii să fie scoasă împotriva mea. Înțelegi? Ea înțelege. Nu i-o conveni, dar înțelege și trebuie să se supună. De ce îmi era cunoscut? Băgă mâna în faldurile mantiei sale. Credeam că mă va ucide. În schimbul lucirii unui pumnal, am văzut strălucirea unui colier. Mi-l puse în jurul gâtului. Să mi-l dai când va veni vremea! Se întoarse spre tronul său. N-ai decât să ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
înlănțuit în fața leilor? De ce și Sfetnicii au încremenit în forfoteala lor? Și Eterna? De ce era lipsită de viață? Apoi, cortinele de mătase se întâlniră deasupra mea și lumina dispăru. Era întunericului începuse! Timpul părea să nu mai curgă între aceste falduri. Totul părea irelevant. Pur și simplu, orice lucru de pe planeta asta, orice fenomen cosmic, indiferent de magnitudinea sa, își pierduse importanța. Nimic nu mai conta. Pentru că așa și era. Într-o viață finită și atât de zbuciumată, ce rost are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-i mistuia inima și sufletul și de o nerăbdare care-i făcea mâna rece să tremure. Cu pași rapizi trecu de prima fereastră. Fusese împușcat de două ori de cei doi care se ocupau de coridorul B. Băgă mâna în faldurile pelerinei, apucă mânerele reci ale She'le'ri și le scoase pe amândouă. Văzând că ținta lor nu se prăbușește, cei doi TEG țipară la ceilalți. Încă cinci gloanțe fură prinse de mantie până trecu de a doua fereastră. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
grăbit spre ea. Pe străzi nu era nici o țipenie de om și doar vârfurile înghețate ale copacilor se mai mișcau sub adierea vântului și sub greutatea zăpezii. Ajunși în fața gării, dăduseră de un mecanic. Helur ieși în față și din faldurile mantiei sale scoase un document ce era ornat cu Rombul Argintiu al Elitelor. Doresc să vorbesc cu șeful de stație! Omul dispăru și, în mai puțin de un minut, apăru cel chemat: un individ îndesat, cu puțină burtă, cu păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să-i arunc în vagon și apoi să urc și eu. Nu era ultima garnitură. Mai erau două după cea în care m-am urcat eu. În câteva minute veni cel care ne-a îndemnat să urcăm. Băgasem mâna în faldurile mantiei și apucasem patul pistolului care se odihnea lângă șoldul meu. De unde știu că veniți din Leverif și că tot acolo mergeți? Băgă de seamă poziția mea ușor ofensivă și ridică mâinile în sus, arătându-mi că nu prezintă nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
salutat și el parcă a Început treptat să se dezbrace de surtuc și de pantalonii din azugă bazonați și parcă din văzduh au apărut patru Îngeri strălucitori care Începură să-l Îmbrace cu o mantie aurie tivită cu azuriu, cu falduri mari. Avea fața curată și luminoasă, ochii săi mari și albaștri trimiteau către mine o privire liniștită și plină de slavă, apoi fața sa a Început să semene cu fața lui Iisus din Biserica din deal, iar când pe cap
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
benzinărie, la market tourist. Un espresso, un té freddo și fete tinere, cu sânii tari și liberi mișcându-se sub maiouri. Capitolul 3 Ulise pare suspicios Smuci șnurul de câteva ori, dar, cum draperia nu se clintea, apucă, la nimereală, faldul greu de damasc, cu mâna făcută gheară, și trase. Sus, pe șina pe care ar fi trebuit să alunece, draperia era la tot nemișcată, dar Între degetelele dureros Înțepenite de artroză se trezi cu unul din ciucurii prăfuiți. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să mi-l înfășor în jurul trupului pentru că mă simt bine, însă încercând cu disperare să ignor faptul că arăt ca un balon cu picioare. Dar când o să ajung slabă, am să păstrez halatul. Fiind unul bărbătesc, se va aduna în falduri în jurul noului meu corp atletic; mânecile vor atârna în jos, acoperindu-mi mâinile, iar eu voi părea drăguță și vulnerabilă. Atunci o să arăt minunat chiar și dimineața. Îmi închipui că l-am întâlnit deja pe domnul Perfect și că stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
peste poza unei femei care este nu prea e femeie, ci mai mult un munte de carne. E complet goală, rânjește la aparatul de fotografiat și-și îndepărtează picioarele, probabil ca să ajute privitorul să vadă ce altfel ar rata din cauza faldurilor de piele, a hectarelor de grăsime care îi ascund complet organele genitale. Isuse Hristoase. Cine cumpără chestii d-astea? Și ce caută astea aici? Aici, în apartamentul lui Brad. Întorc prima pagină și citesc nota redactorului-șef, adresată bărbaților cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]