1,426 matches
-
să se apropie de lupta constructivă a poporului pătruns de avânt revoluționar și să cânte ei, simplu și măreț, ceea ce altădată a fost lăsat să cânte singur poporul, anume lupta sa, - altădată de cruntă Încleștare cu asupritorii, astăzi, de cucerire falnică, dar nu fără greutăți și sânge, a vieții noi, de clădire a socialismului În țara noastră. (Ă). Tovarășe Dan Deșliu, poate că pe alocurea poporul s-ar exprima În stihuri mai tăioase decât noi poeții aceștia; poate că unele din
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
om și clocotă/ Să știe toți zarafii / Că viața nu o vindem, / Nu vrem cârje, doliu / Ci horă Întindemă/ Duduie furnale, / Munca e În toi,» etc. Neîntrecut rămâne Însă În această manieră Eugen Frunză: «Iată, se-nalță, / Crește măreață, /tânără, falnică, / dragă-ne viață!Ă/ Unde-i cuvântul?/ Dați-mi cuvântul, /măcar pe un sfert /din câte vreau să trăznesc!»(Vă sună sfârșitul șerpi titoiști). (Ă). Înfățișând realitatea În mod unilateral, numai sub aspect pozitiv, o denaturăm În chip metafizic. De pe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nepoții noștri vor citi volumul Poezie nouă în R.P.R., tipărit la sfârșitul anului 1952 putea-vor ei, oare, să-și dea seama, să simtă și să vadă, zugrăvită în icoanele și cadența versurilor înmănunchiate în această carte, măreția zbuciumată și falnicul avânt al oamenilor muncii din timpul nostru, în țara noastră? Greu mi-ar veni să cred că nu! Iată cum își exprimă în timpul acestei mărturisiri a dărâmării șandramalei burghezo-moșierești la noi, Maria Banuș, în poemul ei Dărâmăm: Ce mai bâlci
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
liniștea de dinainte, vecerniei și stratul de tufănele din dreptul chiliilor, un mic rai floral, ca o pregustare a împăcării cu cele cerești. Săracă și retrasă tăcut la adăpostul unor tei bătrâni, mănăstirea nu are ziduri protectoare și nici porți falnice de stejar [...] Pășind prin livada mohorâtă a mănăstirii, am ajuns în dreptul a trei cruci înfrățite, pe care scria cu litere adânci și împrospătate: Olimpiada, Fevronia și Sofia Iurașcu. Brusc, nostalgia tulburătoare din jur căpăta un nume. Ajunsesem în chiar locul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
familia ca moșul să fi rămas în America. Elementul anecdotic. Plasată corect și cu măsură, anecdota constituie sarea și piperul oricărui reportaj: Despre Cuviosul Agafton, ctitorul mănăstirii, se spune că, sihăstrind prin pădurea Baisa, s-a rezemat de un stejar falnic și în interiorul lui a auzit troparul Arhanghelilor Mihail și Gavril, deopotrivă cu îndemnul de a face o biserică din trunchiul acelui copac. „E loc sfințit și tainic sub talpa mănăstiri” zice maica Ambrozia. „De câte ori am vrut să plec și să
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
-n suflet.” Ajuns în amiaza vieții, de unde nu mai poate urma decât coborârea ireversibilă (Anno aetatis suae XL), poetul nu pare a fi „nici tânăr, nici bătrân / nici rudă nimănui, și nici strein/ nici bun, nici rău [...] / nici sănătos și falnic, nici bolnav”, situându-se astfel în acea zonă nedeterminată, în acel spațiu nespațial care este limbul dantesc, grădină paradisiacă așezată în primul cerc al Infernului, unde marii înțelepți de dinaintea nașterii lui Iisus se plimbă cu pași obosiți și rari, apăsați
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
lacata. Poveștile nu conteneau decât odată cu măcinișul. Mirosind a copt, făina cădea fierbinte în ladă iar în toată moara se prelingea din gura podului un abur roșiatic. OPUSTUL Râul curgea liniștit pe luncă. Meandrele lui alcătuiau coturi în care dormeau, falnic, copacii : un plop, un tei, pâlcuri de frasini, ulmi și stejari. Lângă mal clipeau, verde, răchiți. Boschete de soc sângerau sub rugi de hamei. în rupturile mâlite se îmbulzea stuful iar, la dolii, săbii de papură scoteau din teci panașe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Muzica bubui și tineretul prinse a dansa. Perechile mai puțin vârstnice se amestecau în joc, fiecare cu ce voia : mai popular, mai din alea noi. între aceste perechi slabe, iuți și mărunțele, se legăna, cu capul pe deasupra tuturor, un nepot falnic ca un balot care, cu pirpiria de nevastă ancorată la piept, străbătea lent sala, ca un transatlantic printre bărcuțe. Desfăcut la haină pentru a face loc pepenelui sugrumat pe care părea că și-l băgase în cămașă, primarul își prezentă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de sâmbătă, aici, în grădina “pietrelor semiprețioase”... De prima dată o ia la dans pe varza timpurie, cu fustele ei rococo, croite în multiple straturi verzi și galbene în degrade, de culoarea amazonitului. Primește pe urmă, cu multă grație, invitația falnicului morcov, care nu a îndrăznit de ani buni să crească atât de înalt și chipeș. Acum costumul portocaliu îi vine turnat pe trunchiul suplu și dulce la gust, poartă o pălărie cu pene verzi, răsfirate pe umăr. Cu un asemenea
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de trandafir galben, fără să fie prin împrejurimi astfel de flori. Mirosea frumos, iar prințesa o înfășurase cu mare grijă, în batista ei de borangic alb. A doua seară oboseala drumului o răpuse la poalele unor munți plini de brazi falnici. Se așezase sub un copac, iar în vis îi apăruse un pui de vultur, care degeaba își așteptase părinții toată ziua, ei nu se întoarseră, iar el murea de foame. Ciugulise firimiturile de pe fusta fetei cu mare poftă. Drept mulțumire
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
era puțin cam încet la minte, a fost crescut pe lângă familia Mladinescu și educat să se poarte curat și îngrijit dar și cu dragoste de muncă, punându-l, după putința lui, la treburile mai ușoare din gospodărie. Costică a crescut falnic precum bradul, dar cu o încetineală a minții care îl făcea vulnerabil în societate. Pentru a mai câștiga un ban, tânărul își folosea forța fizică, muncind câte ceva prin gospodăriile prietenilor familiei Mladinescu. Așa a ajuns și prin ograda noastră, unde
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
nu știam când parcursesem drumul. În gândurile mele, nu am dat atenție lumii exterioare și am trecut pe lângă toți, fără să-i salut pe cei pe care îi știam, fără a-mi da seama pe unde merg. În fața mea stătea falnic un băiat cam de vârsta mea, plin de acnee, tare slab, dar cu o voce groasă. Ăla care a venit acum cinci minute și a plecat imediat. Ăla care era îmbrăcat ciudat? Da. Ăla. Cine era? Nu știu. Cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ușii scârțâi infernal la fel ca oricare clanță veche din clădirea asta uitată de Dumnezeu. Înăuntru erau trei reprezentanți ai Ministerului care stăteau în picioare în mijlocul clasei, cu fața spre locul unde obișnuia să fie tabla. Înaintea lor stătea un falnic Perir François care bătea darabana pe tocul pistolului din mâna dreaptă. În jurul lui, cinci elevi din ultimul sau penultimul an de studiu stăteau cu puștile sprijinite în umăr, gata la primul semn de agresiune să-i ciuruiască pe cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
au mărit faima numind-o simplu Boala Neagră. Și cum numele simple date unor treburi complicate de obicei le complică și mai mult, acest caz nu a făcut excepție. Simpla ei mențiune strecura frica până și în inimile celor mai falnici. Sunt păreri care afirmă că ar fi fost special concepută într-unul din laboratoarele despre care nimeni nu știe nimic ale Guvernului și apoi a fost dezlănțuită asupra lumii cu scopul de a mai reduce vocile înfometate care instigau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dureri adânci. Legiunile! Blestematele alea de legiuni! O adunătură de oșteni inculți. Se plimbă neliniștit prin încăpere, ca un leu în cușcă. Ei, romanii, cuceritorii lumii, au ajuns de râsul dobitoacelor, care se lasă conduse numai de animalul cel mai falnic sau cel mai aprig. Cirezile n-au în fruntea lor un taur degenerat, ci pe acela care îi întrece în mărime și putere pe ceilalți. O turmă de elefanți este con dusă de cel mai mândru dintre ei, chiar dacă e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ia uite ce filozof stă cățărat în spinarea calului! hoho tește apoi. Pusio se foiește, subit rușinat. Tropăie, un timp, fără rost din picioare. Ca să și facă de lucru, își scoate din nou capul prin deschizătură. — E și Germanicus cu falnica Agrippina! exclamă la un moment dat. — Falnică pe dracu’! suduie Rufus. Trimite un scuipat între picioare. — O stârpitură cât o coadă de mătură... Pe maștera asta cu chip de om are o pică teribilă. Dacă ar pu tea ar... Nici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spinarea calului! hoho tește apoi. Pusio se foiește, subit rușinat. Tropăie, un timp, fără rost din picioare. Ca să și facă de lucru, își scoate din nou capul prin deschizătură. — E și Germanicus cu falnica Agrippina! exclamă la un moment dat. — Falnică pe dracu’! suduie Rufus. Trimite un scuipat între picioare. — O stârpitură cât o coadă de mătură... Pe maștera asta cu chip de om are o pică teribilă. Dacă ar pu tea ar... Nici el nu știe ce i-ar face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
curând începute, șchelea sa va deveni una dintre cele mai însemnate ale Orientului și un izvor de bogăție pentru țara întreagă. Salut astă-di cu vie mulțumire și tânăra nostră marină representată aici în port prin Elisabeta, vasul nostru cel mai falnic fiind că numai prin Dobrogea, cu țermurile sale întinse pe mare, flotila noastră a putut lua acest avânt, ast-fel că drapelul român este acum cunoscut și respectat în țările cele mai depărtate. Ridic dar acest pahar în onorul Dobrogei
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
din anul mântuirei 1895 și al 30-lea al Domniei Mele, mulțumită râvnei și măiestriei inginerilor români, am trecut pe deasupra valurilor celor două brațe ale Dunării mărețe și am bătut cel din urmă cuiu, care a încheiat și sfârșit aceste falnice lucrări, față fiind Majestatea Sa Regina, Altețele Lor Regale Principele și Principesa României, iubitul Meu frate Principele Leopold de Hohenzollern, nepotul Meu Principele ereditar de Hohenzollern, Alteța Sa Principele de Meiningen și Alteța Sa Regală principesa ereditară de Saxa-Meiningen, înaltul cler, Miniștrii
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
la care a răspuns Majestatea Sa Regele"1885. În discursul său, regele Carol I arăta că "săvârșirea podului peste Dunăre, dorit de un sfert de veac de Mine, este astăzi un fapt împlinit și uriașă se ridică înaintea noastră această falnică operă, ca o mărturie vădită a tăriei regatului"1886. În încheierea discursului său, regele Carol I afirma: "Mândru pot fi, dar, că sub domnia mea s-a conceput și isprăvit de inginerii noștri acest măreț pod care va atrage o
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mers în data de 5 iulie 1897 de a prăbușit acea vechitură de moară, în aplauzele și uralele mulțimii"2056. Jurnaliștii tulceni apreciau că "ziua de 5 iulie 1897 a fost o adevărată serbare națională"2057, iar "tricolorul român fâlfâia falnic pe toate stradele"2058 orașului Tulcea. Tocmai de aceea, în cuprinsul articolului se aprecia că "onoare se cuvine domnului Nenițescu, prefectul județului Tulcea, onoare se cuvine domnului Mircea Petrescu, primarul urbei Tulcea, onoare se cuvine tuturor celor ce au dat
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de 250 de persoane. După toasturile domnilor Vasile Morțun și Anghel Saligny, regele Carol I a rostit un discurs în care afirma: "Cu mare bucurie am revenit în Dobrogea spre a inaugura marile lucrări ale portului Constanța datorate, ca și falnicul pod peste Dunăre, științei și luminii inginerilor români sub priceputa conducere a șefului lor, Anghel Saligny"3001. Modernizarea portului Constanța și construcția liniei de cale ferată Fetești-Cernavodă au transformat Dobrogea în cea mai importantă rută de transport a produselor românești
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
așteaptă toți îngerii în cor, Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare Și-ți împletesc ghirlande, cununi mirositoare, Cununi de albe flori! Te plânge Bucovina, te plînge-n voce tare, Te plînge-n tânguire și locul tău natal; Căci umbra ta măreață în falnica-i sburare O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare Ce-i simț național! Urmeze încă-n cale-ți și lacrima duioasă, Ce junii toți o varsă pe trist mormântul tău, Urmeze-ți ea prin sboru-ți în cânturi tânguioase, în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-ți mândri aste le nutresc; Căci rămâne stânca, deși moare valul, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Vis de răzbunare negru ca mormântul, Spada ta de sânge dușman fumegând, Și de-asupra idrei fluture cu vântul Visul tău de glorii falnic triumfând, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală și mândrie, Dulce Românie, asta ți-o doresc! {EminescuOpI 17} LA HELIADE De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune, Ghirlanda n-aș alege-o de flori plăpânde, june, Ci falnica cunună a bardului bătrân; Eu n-aș alege lira vibrîndă de iubire, Ci ceea care falnic îmi cântă de mărire, Cu focul albei Veste aprinde al meu sân. Ghirlanda, ce se-nsoară cu silfele ușoare, Pe fruntea inspirată, pe fruntea-nspirătoare
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]