894 matches
-
observa cu tristețe: "În Iași n-avem nici un negustor român, nici unul... Și cu toate astea, toți faliții sunt jidani. Explicați-vă acest fenomen, acest mister, dacă mă pot exprima astfel"119. Succesiunea unor replici acuzatoare și justificative parodiază subtil, prin falsitatea argumentelor invocate, certurile sofiștilor caracterizate prin mânuirea acelorași elemente pentru a susține teorii contradictorii: D-na Smith: Așa sunteți voi bărbații! Toată ziua trebuie să stați cu țigara-n gură sau să vă pudrați și să vă înroșiți buzele de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ordin intrinsec și ideal, cu mult iluzionism și chiar estetism, de altfel. Avangardele au cultivat acest mit revoluționar. El a reprezentat (și reprezintă încă) doar o virtualitate, o potențialitate teoretică, speculativă, fără consecințe practice.” Exemplul marxismului și al neomarxismului arată falsitatea unor astfel de crezuri prin Gulagurile și ororile care s-au ascuns în spatele ideilor. Acest tip de literatură subordonată ideologiei este întâlnită și sub formula „literatură angajată” sau „literatură de circumstanță”. J.P. Sartre atrăgea însă atenția că în „literatura angajată
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Matei Călinescu concluzionează: „Fie că acceptăm teoria căutării unei poziții sociale, fie că preferăm să vedem în kitsch o plăcută evadare din monotonia vieții cotidiene moderne, întregul concept de kitsch se circumscrie în mod limpede unor noțiuni precum imitația, contrafacerea, falsitatea și ceea ce putem numi estetica amăgirii și a autoamăgirii.” ÎN LOC DE CONCLUZII SFÂRȘITUL JOCULUI? Percepția asupra prezentului, în orice perioadă, este una mai puțin bună, cu tendința de comparare și ierarhizare, dar e posibil ca viitorul să descopere o altă imagine
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
trăit în contemporaneitate, pe care un eveniment ulterior îl șterge fără urme. Deci este vorba de medium, care oferă toate istoriile în contemporaneitatea lor ca pe un sfârșit al istoriei. Pentru „al patrulea om” nu există antiteza dintre adevăr și falsitate, până la punctul în care pentru el nu mai există erori, ci numai greșeli și, prin urmare, nu mai experimentează conflicte puternice în alegerile etice, ci reușește să estetizeze orice obiect al cunoașterii. Aceste realități surprind în mod clar viziunea distorsionată
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de la sine poate să indice doar modul în care funcționează dimensiunea sexualității, dar nu faptul că ea este o datorie morală. Cu alte cuvinte, nu poate să derive „a trebui” de la „a fi”, pentru că ar fi, după analiza lui, o „falsitate naturalistă”. Astfel, se pot găsi soluții pornind de la natura fiecărui act în parte, dar evaluând și judecând în același timp diferitele bunuri referitoare la om. În caz contrar, ar putea rezulta o „lege non-naturală” și o „afirmație morală normativă fondată
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care o produc unele scrieri literare, oricât de bine intenționate? În mod general, ca să facem o tautologie utilă, din aceea că nu sunt vii. «Mulți scriitori - zice Fadeev - nu studiază viața destul de adânc sau nu înțeleg ceea ce văd». Mai amănunțit, falsitatea, având în vedere că literatura e cunoaștere plastică a genericului, provine sau din insuficiența generalizării, sau din inexpresivitatea concretizării, sau, și mai simplu, din aceea că scriitorul nu studiază caracterele sau nu știe să le scoată din zona abstracției și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cum este cea din Declarația de Independență ca fiind nimic mai mult decît frazeologie goală. Dacă se presupune că o astfel de afirmație stabilește un adevăr despre ființele umane, insistă ei, ea este în mod evident falsă. La acuzația de falsitate, criticii adaugă uneori ipocrizia. Drept exemplu, ei arată că autorii Declarației au ignorat faptul supărător că în noile state pe care le declarau acum independente, o majoritate preponderentă de oameni nu aveau posibilitatea de a se bucura de drepturile inalienabile
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
uite... e băiat! Suze se strîmbă. — Bex, ai fost groaznică! Nu eram gata, spun grăbită. Hai să mai Încercăm o dată. Mă concentrez o clipă, apoi zic gîfÎind: — E fată! Suze clatină din cap și se schimonosește. — Ai fost de o falsitate de ți se strepezesc dinții! Bex, trebuie să crezi În personaj. Să știi că actoria nu e o chestie care se face după ureche, Îți trebuie metodă. Hait. Stai că iar Începe. Înainte de facultate, Suze a studiat actoria un trimestru
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cu cel mic, nu-i așa, Becky? Nu mai e mult, nu? se bagă și Dawn. Încerc să mă gîndesc la un răspuns normal și prietenos - dar cum să-mi vină un asemenea răspuns? Toată conversația asta e de-o falsitate ucigătoare. Exact În acel moment, ușile liftului se deschid și Adam Farr iese cu pași majestuoși. — Rebecca! Are lipit de față zîmbetul lui stas de director de comunicare corporatistă și tocmai Își strecoară BlackBerry-ul În buzunar. — Ce plăcere să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
apăsat; în caz contrar, publiciștii puteau deveni părtași la greșeală, nedându-i importanța cuvenită. Fără îndoială, trebuia să existe milă față de oameni, dar o milă cerebrală, ordonată: pe primul loc trebuia să stea binele comun. Contrazicerea de idei și dezvăluirea falsității acestora afecta imaginea celui ce le apăra, dar era un lucru necesar binelui comun. Era justificat atacul asupra bunului renume al celui ce apăra greșelile, deoarece era unealta de propagare. Din acest motiv, uneori trebuia atacată, pe bună dreptate, faima
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cățele! Toți, bărbații și frații voștri, merg cu noi și îi umplem de toate bolile! Într-adins! La rândul vostru să fiți otrăvite și voi!.. Tamara a repezit-o pe actriță, acuzând-o c-a venit ca la teatru, demascând falsitatea celor ce le condamnă modul de viață, deși cel puțin jumătate dintre femeile "respectabile" au amanți, deși unele bătrâne întrețin amanți tineri. Și-a apărat semenele spunând: Noi suntem fete căzute și mărturisim! Voi sunteți femei pierdute și vă ascundeți
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
bordel împreună cu șapte studenți să facă un experiment de reabilitare socială a practicantelor sexului multiplu plătit, să-și pună în practică ideile socialiste. Studenții le țineau discursuri despre utopia socialistă la care visau, condamnau desfrânarea, acuzau pe locatarele bordelurilor de falsitate, de minciună, de uniformitatea motivelor venirii lor în stabilimente. Le țineau tirade morale, făceau comentarii filosofice și literare pe care fetele nu le prea înțelegeau dar pe care, din politețe, le acceptau. În temeiul acestor convingeri, Likhonin a convins-o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și nu prin prefăcătorie sau în alt mod, căci fiecare va vedea întotdeauna ceea ce este [în realitate], și că nu este decât prefăcătorie, așa cum a făcut cineva care, cu prea puțin respect, și nu după regulile artei, a dispus prin falsitate crucificarea în plin teatru a marelui nostru Mântuitor 4". Prin această serie de analize asupra efectelor tragediei, asupra caracteristicilor eroului tragic, asupra unităților de timp și de loc, asupra necesității respectării verosimilului în teatru, Jean de la Taille apare ca precursorul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
momente diferite 43 sau în care perspectiva nu ar fi respectată. "Unul din planurile tabloului nu ar fi mai puțin fals, presupunându-se că ar reprezenta două timpuri sau două locuri diferite, și nu ar face mai puțin cunoscută ochiului falsitatea lucrului reprezentat, decât dacă proporțiile corpurilor particulare ar fi fost prost înțelese acolo, sau dacă luminile și umbrele ar fi fost aruncate fără socoteală, dacă nu s-ar fi avut deloc în vedere lucrurile care ar fi trebuit așezate aproape de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
naturalistă". Deși prezentată ca antiteză a tragediei, pentru că opune datoriei pasiunea, povestirii acțiunea, Antichității Evul Mediu, ea nu este decât ultima tresărire a acestui gen care moare. "Copil revoltat al tragediei", ea îi perpetuează neverosimilul. Formula clasică este de o falsitate ridicolă, nu mai trebuie să o demonstrăm. Dar formula romantică este tot atât de falsă; ea a substituit pur și simplu o retorică unei retorici, a creat un jargon și procedee și mai intolerabile. Mai completați la asta că cele două formule
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
frizează extravaganța, cât și prin grandilocvența discursului lor. Pretinsul adevăr al romanticilor este o continuă și monstruoasă exagerare a realului, scrie Zola în Naturalismul în teatru, o fantezie care dă în exces. Cu siguranță, dacă tragedia este de o altă falsitate, asta nu înseamnă că ea este falsă mai mult. Între personajele în peplu care se plimbă cu confidenții lor și discută fără încetare despre pasiunile lor, și personajele în haina lor scurtă cu aere de războinici și care se agită
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
bați din aripi în cer, și să mai visezi în timp ce te scufunzi în pământ: nimic nu este mai antiștiințific, nimic nu duce mai mult la toate erorile, sub pretextul că te îndrepți către adevăr." (Autorii noștri dramatici) Zola critică și falsitatea dramei istorice lipsită în totalitate de realism El deploră faptul că istoria, față de care autorii dramatici își iau multă libertate, nu se desfășoară aici decât în chip de fundal. "Drama istorică actuală, scrie el în Naturalismul în teatru, fiind bazată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
României în Bulgaria cu ostașii noștri (Vălenii de Munte, 1914), Iorga face apologia acțiunii militare române, explicînd în ce a constat marșul "fără vărsare de sînge" al armatelor române prin Bulgaria în timpul celui de al doilea război balcanic, ca să demonstreze falsitatea acuzațiilor privind "un marș triumfal laș". Chestiunea Dunării (Vălenii de Munte, 1913) descrie marea complexitate a chestiunilor istorice, etnice și politice existente în regiunea din jurul Dunării. Nu mai este nevoie să spunem că Iorga scoate în evidență aspectul întinderii de la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o concesiune. Abia acum se ajunge la respectarea citatului clasic al lui Eutropiu, potrivit căruia colonizarea Daciei s-a făcut cu oameni aduși "Ex toto orbe Romano". Adresând ab contrario teza originii italice a coloniștilor romani, manualele interbelice insistă asupra falsității acesteia. Spre exemplu, I. Floru (1923) combate direct proveniența italică a coloniștilor, indicând că "din Italia nu s-au adus coloniști, căci tocmai acolo populația era foarte rară și însuș Traian a luat măsura, ca din Italia să nu se
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]