945 matches
-
suflare» (...). În poezia 1 Mai la Belgrad, de pildă, Mihu Dragomir folosește într-un mod original procedeul antitezei. Poetul schițează în ultimele strofe un aspect al Belgradului de astăzi (...). La cârma țării curățate de fasciștii vechi s-au cocoțat noii fasciști, în frunte cu călăul Tito. De aceea... «ca și atunci, răsună apăsat,/porunca morții de la Iuda-Tito» (...). Când - în strofa ce ni-l prezintă pe Iuda-Tito oferind, cu un rânjet de satisfacție, Belgradul însângerat trimisului american, - indignarea cititorului devine de nestăpânit
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a situat pe o poziție care să-i îngăduie astăzi a-l găsi (...). Jungla lumii afacerilor, în care vânează Jean Moreea, Fritz Texeira și alți gangsteri imperialiști care huzuresc la cazinoul Copa-Cabana e abia schițată. Incendiatorii de războaie, colonialiștii sângeroși, fasciștii, asupritorii, nu sunt demascați ca atare (...) În sfârșit viața Legației a cărei prezentare e făcută cu o atenție bine dozată, pentru detaliul semnificativ, nu numai că nu corespunde intenției de a scoate «fracul și jobenul» membrilor corpului diplomatic, dar din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în cele din urmă bastioane. La începutul secolului, rivalii premoderni ai democrației monarhia centralizată, aristocrația ereditară, oligarhia bazată pe sufragiul limitat și exclusiv își pierduseră legitimitatea aproape peste tot în lume. Principalele regimuri antidemocratice ale secolului al XX-lea comunist, fascist, nazist au dispărut printre ruinele războiului sau odată cu prăbușirea din interior a Uniunii Sovietice. Dictaturile militare fuseseră destul de mult discreditate datorită eșecurilor lor, mai ales în America Latină; acolo unde au reușit să supraviețuiască au adoptat cel mai adesea o fațadă
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
de școală gimnazială. Aceste publicații au avut de suferit din cauza presiunilor regimului fascist. La alegerile administrative din 1922, au existat și catolici care au sugerat ca Partidul Popular Italian (PPI) să facă front comun cu partidele de dreapta (inclusiv cu fasciștii), pentru a opri avântul forțelor de stânga. Majoritatea ziarelor catolice au sprijinit candidaturile unice pentru PPI, cu excepția cotidianului L'Italia (Milano), prin intermediul căruia însuși cardinalul Ferrari sugerase coaliția. In ciuda acestui fapt, partidele de stânga au câștigat în acea zonă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Corriere d'Italia) în 1923, deoarece dăduse afară din partid opt candidați pe motiv că votaseră în favoarea legii Acerbo pentru reforma electorală. În 1923, o parte din PPI, influențată de retorica naționalistă, s-a arătat dornică de a colabora cu fasciștii, dar L'Osservatore Romano și La Civiltà Cattolica nu erau de acord. În același an, Papa Pius XI, prin enciclica Rerum omnium (26.I.1923)232, l-a desemnat pe Sfântul Francisc de Sales patron al jurnaliștilor, încurajându-i pe
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
puținele confesiuni ale dramaturgului privind violența din viața lui (în afară de mult repetatul episod cu periuța de dinți): Cu toții cunoaștem într-un fel sau altul violența. Eu am cunoscut-o într-o formă extremă după război, în East End, când reveneau fasciștii în Anglia. Am avut o serie de încăierări. Dacă arătai cât de puțin a evreu erai în pericol. Mergeam la un club evreiesc, lângă o veche arcadă, și mulți indivizi așteptau acolo cu sticle sparte, pe o alee pe care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) Camera Deputaților din Italia devine majoritar fascistă B) Benito Musolini devine prim/ ministru C) se înființează în Italia un tribunal special care stabilește ani grei de închisoare celor care se împotrivesc regimului fascist a) ABC b) BAC c) CAB d) ACB Testul nr. 20 Test Final 1)Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: În timpul regimului fanariot principala funcție a statului era cea: a) militară b) legislativă c) fiscală d) administrativă
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
din Occident și cea din Europa de răsărit țineau deci mai curînd de rang decît de gen64. Aceste diferențe vor deveni și mai pronunțate; ziarele Occidentului vor face un salt calitativ după 1910, cu excepția practicilor jurnalistice dezgustătoare ale naziștilor și fasciștilor. Ziarele de scandal nu respectă standardele presei legale, dar nu există nimic în zilele noastre care să semene cu jurnalistica europeană de la sfîrșitul veacului. "Neamul românesc" nu a fost însă menit să fie un ziar de scandal! El era purtătorul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în "lupta naționalistă". În 1923, atunci cînd (ca protest împotriva naturalizării evreilor) Cuza și Codreanu au format Liga Apărării Național Creștine, primul discurs al lui Codreanu conținea apelul "La arme!" Esența "Noului naționalism" consta într-o "acțiune directă" după modelul fasciștilor italieni. LANC nu era (după declarațiile lui Codreanu) un "partid" politic care propovăduia ura, ci o mișcare, o organizație de luptă. Dacă nu există practic nimic între a plănui o acțiune și a o duce la îndeplinire, atunci aceasta era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a luat poziție fermă față de partiduțele fasciste din România, care încercau să-l imite pe Mussolini, numindu-i pe membrii acestora maimuțolini ("Cei care îl maimuțăreau pe Mussolini"). Unele grupuri fasciste disidente erau violent antisemite. Iorga le-a amintit că "fasciștii români nu trebuie să uite contribuția și rolul de frunte jucat de evrei în Italia fascistă"180. Iorga nu a considerat ca fiind sub demnitatea lui să-i scrie lui Brătianu asupra acestui subiect, la 11 octombrie 1923, numindu-i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu trebuie să uite contribuția și rolul de frunte jucat de evrei în Italia fascistă"180. Iorga nu a considerat ca fiind sub demnitatea lui să-i scrie lui Brătianu asupra acestui subiect, la 11 octombrie 1923, numindu-i pe fasciștii români "banda care-și spune Fascia Romana și care atacă și asasinează oameni care nu sînt de acord cu scandalurile lor antisemite, constituind o permanentă rușine pentru România". Aceștia îl amenințau tot timpul pe A. Cusin, editorul ziarului lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga, ca și pe un ziarist evreu de la "Adevărul", dl. Rosenthal, ba chiar și, cu moartea, pe Iorga însuși. Întrucît poliția nu întreprindea nimic ca să pună capăt acestui comportament, Iorga i-a adus la cunoștință primului-ministru faptul că, dacă acești fasciști își transpuneau în viață amenințările, Brătianu va fi vinovat și de încălcarea legii și ordinii 181. Iorga călătorea adesea în Italia. Intenționa să înființeze o școală românească la Veneția și ulterior la Roma. Mussolini, un oportunist abil, era la curent
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și a încercat să o coopteze. Ca ministru de interne, Vaida a aprobat un proiect de construcție legionar la Vișani, după care l-a interzis. Averescu a vizitat un șantier de construcții legionar, viitoarea "Casă Verde". L-au vizitat și fasciștii italieni, dar Legiunea nu-l simpatiza pe Mussolini. Antisemitismul în căutarea căruia era Legiunea putea fi găsit doar la Berlin. Faptul că puțini politicieni simpatizau cu Legiunea se datora idealismului juvenil al acesteia. Legiunea trăia viețile pe care acești oameni
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
curînd de hotărîre și convingeri și asta tot mai mult, o dată cu trecerea lunilor. Toate acestea se adăugau fisurilor apărute în cadrul Sistemului de la Versailles, accentuate de Depresiune. Aceste îndoieli tot mai mari erau încurajate de agresiunea energică a naziștilor și a fasciștilor italieni (ca și a celor japonezi) și de politica dezastruoasă a "concilierii". Vremurile acestea nefericite vor servi drept ultima picătură a ultimilor ani ai vieții lui Iorga, în timpul cărora nazismul va merge din triumf în triumf, călcînd lumea în picioare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a trasat o linie fermă de demarcație între conceptul său de naționalism în contrast cu teoriile legate de Spațiul vital și de rasism. Dacă a fost vreodată trasată vreo linie de demarcație între naționalismul lui Iorga și "Noul naționalism" al naziștilor și fasciștilor, atunci el este cel care a făcut acest lucru. El scotea în evidență faptul că "sîntem o națiune mică" și s-a ridicat întru apărarea dreptului națiunilor mici la existență într-o epocă în care acest lucru devenea tot mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
numai pe baza Tratatului de Pace de la Versailles". Articolul se încheia astfel: "Poate că în anarhia bucureșteană se va găsi mai devreme sau mai tîrziu un glonte și pentru ucigașii lui Iorga"52. Ziarul "Popolo di Roma" (un important cotidian fascist italian) era mai interesat de justificarea "acțiunii directe" decît de exprimarea recunoștinței față de un prieten de o viață al Italiei. Deși asasinarea ar putea fi ilegală, ea poate fi justificată pe baza dreptății și a trecutului"53, comenta ziarul. Aceste
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Neamul românesc", 10 iulie 1929 176 Memorii, vol. III, p. 130 177 BARSR, Corespondența lui N. Iorga, vol. 287, doc. 61; vol. 301, doc. 262 178 Corespondența lui Iorga din perioada 1922-1924 ne reasigură de faptul că el cunoștea intențiile fasciștilor 179 "Neamul românesc", 4 noiembrie 1922, 10 februarie 1925, 21 noiembrie 1925 și 17 iunie 1928 180 "Neamul românesc", 28 august 1925. Iorga dezaproba chiar și aderarea Prințului moștenitor Carol la mișcarea fascistă. O viață de om..., vol. 3, p.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
p. 171. Horia Sima se referea întoteauna la "Porunca vremii" față de Antonescu ca la un "ziar de șantaj", iar opiniile lui Giurescu despre jurnalismul și corupția lui Ilie Rădulescu erau foarte proaste. Munteanu, op. cit., p. 446 142 Goga era un fascist liric. Cînd a aflat că în timpul puciului (care a dus la asasinarea n.t.) lui Dolfuss, trei naziști austrieci au strigat "Heil Hitler!" înainte de a fi executați, el a remarcat cu tristețe: Dacă măcar trei oamei ar muri în acest
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
germani. Cu câteva excepții controversate, dosarul altor criminali - și cel al victimelor lor - a rămas Închis. Istoria și memoria celui de-al doilea război mondial se limitau de regulă la obișnuitul repertoriu de convenții morale: Bine versus Rău, antifasciști contra fasciști, partizani Împotriva colaboraționiștilor și așa mai departe. După 1989 - prin depășirea unor vechi inhibiții -, s-a dovedit că este posibil să recunoști (cu riscul de a Întâmpina rezistență și negări virulente) prețul moral plătit pentru renașterea Europei. Polonezii, francezii, elvețienii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
părți: Între 160.000 și 170.000. Iar dușmanii lor, cel mai adesea, erau conaționalii din tabăra adversă: nemții erau aproape absenți. În Italia, circumstanțele erau mai complicate. Când Mussolini a fost detronat, prin lovitura de stat din iulie 1943, fasciștii se aflau la putere de 20 de ani. Poate că din această cauză rezistența locală Împotriva regimului era infimă; mai toți antifasciștii activi erau În exil. După 1943, când țara a devenit oficial „cobeligerantă” de partea Aliaților, nordul Italiei (zona
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un conflict Între majoritatea italienilor (cu vederi de dreapta) și o bandă izolată de teroriști criminali Înțeleși cu o putere străină a fost, de fapt, un autentic război civil, cu numeroși italieni implicați În ambele tabere Între 1943 și 1945. Fasciștii de la Salò erau, Într-adevăr, colaboratorii atipici ai unei forțe de ocupație brutale, dar susținerea internă de care se bucurau pe atunci nu era deloc neglijabilă - și același lucru se poate spune despre adversarii lor cei mai virulenți, mișcarea partizană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era o categorie proteică și incertă, ba chiar, În unele locuri, imaginară. „Colaboraționismul” era Însă cu totul altceva. Colaboraționiștii puteau fi identificați și execrați. Erau cei care lucraseră sau se culcaseră cu invadatorii, care trecuseră de partea naziștilor sau a fasciștilor, care urmăriseră din oportunism avantaje politice și economice, profitând de război. Uneori, ei reprezentau o minoritate națională, religioasă sau lingvistică și, ca atare, erau deja disprețuiți sau temuți din alte motive. Deși „colaboraționismul” nu exista ca delict, neavând o definiție
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întorseseră armele În 1943. Dar nu era deloc clar cine și cum trebuia urmărit În justiție. Dacă În restul Europei colaboraționiștii erau prin definiție acuzați de „fascism”, În Italia termenul acoperea o categorie mult prea largă și eterogenă. Condusă de fasciștii locali Între 1922 și 1943, țara a fost scoasă de sub sceptrul lui Mussolini de unul dintre mareșalii acestuia, Pietro Badoglio, al cărui prim guvern antifascist era alcătuit În majoritate din foști fasciști. Singurul delict fascist evident condamnabil era colaborarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
categorie mult prea largă și eterogenă. Condusă de fasciștii locali Între 1922 și 1943, țara a fost scoasă de sub sceptrul lui Mussolini de unul dintre mareșalii acestuia, Pietro Badoglio, al cărui prim guvern antifascist era alcătuit În majoritate din foști fasciști. Singurul delict fascist evident condamnabil era colaborarea cu inamicul după (invazia germană din) 8 septembrie 1943. Prin urmare, majoritatea inculpaților erau din Nordul ocupat și avuseseră de-a face cu guvernul-marionetă instalat la Salò, lângă lacul Garda. Mult persiflatul chestionar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fascist evident condamnabil era colaborarea cu inamicul după (invazia germană din) 8 septembrie 1943. Prin urmare, majoritatea inculpaților erau din Nordul ocupat și avuseseră de-a face cu guvernul-marionetă instalat la Salò, lângă lacul Garda. Mult persiflatul chestionar „Ai fost fascist?” (Scheda Personale), pus În circulație În 1944, viza tocmai diferența dintre fasciștii afiliați la Salò și ceilalți. Cei dintâi au fost sancționați pe baza Decretului nr. 159, promulgat În iulie 1944 de Adunarea Legislativă provizorie, vizând acele „acte de o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]