3,301 matches
-
naționale puterii Kominternului. Funcțiile politice ale câmpului literar transpar În analogiile posibile dintre reconversiile care au avut loc după 1989 sau chiar Inainte În țările care au cunoscut un regim de dictatură comunistă cu cele ale autorilor compromiși sub regimurile fasciste. Discreditarea urmată de abandonarea oricărei luări de poziție ideologică, consacrarea literară «pură» au existat și În cazurile unor scriitori și intelectuali din Est, În două momente istorice distincte: după cel de-al XX-lea Congres al PCUS În 1956, la
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
restaurarea unui consens În exil și asupra exilui printr-o reacție de respingere a ceea ce constituise Înainte de 1989 adevărul istoric oficial, produs de antifascismul instituționalizat de tip sovietic. Dacă regimul de la București Îi tratase o vreme nediferențiat pe exilați drept fasciști sau foști fasciști, mercenari ai imperialismului american etc., politica față de emigrație din ultimele decenii ale „destinderii” devenise mult mai pragmatică și urmărea „recuperarea” cât mai multor suflete rătăcite. După 1989, discursul oficial s-a schimbat și reabilitarea colectivă și nediferențiata
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
-l parafrazez pe Noica, ascunde pericolul unei regresiuni intelectuale. Nici Încercarea de a propune Împăcarea printr-un subtil compromis Între exilul revoluționar al pașoptiștilor și exilul reacționar și contra-revoluționar de la sfârșitul războiului, care numără și câțiva protagoniști ai „revoluției naționale” fasciste, În numele unei continuități istorice și al unui mod de viață comun, nu e satisfăcătoare, fiind În contradicție cu istoria socială propriu-zisă a exilului. Definițiile diferite sunt inspirate și se află În același timp la originea unor strategii concurente de mobilizare
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și punerea În cauză a regimului, respectiv a statului român „oligarhic”. Comuniștii apar mai degrabă În postura de „disidenți”, adversari ai stalinismului, decât ai sistemului sovietic ori ai leninismului. În ce-i privește pe foștii membri ai mișcărilor de tip fascist, legionari au ba, caracteristică le este denegarea caracterului fascist al „mișcării”, revendicarea singularității ei (ortodoxismul care-i deosebește pe legionari de fascismul sau nazismul ateu, etatismul și caracterul „tehnocratic”, „administrativ” În cazul dictaturii antonesciene). Ei au În comun un discurs
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
român „oligarhic”. Comuniștii apar mai degrabă În postura de „disidenți”, adversari ai stalinismului, decât ai sistemului sovietic ori ai leninismului. În ce-i privește pe foștii membri ai mișcărilor de tip fascist, legionari au ba, caracteristică le este denegarea caracterului fascist al „mișcării”, revendicarea singularității ei (ortodoxismul care-i deosebește pe legionari de fascismul sau nazismul ateu, etatismul și caracterul „tehnocratic”, „administrativ” În cazul dictaturii antonesciene). Ei au În comun un discurs defensiv și „denegator”. După 1945 și mai ales după
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
lor n-au fost publicate, În majoritatea cazurilor, decât după 1989, În momentul În care piața cărții era inundată de o sub-literatură care relua temele «clasice» ale antisemitismului, printre care aceea, privilegiată, a iudeo-bolșevismului. De la noile ediții ale unei literaturi fasciste vechi până la mărturii ale supraviețuitorilor mișcării legionare despre calvarurile succesive și tentativele de glorificare a angajamentelor lor trecute prin rescrierea istoriei, s-a adăugat producția reprezentanților unei noi generații, atrasă de mitul unei rezistente naționale eroice. Celebrarea grupurilor de rezistență
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
fi susținut regimul lui Ceaușescu, acceptând să joace rolul de intermediar pe langă reprezentanții emigrației române, precum Cioran. Uitarea să relativă este cu atât mai paradoxala cu cat Noica fusese principala victima a unui proces stalinist căutând să demonstreze caracterul fascist al oricărei diferențe culturale, Noica și coacuzații săi fiind condamnați la mai mulți ani de temnița grea. Teoriile complotului, atașate unei viziuni istoriciste a istoriei, reducând orice explicație la interes, la raporturile de forțe și la voluntarismul agenților ale căror
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de aceeași vârstă (născuți la Începutul anilor ’50) și au făcut aceleași studii,, Câmpeanu a avut probabil cel mai atipic parcurs dintre membrii GDS: militant comunist În timpul celui de-al doilea război mondial, intersectându-se cu Ceaușescu În Închisorile regimului fascist, devenind apoi cadru de partid și ocupând un post de responsabilitate În televiziune În cursul anilor ’70, el s-a specializat În sondajele de opinie În perioada de renaștere a sociologiei În România. Autor al câtorva lucrări de referință asupra
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sociale ale elitelor literare românești pe durata unui secol. Faptul de a opune aceste două instituții-model se poate dovedi productiv, deoarece au fost singurele care au avut o existență suficient de Îndelungată lipsită În fond de o adevarată concurență. Instituțiile fasciste, a căror existența a fost de mai scurtă durată, avînd și un caracter bastard mai pronunțat, erau mai dispuse să acorde un loc de frunte reprezentanților aristocrațiilor „naționale", excluzînd militanții comuniști și evreii cosmopoliți. Aceasta s-a Întîmplat, de exemplu
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
altor instituții culturale și religioase ale exilului românesc. Asupra dublei cenzuri care a Împiedicat dezbaterea Într-un caz revelator precum cel al lui Mircea Eliade, vezi Mihai Dinu Gheorghiu (1997-1998, pp. 307-318). Pentru relațiile ambigui dintre exilul „democrat” și exilul „fascist” Încă din primii ani de după război, vezi cartea citată a lui Vasile C. Dumitrescu. Despre stigmatul reprezentat de influență legionarilor În acest exil, vezi de exemplu interviul realizat de Silvia Constantinescu cu Horia Georgescu În Constantinescu (1995, pp. 79-80). Este
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
-L. face la Botoșani Școala elementară israelită-română și liceul, luându-și bacalaureatul în 1944 la Suceava. În 1950 a absolvit la București Institutul Pedagogic, secția limba idiș. De la treisprezece ani intrase în mișcarea sionistă, care milita în ilegalitate împotriva ideologiei fasciste, și devenise între timp unul dintre conducătorii ei. În 1950 se stabilește în Israel, în kibbutzul Nir-Etion, apoi ca profesor în Kfar-Saba. Conduce în această perioadă organizația de tineret Bnei-Akiva. După satisfacerea serviciului militar, lucrează în cadrul Ministerului de Externe, însărcinat
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
intruziunile politice sunt tot mai evidente. Ramiro Ortiz publică studiul Catolicism și fascism (2/1927), pentru ca peste doi ani să se facă elogiul lui Benito Mussolini. Încep să se publice fragmente din discursurile Ducelui, iar în articole traduse, precum Statul fascist și Originile și doctrina fascismului de Giovanni Gentile, se condamnă așa-zisa libertate bolșevică. Acestei tendințe i se raliază o conferință a lui Octav Onicescu pe tema Fascismul teoretic în gândirea lui Gentile și Rocco, despre care informează revista. Documente
ROMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289298_a_290627]
-
așa, și sub loviturile comunismului. Un al doilea element e legat de înșiși judecătorii din procesul intentat fascismului. Ei aparțineau Europei Occidentale și Statelor Unite, așa dar acelei părți de lume ale cărei valori păreau a fi ținta principală a agresiunii fasciste. Evreii înșiși erau parte din această civilizație milenară. "Occidentul, scrie tot Furet, a manifestat foarte puțină compasiune față de îndepărtatele popoare din Răsăritul Europei care au căzut victimă comunismului, în timp ce experiența opresiunii naziste a trăit-o din plin". Lipsa de compasiune
Fascism și comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17154_a_18479]
-
în Război a Uniunii Sovietice, alături de aliați și cu ajutorul lor, a permis comunismului să supraviețuiască fascismului patru bune decenii. Era normal, în aceste condiții, ca el să-și taie partea leului și să se prezinte ca o victimă a ororilor fasciste. Pe de altă parte, propaganda comunistă a constat, în aceste decenii, în a șterge cu buretele complicitățile politice și ideologice anterioare Războiului, și a propaga, pe toate căile, ideea că fascismul a urmărit, în primul rînd, distrugerea comunismului, care i-
Fascism și comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17154_a_18479]
-
de rival istoric. Beneficiul propagandistic a fost imens. Furet merge pînă la a afirma că obsesia antifascistă a făcut dificilă analiza regimurilor comuniste! încă și astăzi unele istorii ale Estului continuă să împartă ideologiile și politicile antebelice în comuniste și fasciste. Acest maniheism e rodul - iată alt element - al excepționalei eficacități dovedite de comuniști în materie de propagandă. Am mai spu- s-o: comunismul a pierdut, una după alta, toate bătăliile pe care le-a purtat cu Occidentul democratic (economică, socială
Fascism și comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17154_a_18479]
-
să poată fi taxat drept un hitlerist, ceea ce recunoaște și Beniuc însuși: "Lucian Blaga - deși a îmbrăcat și el uniforma albastră sub Carol al II-lea, ca foarte mulți oameni deveniți demnitari - n-a fost niciodată un om cu vederi fasciste". Să revenim însă la firul naționalismului lui Beniuc. Autorul Mărului de lîngă drum Mihai Beniuc - Sub patru dictaturi (memorii 1940-1975), Editura Ion Cristoiu, 411 pag., preț 85.000 lei
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
acum familiară, din Internet. Alături de ele putea fi citit în traducere un apel compus de scriitorul rus Ilia Ehrenburg, prin textul căruia li se cerea tuturor soldaților ruși să ucidă, să violeze, să se răzbune pentru patria pustiită de bestiile fasciste, pentru măicuța Rusia. La adresa www.blutzeuge.de, fiul meu, recognoscibil doar mie, denunța în limbajul comunicatelor oficiale de odinioară: - Asta le-au făcut rușii subumani femeilor germane lipsite de apărare... - Așa s-a dezlănțuit soldățimea rusă... - Această teroare amenință încă
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
marea masă a cetățenilor a rămas credincioasă formulei democratice și liberale, pînă cînd am fost covîrșiți de catastrofa Istoriei. Dar și atunci vecinii noștri (Turcia lui Atatürk, Polonia lui Beck, Grecia lui Metaxas, Iugoslavia, Ungaria lui Horthy) aveau deja regimuri "fasciste" (ca să nu mai vorbim de monștrii numiți Rusia bolșevică, Germania nazistă, precum și recenta victorie a lui Franco." Și, în final: "Nesocotirea și batjocorirea democrației românești constituie o veche temă a politologiei românești: doamna A.L.L. n-a făcut decît să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
Chaplin. El a apărut mai întâi în Tueur sans gages (1959), apoi în Rhinocéros (jucată în premieră la Düsseldorf în 1959, publicată în 1960). Philippe Sellier relatează că, așa cum mărturisea dramaturgul, încă din 1936-1937 trăise în țară spaima creșterii pericolului fascist, constatând și adeziunea la doctrina legionară a unora dintre prietenii săi. O confirmă și tăioasele articole scrise pe atunci. Acest spirit lucid, unul dintre cei mai de seamă publiciști români din agitata perioadă interbelică, a reacționat energic împotriva extremismului de
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
decor neoexpresionist, iepuri de casă și caută să dea rezervației sale semnificațiile unei reconcilieri cu forțele cosmice, iar un ofițer german poartă de două decenii identitatea victimei sale ucise din eroare în timpul războiului și, implicit, culpa tuturor purtătorilor de uniformă fascistă. La rândul său, „relegatul” Ovidiu din Bucuria de a fi îndurerat la Tomis (piesă apărută inițial cu titlul Ovidiu la Tomis) descoperă în lumea cosmopolită și coruptă a cetății pontice un modus vivendi al geților deloc barbar, așa cum și-l
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
Gregorian (august 1940 - ianuarie 1941). Din redacție fac parte, de-a lungul timpului, N. Crevedia, Dragoș Protopopescu, Toma Vlădescu (ultimii doi trec în 1937 la „Buna Vestire”), Vintilă Horia, Ovidiu Papadima, Dan Botta. Cu o ideologie care cultivă modelul totalitarist fascist, antisemitismul și tradiționalismul conservator teologal, S.-P. se situează la extrema dreaptă, promovând naționalismul excesiv, în același spirit ca și publicațiile „Calendarul”, „Porunca vremii” ș.a. „«Sfarmă-Piatră» al nostru - se afirmă în articolul-program - apare nu ca o forță oarbă, ci ca
SFARMA-PIATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289657_a_290986]
-
gazetele „Adevărul”, „Zorile”, „Dimineața”, „Cuvântul liber”, dar și periodice naționaliste sau partide de aceeași orientare. Printre „combatanți” revine cu insistență numele lui Ovidiu Papadima. Bolșevismului, marxismului, masoneriei, liberalismului burghez și spiritului democratic li se opune „naționalismul integral” de tip legionar, fascist, antisemit, elogiat în articole incendiare. În 1937 Nichifor Crainic semnează programul statului etnocratic, ce se dorește a fi o nouă constituție bazată pe „întâietate românească” sub raport politic, cultural, social, economic. Acestor orientări le corespund numeroasele articole ale lui Nichifor
SFARMA-PIATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289657_a_290986]
-
a admis mai târziu, într-o convorbire cu Ivana Markova - de la Universitatea din Stirling (Scoția), ea însăși o imigrantă din Est -, pare să fie însă hotărâtor în această construcție teoretică: experiența sa de minoritar în România, în anii de ascensiune fascistă și în anii de început ai comunismului. Moscovici a precizat chiar de la început și a subliniat mereu faptul că reprezentările se nasc din anumite credințe ce marchează viața socială a unei colectivități, funcționează dependent de contexte culturale specifice, sunt marcate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
favorizează, cred eu, o privire obiectivă. * Dezastrul a început la scurt timp după armistițiul din toamna anului 1944. Dictatura începea să se infiltreze. Convenția de armistițiu cerea o epurare administrativă vizând cadrele care au promovat în România o politică intitulată „fascistă”. Era vorba despre susținătorii legionarilor, despre antisemiții lui A.C. Cuza, despre cei ce făcuseră propagandă antibolșevică. Încă de la începutul anului 1945 s-au înființat comisii de epurare a cadrelor didactice, care au analizat situația existentă în universități. De altfel, procesul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
acela de a fi difuzat și, încet-încet, de a fi impus propria sa clasificare ideologică a regimurilor politice moderne: „Oricine subliniază identitatea fascismului și socialismului e de dreapta și oricine care este de dreapta e, în fond, de extremă-dreapta, deci fascist” (Revel, 1998, p. 233). În sfârșit, cum să nu menționezi o trăsătură caracteristică și permanentă a relei conștiințe occidentale, și anume că „sediul răului absolut trebuie să se găsească în sânul său”? Opinia a variat în ceea ce privește această localizare: „Răul a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]