4,864 matches
-
de tiranie este o insultă și o diversiune dăunătoare țării!." (Scânteia, 1944, nr. 41) Manipularea prin discursul propagandistic constă în realizarea unui furt de legitimitate de la discursul jurnalistic. Așa cum am arătat din studiul de caz al propagandei prin Scânteia, această falsificare se realizează pe mai multe niveluri. Astfel, deși scena de producere a discursului este organul de presă al PCR, suportul este unul de tip ziar. Organul de presă nu lucrează, ca la un partid democratic, prin comunicate și conferințe de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
ca la un partid democratic, prin comunicate și conferințe de presă cu ziariștii, ci își creează propriul suport media, ziarul Scânteia, structurat și realizat ca ziar, fapt care creează așteptări de obiectivitate, raționalitate, interes și atractivitate publicului. În plus, această falsificare este accentuată, îndeosebi după 1948, de faptul că este eliminată presa liberă din România, făcând din Scânteia principalul mijloc de informare a cetățenilor. Mai mult chiar, utilizarea unor surse de informare alternative la media oficială, precum ascultarea posturilor de radio
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
prin care telespectatorii erau îndemnați să apeleze la aceste servicii, tele-difuzorul nu și-a respectat obligațiile legale în ceea ce privește regimul difuzării publicității în domeniul audiovizualului. Obiectivitatea discursului jurnalistic este afectată și în acest din urmă caz. Identificăm aici aceeași modalitate de falsificare a discursului jurnalistic ca discurs publicitar descrisă la primul caz. Deși sunt frecvente pe majoritatea suporturilor media, cazurile de publicitate mascată sunt evidențiate în special la televiziune, unde există atât un interes mare al comercianților cauzat de impactul mai direct
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
acord cu întorsătura de la antinaționalism la naționalismul exaltat al deceniului al optulea, regimul a procedat la reabilitarea in corpore a personalităților române care s-au zbătut politic sau cultural pentru ideea națională. Cărturarii Școlii Ardelene, anterior combătuți și acuzați de falsificarea istoriei, sunt acum reevaluați și elogiați ca autorii pionieratului național românesc. De aceeași reconsiderare beneficiază întreaga pleiadă de promotori ai naționalismului românesc. Simion Bărnuțiu și Eftimie Murgu (Hurezeanu et al., 1988, p. 47), Gheorghe Bariț (p. 57), Titu Maiorescu și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
istoriei României, urmând ca, după ce a trecut prin suferințele războiului, actul de la 23 august 1944 să marcheze "începutul celei mai întunecate epoci din istoria modernă a țării" (Raport, 2006, p. 158). Impus prin forța tancurilor sovietice, și legitimat democratic prin falsificarea alegerilor electorale, regimul comunist a fost, pe toată durata existenței sale, un "regim de ocupație" (Raport, 2006, p. 168). "Vreme de patru decenii și jumătate, statul românesc (sic!) a fost confiscat de un grup politic străin de interesele și aspirațiile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mutație metodologică prin trecerea de la concepția negativă la concepția neutră asupra ideologiei ci și o mutație epistemologică. Aceasta din urmă e dată de faptul că ideologia nu mai este legată de fenomenul dominației, nu mai apare ca un instrument de "falsificare" a realității pentru menținerea status-quo-ului aferent unei clase (celei burgheze, în interpretarea marxistă), ci apare ca un tip de cunoaștere specific oricărui grup, în funcție de mediul social care îi determină existența. c) Concepția pozitivă asupra ideologiei Dezvoltarea acestei concepții pleacă de la
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
opus ideologia științei marxiste. Paradoxul poate fi redat, simplu, prin ideea că, dacă orice sistem de idei care nu corespunde criteriilor de științificitate este o ideologie, atunci nu putem avea nicio certitudine că sistemul de idei care acuză ideologia de falsificare a realității nu este el însuși ideologic. În termeni generali, existența acestui paradox rezultă din următoarele întrebări pe care gânditorul francez le consideră justificate: "Care este statutul epistemologic al discursului despre ideologie, dacă orice discurs este ideologic? Cum poate acest
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
a cuprins în fața unui atac nedemn și nejustificat, unei insulte aruncate acelor soldați și ofițeri a căror oase putrezesc astăzi într-o țară străină, pe când acel ce insultă memoria lor se bucură de recompense capitalizate și reversibile. Nu în aceea falsificare a istoriei care se pregătește de mai mult timp, în acea propagare a unor neadevăruri manifeste vedem un adevărat pericol pentru viitorul puterii noastre armate. Cum am zis-o, un neadevăr adeseori repetat devine un adevăr pentru mulțime; vedem că
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ca organ al opoziției, a declarat că dânsa are deplină încredere în guvern? Știam că foaia guvernamentală are obiceiul să născocească pentru trebuință, citațiuni false sau răstălmăcite din cuvinte, vorbite numai, de răposați; dar nu credeam să împingă lucrul până la falsificarea cuvintelor celor vii și cari se trec a doua zi în foaia oficială: marafetul e prea grosolan. În urma altor explicări date de dd. Ion Brătianu și V. Boerescu, din cari rezultă că guvernul trecut nu a luat ingajamente formale în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
funcțiunile administrative prezentat Senatului și nevotat, pe care-l dă de normă pentru numirea de subprefecți în zilele dualității bulgaro - bizantine C. A. Rosetti - Warszawsky. După acest proiect de lege nu vor fi admiși în funcții administrative cei vinovați de falsificare, de sustragere de bani publici, de sustragere, ascundere și desființare de acte publice, de spargere de sigiliu, furtișag, înșelăciune, abuz de încredere, mărturisire mincinoasă, atentat la bunele moravuri, mituire. Circulara trebuie înțeleasă în mod invers și e un învățămînt clasic
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
câte vreți. Niciodată, dar niciodată un argument ad rem, dedus din natura lucrurilor, dictat de iubirea de adevăr. Și de ce? Pentru că nu sunt capabili de a pricepe adevărul. Din articolele ziarului guvernamental ar putea estrage cineva un sistem întreg de falsificare a judecății, de sofistică. Și de ce sunt incapabili de a pricepe adevărul? Pentru că scopul lor nu a fost niciodată de a-l căuta. Jurnalistica în mînile roșilor a fost un mijloc de trai, un mijloc de a parveni, de a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu se prea pot aduce. Evidența nu se poate tăgădui, deși un asemenea mister public nu se mărturisea, fie din cauză de oportunitate, fie pentru alte considerații. {EminescuOpXII 280} Împlerea Parlamentului și a funcțiilor cu noi fanarioți de proveniență proaspătă, falsificarea vieții intelectuale și politice a poporului prin capete de formațiune hibridă, incapabile de o activitate intelectuală, toate acestea se impun vederii; autohtonul simte că nici limba, nici înclinările, nici maniera lui de-a vedea nu pot fi reprezentate de cranii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mai rămâne decât arma cea mai de jos a spiritului: minciuna și mistificația. Neputincioase arme contra adevărului pururea deși târziu învingător, dar singurele ce le-au rămas. De aci vorbe ca "monomanie, absurditate, poznaș, ziar de insulte, amenințări de asasinat, falsificarea lui Lamarck sau Darwin" toate neputincioase în contra unui adevăr limpede ca lumina zilei, dovedit prin cărți gospod, răsdovedit prin realitate. Când vom avea un cap a d-alde C. A. Rosetti împăiat, și l-am putea avea odată, căci, dacă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pe reprezentanții lor din București ca, în înțelegere cu reprezentanții puterilor semnatare Tractatului din Berlin, să invite pe guvernul român de a-și numi arbitrarii săi, precum și de a determina locul și timpul tribunalului arbitral. [13 septembrie 1881] ["MEȘTER ÎN FALSIFICARE... Meșter în falsificare de calcule financiare, pișicher când e vorba de a apăra pe Stroussberg, sublim când redactorii apără "cea mai populară cestiune", câștigând cu ea milioane, "Pseudo - românul " grecului C. A. Rosetti se crede special și în ale instrucției
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
din București ca, în înțelegere cu reprezentanții puterilor semnatare Tractatului din Berlin, să invite pe guvernul român de a-și numi arbitrarii săi, precum și de a determina locul și timpul tribunalului arbitral. [13 septembrie 1881] ["MEȘTER ÎN FALSIFICARE... Meșter în falsificare de calcule financiare, pișicher când e vorba de a apăra pe Stroussberg, sublim când redactorii apără "cea mai populară cestiune", câștigând cu ea milioane, "Pseudo - românul " grecului C. A. Rosetti se crede special și în ale instrucției. Astfel în numărul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
putere, nu prin ei înșii, ci pe spetele unui Epureanu, Vernescu ș. a., c-un cuvânt pe spatele uniunii de la Mazar Pașa, roșii au știut să elimineze unul câte unul toate elementele câte nu erau cu apetiturile lor. Au urmat apoi falsificarea listelor electorale pe scară mare. Patrioți ce n-aveau nimic au fost introduși cu deridicata în colegiile I și II, cărora, alegerile odată făcute, bietele comune rurale au fost silite, prin solidaritatea ce le impune legea percepției, a le plăti
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de la un fost proprietar, deoarece proprietarul actual s-ar putea să nu spună adevărul În totalitate, fiindcă acesta poate doar Încearcă să scape de chiriaș. În mod normal managerul va trebui să obțină informațiile pe cont propriu pentru a preveni falsificarea. În cazul În care chiriașul nu dorește o verificare din punct de vedere financiar, acest lucru Îl va elimina din start de pe lista posibililor chiriași, deoarece poate ascunde probleme grave. Managerul trebuie să afle dacă potențialul chiriaș a fost evacuat
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
relativ, ci minciuna, care ascunde o parte a adevărului. Adică minciuna este o simplă înșelăciune la cântar, observă Denis de Rougemont. Accidental, o minciună poate salva un adevăr, dar adevărul nu salvează niciodată minciuna. Minciuna pură, inocentă începe, însă, de la falsificarea cântarului însuși. Ioan Evanghelistul spune: "Diavolul este mincinos și el este tatăl propriei sale minciuni". Or, când Vattimo obține relativitatea adevărului în istorie și în metafizică prin alungarea lui Dumnezeu, pe urmele lui Nietzsche, el nu face altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
este tatăl propriei sale minciuni". Or, când Vattimo obține relativitatea adevărului în istorie și în metafizică prin alungarea lui Dumnezeu, pe urmele lui Nietzsche, el nu face altceva decât să înlocuiască micile ciupeli la cântar specifice învingătorilor din istorie cu falsificarea însăși a cântarului, ignorând că această falsificare înseamnă a recunoaște domnia exclusivă a diavolului într-o lume devenită opacă. Denis de Rougemont face o observație extraordinară: când Nietzsche a anunțat moartea lui Dumnezeu, el a uitat s-o anunțe și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Vattimo obține relativitatea adevărului în istorie și în metafizică prin alungarea lui Dumnezeu, pe urmele lui Nietzsche, el nu face altceva decât să înlocuiască micile ciupeli la cântar specifice învingătorilor din istorie cu falsificarea însăși a cântarului, ignorând că această falsificare înseamnă a recunoaște domnia exclusivă a diavolului într-o lume devenită opacă. Denis de Rougemont face o observație extraordinară: când Nietzsche a anunțat moartea lui Dumnezeu, el a uitat s-o anunțe și pe cea a diavolului. Iată dezlegarea enigmei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mirare că postmetafizicienii ne asigură că Heidegger a neantizat adevărul din artă, când tocmai în poezie acesta descoperă Casa Ființei, ca locuire poetică. Găsesc îndreptățirea de a pune toate aceste echivocuri, care sunt tot atâtea mistificări, în pofida aparentelor subtilități, pe seama falsificării cântarului adevărului. Teza la care ajunge, finalmente, Vattimo este aceea că arta, nefiind adevăr, este întotdeauna un fenomen epigonic. Și de astă dată, meritul de a fi pus problema i se atribuie lui Nietzsche, în sensul că epigonismul îl împiedică
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
are de unde să știe că a existat în cultura românească o minte nu mai puțin ascuțită decât a lui Nietzsche care a gândit epigonismul chiar ceva mai devreme, cu același arsenal de măști și în virtutea aceleiași eterne reîntoarceri, dar fără falsificarea cântarului adevărului. Am putea zice, forțând lucrurile (în sensul unei lecturi postmoderne), că Nietzsche este un postmodernist avant la lettre, pe când Eminescu un transmodern avant la lettre. Diferența dintre un postmodernist și un transmodernist e că, deși ambii gândesc postmetafizic
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
novum, căci pentru ei repetiția cu diferență nici nu este altceva. Împărăția simulacrelor este împărăția nemărginită a noului, deci a unui progres debordant. Dar mecanismul acesta fabricator de noutăți fără limită este profund vicios, fiindcă el se bazează pe aceeași falsificare de cântar, despre care am mai vorbit. Iar falsificarea vine din credința că Dumnezeu este mort și că lumea e în sine. În esență, însă, ca și Heidegger, Derrida este un kantian. Ei postulează (teologia apofatică procedează la fel) că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
este altceva. Împărăția simulacrelor este împărăția nemărginită a noului, deci a unui progres debordant. Dar mecanismul acesta fabricator de noutăți fără limită este profund vicios, fiindcă el se bazează pe aceeași falsificare de cântar, despre care am mai vorbit. Iar falsificarea vine din credința că Dumnezeu este mort și că lumea e în sine. În esență, însă, ca și Heidegger, Derrida este un kantian. Ei postulează (teologia apofatică procedează la fel) că noumen-ul ne rămâne inaccesibil. Așa și este: rațiunea umană
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
paramodernism, hipermodernism, globmodernism etc. Mișcarea lui Lyotard a constat în adăugarea prefixului rela verbul a scrie, rezultând rescrierea modernității. Dar cu aceasta ajungem la dilema farfuridiană a revizuirii fără a se schimba nimic. Căci putem rescrie modernitatea și cu prețul falsificării cântarului, recăzând în sofistică. Iată de ce postmoderniștii au continuat să și-l revendice pe Lyotard de principal precursor, încurajați și de echivocul exprimării: "Structural și fără-ncetare, modernitatea e grea de propria-i postmodernitate"122. În consecință, adevăratul adversar al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]