327,624 matches
-
Svetlana Cârstean Svetlana Cârstean este scriitoare și jurnalistă. Membru cofondator al Cenaclului "Central" de la Facultatea de Litere din București, a publicat pentru prima dată poemul Floarea de menghină în 1995, în volumul de debut colectiv Tablou de familie (alături de colegii săi Sorin Gherguț, Răzvan Rădulescu, Cezar Paul-Bădescu, Mihai Ignat și T.O. Bobe). A publicat de asemenea, de-a lungul anilor, articole, interviuri și poeme în Dilema, Observator Cultural, România literară, Adevărul literar si artistic. Volumul de debut
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
când nu am stomac când oasele mele nu trosnesc cu zgomot și liniștea este bunul meu de preț și de schimb în momente de glorie și tata a fost mașină și mama undeva în anii șaizeci ani când regatul nostru familia noastră abia se întemeia și în mijlocul lui pe un covoraș vizitatorii își ștergeau picioarele de unde o lumină foarte urbană se suprapune peste dragostea mea care nu-i desigur o icoană sau altă metodă de maltratare a libertății gândirii mele dragostea
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
oraș e un adevărat tunel verde, rar unde licărește vreun geam sau se zărește vreun perete, gardurile sunt înecate în vegetație și, spre marea mea surprindere, pe sub toate descopăr florile rare din ghiveciurile de acasă, adeseori capete de gâlceavă în familie, aici însă în calitate de... bălării... Mașina ce ne transportă spre hotel, firește o "Volgă", nu prea are concurență pe șosea, se poate respira ușor prin împrejurimi, iar în interiorul ei atmosferă gravă, aproape rigidă. Se tace. Mă simt brusc împins spre melancolie
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
nu simt." Juan întreabă ca de obicei despre ce e vorba. Enrique îi spune. Juan mă privește râzând, dar i se adresează tot lui: "De ce nu-i spui omului că pe vremuri într-o casă cu 17 camere locuia o familie, iar acum 17?" Enrique strânge din umeri și tace. Dar îl înțeleg pe șofer neașteptat de ușor: spre deosebire de restul spaniolilor din lume are vorba rară și dicția îngrijită. Ș-apoi, dacă pricepi două-trei cuvinte... Practica apartamentelor "la comun" nu e
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
poezie Paper Clips, Editura Axa, Botoșani care a obținut Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Premiul Național "Iustin Panța" și a fost nominalizat la Premiul "Mihai Eminescu" Opera Prima. A publicat poezie în revistele: România literară, Euphorion, Convorbiri literare, Transilvania, Ramuri, Familia, Apostrof, Contemporanul, Poesis... A luat premii la Colocvii Naționale Universitare și participă la Sesiuni, Simpozioane cu eseu, lucrări științifice... pivot din tot ce presimțim că ne-nconjoară în palma-ntinsă am fi gata gata să lăsăm drept gaj mai întâi
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
îndepărtat. Lacul blindat de rațe sălbatice, ochiul sticlos al apei privindu-ne din adânc. De mână amândouă, două crengi răsucite în timp, prin bătălia de iatagane, decapitate zâmbind. Cheie sub preș Trebuie să îmi spui cine ești. Cum ai lăsat familia ta pe ape femeia, copiii, și alergai pe mal prin țipetele ierbii - și cum ai împăturit toate malurile, le-ai pus în portofel și ai plecat. Trebuie să îmi spui despre construcțiile tale vizionare arse de rebeli până în temeliile ființei
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
crezut că e Alfonso Raul, spaniolul de care-mi vorbise MD. De unde să-mi treacă mie prin cap că este vorba de altcineva! Avea și o orhidee la buzunarul de la piept, pantofi de lac, ai fi zis că e din familia regală sau un simplu escroc, am și eu antenele mele. Dar în ziua aia ori eram aiurită bine, Romero cînd e drăguț cu mine lumea este a mea, sau eram eu prea fericită și cu mintea aiurea. De băut, nu
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
O muzică malignă Afară e sumbru sunt liber amețit și curat și plin de duioșii Visele de noapte trecură pe toate le-am uitat În Astoria, Doamne, starurile prost îmbrăcate și drept urmare câștigul mai multor bani Bat în ferestre flămânzii familiile lor deșirate pe mal și prin ani Cu duminica asta se-ncheie Serbarea urmează luni marți etcaetera și p'orm mă-ntorc azi acasă cu simțul sfielnic enorm De cântat Se nășteau destui mureau destui în prostie dar când a
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
ceea ce scriu, - ceea ce este lângă ceea ce scriu, ca o umbră, ca sângele de pe mâini, ca o mănușă pe o mână absentă. priviți o, priviți atomii de sânge, nu au de unde să știe cărui om aparțin, nu-i cunosc numele, faciesul, familia, n-au habar de obiceiul lui de a-și lustrui departe de ochii lumii, în pivniță, bicicleta, sau de hobby-ul lui aberant de-a se privi în oglindă pe întuneric și de a-și duce cu măreție pălăria la
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
în fânul aspru din șopron, în amintirea tinereților pierdute. Între timp baba-i murise, șopronul arsese într-o noapte fără stele, de nu mai rămăseseră din el dimineața decât câteva movilițe de cenușă fumegânde, iar băiatul plecase pentru totdeauna cu familia peste mări și țări, departe de tot, de partea cealaltă a pământului, într-un loc unde se pare că vacile alergau ca armăsarii, cu cozile în vânt, pe câmpii întinse, fără hotare. Păpușa avea ochii, gura, sprâncele și nasul desenate
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
apartenență la grup instalat atunci nu m-a mai părăsit nici o secundă, nici când lucra Cristi Popescu la Adevărul Literar și Artistic și citeam versuri câte juma de noapte în apartamentul cu linoleum pe jos din cartierul Aviației, unde locuia familia mea de pe atunci, astfel încât, după atâtea jumătăți de nopți - cei doi cristi popescu stăteau mai mult, dar eu aveam copii mici - mi s-a întâmplat o carte întreagă dedicată aceluia dintre ei care era poet, nici în după-amiezele când stăteam
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
în fotoliile adânci din jurul unei măsuțe rotunde. Din toate bunatafile pe care domnul Guta le scosese pe masă, el alesese palinca și slana, pe care le primisem de la un prieten din Ardeal. Ne-a spus că se trăgea dintr-o familie de irlandezi și, după cum știa să ducă la gură, nu-și dezmințea originea. Descoperise băutură asta „de șaizeci de șanțuri“ la Timișoara și devenise fânul ei declarat. L-am descusut mai întâi în legătură cu fiul meu. Erau colegi la un liceu
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
Directorul își luase cursiera și soția aduse din Anglia după terminarea studiilor și plecase. Mi-a rămas în memorie ca un prototip al bărbatului tânăr, înalt și sportiv, tuns scurt, modern, cu ținuta dreaptă, privirea albastră și directă, coborând din familii vechi, absolvent de școli și mai vechi. Probabil că l-am idealizat, dar sunt convins și azi că era din stirpea acelor tineri de care țara ar fi avut atât de multă nevoie după război. N-am mai auzit nimic
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
apud Matei Călinescu). Dacă citim mărturiile oamenilor trecuți prin această experiență fiecare are o definiție proprie a exilului pe baza unui minus mai puternic decît altele, care e elementul personal de maximă înstrăinare. Pentru unii limba necunoscută, pentru alții absența familiei, singurătatea, pentru destui separarea de omul iubit. Or, pentru copilul Eugen Ionescu exilul nu este deloc la fel de grav, iar eventuala criză identitară se resoarbe rapid: limba o știe, familia e cu el (ba mai mult, se face o încercare de
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
personal de maximă înstrăinare. Pentru unii limba necunoscută, pentru alții absența familiei, singurătatea, pentru destui separarea de omul iubit. Or, pentru copilul Eugen Ionescu exilul nu este deloc la fel de grav, iar eventuala criză identitară se resoarbe rapid: limba o știe, familia e cu el (ba mai mult, se face o încercare de regăsire a tatălui, chiar dacă dezamăgitoare), problema singurătății nu se pune. Unicul lucru care se schimbă radical este decorul: Bucureștiul în locul Parisului. Într-o piesă de teatru schimbarea de decor
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
ceva hilar; există doar viața pură și mașinăria lagărului, care își are legile sale, o planetă total diferită, iadul însuși." Om al unei generații ulterioare contextului referențial, autorul implicit - puțin implicat evenimențial, dar profund implicat în reconstituire - se interesează de familia sa, etnia acesteia, istoria directă. Angoasa săsească din Transilvania este lămurită prin istoria veche și recentă, din preajma și din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pare că nimic nu este eludat. Și sunt aspecte puțin sau deloc discutate, precum
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
voce cu mare pondere în carte, profesor de religie în lagăr, despre care între rude se spunea că fusese "mereu cu cafeniii") și Reinhard, prezență pur nominală. Soția lui Roland este profesoară de muzică la Auschwitz. Ei alcătuiesc aici o familie, cu un copil foarte mic. Abia în 1963 Roland dezvăluie prezența sa în lagăr, constatând că " Viața era ca peste tot." El se simte responsabil pentru alt lagăr, Flossenbürg. Credința profesorului de religie de la Auschwitz este că " Nici o religie nu
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
în Ardeal, la Daia, cel care, la șapte ani, în Sighișoara, cumpăra fursecuri cu mentă de la Capesius. În 1978, nepotul din generația postbelică (obiectiv cu istoria, dar și implicat moral și justițiar) îl descoperă pe Capesius la Stuttgart, trăind cu familia într-o opulență arogantă. Figura centrală a cărții și a comunității săsești transilvănene - expusă în centrul tentativei de înțelegere umană - dintr-un moment tragic și demonic al istoriei, Viktor Capesius, născut în 1907 în Miercurea Sibiului, este un intelectual atitrat
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
mai mult sau mai puțin conștientă, nu neapărat scelerată, de cele mai multe ori banalizată, intrată în ordinea firii, față de celălalt, de ceilalți. A te simți om, om puternic, atentând la calitatea de oameni a altora; din proximitate, din anturaj, din aceeași familie, din același birou sau partid sau bloc de locuințe... Se înțelege că mă întorc la cartea semnată de Marie-France Hirigoyen: Le Harcelement moral, o carte destul de neobișnuită, în austeritatea, ca să nu spun în ariditatea ei - nu lipsită totuși de un
Răutatea și prostia by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8418_a_9743]
-
hărțuire morală. Se întâmplă chiar ca înverșunarea hărțuitoare să se încheie cu un vertabil act de asasinare psihică. Cu toții am fost martori ai unor atacuri perverse, la un nivel sau la un altul, desfășurate fie într-un cuplu, fie în familii, în întreprinderi sau chiar în viața politică și socială. Cu toate acestea, societatea noastră se arată oarbă în fața acestei forme de violență indirectă. Sub pretextul toleranței, se manifestă de fapt complezența." Nu sunt "fleacuri", nu sunt efecte ale unei sensibilități
Răutatea și prostia by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8418_a_9743]
-
50, sub privirile îngrijorate ale unui zeu, s-au născut o sumă de băieți care semănau cu mamele lor: revoltați, dar dispuși să sufere în tăcere. Unii dintre ei au răbufnit la un moment dat, dro-gându-se, înjurând autoritățile sau părăsin-du-și familiile. Băieții lor au semănat cu amândoi părinții deopotrivă. Adică revoltați, dar și triști, ca niște copii abandonați ce erau, și mai presus de toate, de un egoism crunt. Pe la ieșirea din anii 80, și poate chiar mai-nainte, au lăsat
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
și mai presus de toate, de un egoism crunt. Pe la ieșirea din anii 80, și poate chiar mai-nainte, au lăsat și ei în urmă copii, mai degrabă împinși de ambiția multiplicării decât de-o datorie față de specie, țară și familie. Iar băieții optzeciștilor au semănat integral cu mamele - foarte emancipați și cu un dispreț definitiv față de sexul lor. Unul dintre acești băieți are chiar în clipa asta examen la istorie. Subiectul e amplu: Emanciparea femeilor în secolul 19. El scrie
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
ceea ce scriitoarea resimte a fi un destin marginal. Conștientizarea exacerbată a unei presupuse condiții inferioare a femeii în lumea contemporană, un soi de deficit existențial generat de boală, accentuat o dată cu înaintarea în vîrstă și permanenta raportare la descendența dintr-o familie aristocratică din Transilvania, în care cultul luptei pentru emanciparea românilor nu s-a stins, reprezintă cele trei elemente definitorii ale existenței Angelei Marinescu. Conștientizarea obsedantă a acestor elemente constitutive ale personalității sale reprezintă punctele de pornire ale întregii sale creații
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
mine că despart cupluri, că sînt căpușă pe cupluri, că nu am caracter, că sînt securistă (sau am fost, mă rog), că sînt meschină, că fac pe bolnava etc. etc. Tuturor le-am răspuns în scris. Cînd mă cert cu familia, scriu, cînd sînt bolnavă, scriu, imunitatea mea a scăzut vertiginos și eu scriu despre acest lucru, mi se iau bani și scriu. Poemele-răspunsuri, ale mele, cum ar trebui să fie pentru a fi postmoderne? Eu nu cred în arta nemotivată
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
Angelei Marinescu în privința chestiunii naționale au fost scrise în primăvara anului 1990, sub impresia tragicelor confruntări de la Tîrgu Mureș. Emoțional, poziția ei este într-un fel de înțeles date fiind originile ei ardelene și faptul că o bună parte a familiei sale este stabilită chiar la Tîrgu Mureș. În politică, la fel ca în poezie, cuvintele Angelei Marinescu țîșnesc din inimă și mai puțin din creier. Ele au o mare forță expresivă, dar calitatea analizei lasă de dorit. Categoric, Angela Marinescu
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]