2,051 matches
-
pălăriilor, București, 1967; Recviem rustic, București, 1973; Școala Ardeleană. Mișcare ideologică națională iluministă, București, 1978; Pe undele misterioase ale memoriei, București, 1995; Timp trecut, îngr. Maria Lungu, Bistrița, 2002. Antologii: Silvania, Zalău, 1979 (în colaborare cu Domițian Cesereanu). Traduceri: Howard Fast, Cei mândri și liberi, București, 1952. Repere bibliografice: M. N. Rusu, „Itinerar critic”, LCF, 1965, 10; Al. Săndulescu, „Itinerar critic”, GL, 1965, 17; Mihai Ungheanu, Doi critici, „Scânteia tineretului”, 1965, 4989; Constantin Cubleșan, „Regele pălăriilor”, TR, 1967, 37; Marian Popa
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
Brumaru. În romane - Zaza (1939), Școala dragostei (1944), Femei moderne (1947) - Ș.-E. încearcă, neîndemânatec și făcând concesii literaturii de consum, să demistifice refugiul în visul „roz” al unei vieți de desfătări, obținută prin aventuri erotice și droguri. Dimensiunea de fast și de ireal căutată în poezie este cultivată în basmele sale pentru copii - Păunașul codrilor (1929), Povestea lui Bugeac împărat (1939), Abdalah și frumoasa Azad (1939) ș.a. -, care au rezistat în timp. SCRIERI: Poeme, București, 1911; Grădina Hesperidelor, București, 1912
STEFANESCU-EST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]
-
strâmte pentru ei și de a pătrunde într-un timp viitor adecvat propriilor aspirații. Adevărul și dramatismul fiecăreia dintre aceste existențe umane atârnă de cauzalități din afara lor, care însă le condiționează deciziile. Trilogia Renașterii ilustrează preferința lui K. pentru teatralitate, fast, senzualitate. Conflictele sunt numeroase și dense, replica bine articulată, caracterele căpătând consistență prin acțiune. În toate cele trei piese clasicismul se întrepătrunde cu romantismul prin tragismul declarat al confruntărilor, ca și prin replica oratorică sau prin antrenarea atent supravegheată a
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
să o vadă tipărită, cartea apărând sub domnia lui Constantin Brâncoveanu), adună, practic, toate sursele anterioare. Lucrarea patronată de Șerban Cantacuzino este punctul final al unor eforturi îndelungi, purtate adesea în condiții neprielnice, iar tipărirea ei în momentul cel mai fast al unui secol extrem de bogat în cultura națională, în chiar zorii epocii brâncovenești, reprezintă, de fapt, certificatul de maturitate al limbii române și al întregii culturi naționale. Considerată de specialiști drept una dintre cele mai bune traduceri din lume la
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
schimbările în modă fiind aproape inexistente) intră într-o relație intimă cu comportamentul, determinându-l și punându-l, totodată, în valoare 305, încadrându-se într-un sistem (ce era fi numit cod) de mărci de identificare, între care ostentația, luxul, fastul aveau asigurată o poziție privilegiată 306. Luxul vestimentar pe care îl afișează Curțile domnești din cele două țări Române pare a fi avut un temei ceva mai larg. Oricum, cel care a redactat acele Annotationes Moldavicarum rerum observa aplecarea românilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în 1561, din biserica Mănăstirii Slatina, Doamna Ruxandra poartă un caftan roșu, „din nevăzuta ei rochie ivindu-se doar mânecile strâmte prin gurile scumpului hilat”. în cea de-a doua dveră slătineană - despre care nu știm când a fost brodată -, fastul hainelor Doamnei este sporit de gulere de blană și de un văl atârnând de sub coroană 319. Viața caftanului (concurat mai târziu de conteșul polonez, făcut tot din catifea sau din mătase, cu broderii și îmblănit), ca veșmânt domnesc de ceremonie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ale vieții de Curte - plăcute, fără îndoială, pentru o femeie -, adică exigenței de a se înveșmânta elegant și de a purta podoabele (așa cum ne arată picturile murale, broderiile ori miniaturile din manuscrise) cu valoare în primul rând simbolică. îmbrăcate cu fast, purtând coroane și supraveghindu-și fetele (băieții fiind grupați în preajma tatălui), aceste Doamne (unele, văduve mai târziu, apropiindu-și câteodată - cum vom vedea - chiar însemnele autorității „masculine”) dau replică soților lor și întregesc simetric tablourile votive în care ctitorii închină
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
culoarea rezervată împăraților. Curțile domnești au menținut aplecarea spre luxul vestimentar menit să impresioneze. în mai puține rânduri, ce e drept (frecvență mai slabă ce își afla motivații în regimul femeilor impus de niște Aule ce se orientalizau din ce în ce mai accentuat), fastul veșmintelor soțiilor de Voievozi a fost remarcat - ziceam - de călătorii străini. Ne-a lăsat o astfel de constatare despre o Doamnă, pe care o asemuiește unei „împărătese”, autorul acelor Annotationes Moldovicarum rerum, citat și până aici (care le așeza și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îngropat tot acolo și Radu (Răducanu), fiul stolnicului Constantin Cantacuzino. Cel mai mare ansamblu monastic din țara Românească, Mănăstirea Hurezi, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu (cea mai însemnată între zidirile ecleziastice ale prințului), este reflectarea artistică a bogăției acestui Voievod, a fastului cub care i-a plăcut întotdeauna să se înconjoare. Magnifiant înzestrată cu odoare și moșii, având rangul de stavropighie (ce-i conferea o autonomie marcată), mănăstirea urma a fi un semn limpede al gloriei ctitorului, al puterii sale voievodale și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trupul neînsuflețit devenind o „absență” extrem de „prezentă”), dangăte necontenite de clopote. Cortegiul constituit spre a-l însoți pe defunctul Voievod (era ultima lui arătare în fața supușilor) pe o cale mai scurtă, până la biserica domnească ori până la catedrala mitropolitană seamănă, ca fast și etichetă, cu alaiul care marca „ieșirile” domnești, afișând, în plus, semnele durerii (plângeau chiar și caii, „căci știau să le stoarcă lacrimi din ochi cu zeamă de ceapă”): boierii, care purtau, pe rând, pe umeri sicriul, preoții în frunte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-sa, Smaranda, care se va mărita cu postelnicul Constantin, fiul marelui logofăt Grigorie Băleanu, căruia Ilinca îi era nașă de botez). Văduvia (despre care nu știm cât a durat, oricum, nunta cu Șerban Greceanu, mare stolnic, serbată cu mai puțin fast - cum era obiceiul cu „a doua nuntă”153 -, a avut loc înainte de 15 septembrie 1704, când, ieșit la plimbare pe la moșii și prin sate, după cum îi era obiceiul, Constantin Brâncoveanu s-a oprit și la Tătărani, „la ginerile mării sale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Prea puțin ar fi de adăugat despre instruirea acestei personaj, care a învățat carte europeană (servindu-se și de biblioteca răsăriteană, și de cea apuseană), a ridicat biserici în țară și la Sfântul Munte și și-a uimit contemporanii prin fastul introdus la Curțile sale din țara Românească și din Moldova. își luase numele de „Corvin” („Radu Mihnea Corvin, din mila lui Dumnezeu domn și voievod al țării Moldovei și Valahiei” - era formula cu care se autointitula în scrisorile către vecini) și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lărgit mâinile spre lăcomie”, „că i se desfrânase și i se lărgise mațele”, generator al unui sindrom ucigaș (scriitorul - „Pseudo-Nicolae Costin” - merită aici laude: „aceștia au murit de o boală ce-i zicea Duca-Vodă, adecă de supărul Ducăi-Vodă”), iubitor de fast (căci fusese „elev” al lui Vasile Lupu), „om foarte greu la mânie și aprig”, cu o inimă „împietrită de pismă”, întreținător în jur al unei fiscalități excesive și al unei atmosfere terifiante (repet aceste pasaje dătătoare de fiori: „Ei săracii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
E. D. P., București, 1997. 32. Enăchescu, C. Tratat de psihopatologie. Ed. a Ii-a. Editura Tehnică, București, 2001. 33. Enăchescu, C. Socrate. Ed. Odeon, București, 1994. 34. Enăchescu, C. Experiența vieții interioare și cunoașterea de sine de la Socrate la Freud. Ed. Fast Prinț, București, 1997. 35. Faguet, E. De la vaillesse. Ed. Sansot et Cie., Paris. 36. Faguet, E. De l’amour du soi. Ed. Sansot et Cie., Paris. 37. Fichte, J. G. La destination de l’homme. Aubier, Paris, 1942. 38. Fiessinger
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
unde, la rubrica „Troițe și icoane”, cu microcomentarii de actualitate, colaborează Perpessicius - Tanatofilie și probabil Profesorul tânăr, Atmosfera literară (nesemnate) și mereu Camil Petrescu, sub inițiale sau anonim, dar recognoscibil în An nou, De Crăciun, Moartea cărții, Cititorii în vacanță, Fast regal, ca și în reportajul București, iadul intelectualității, unde orașul e denunțat drept „capitală de parveniți”, în care „sărăcia e mai grea ca oriunde pentru un muncitor intelectual”. În aceeași pagină se reproduc opinii critice despre propria revistă, din alte
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
deschizându-și coloanele acestui nou poet, căruia i-am dat numele de Ion Barbu. Nimănui nu-i va scăpa viziunea genetică, lapidaritatea concepției și a expresiei, sobrietatea relativă a acestui tânăr”. Debutul lui Ion Barbu în S. se va dovedi fast, în același număr intrând și cel dintâi grupaj liric, alcătuit din poemele Ființă, Lava, Munții, Copacul, Banchizele, din ciclul parnasian. Urmează altele, în numărul 38/1920 E. Lovinescu revenind asupra poetului, pe care îl susține cu mare simpatie și încredere
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
nici un rost pe lumea asta... Și ce-o să mănânci, mă Biznac? Ce-o să mănânci, mă, tâmpitule?”. Moromete se vede, în continuare, cu vechii săi prieteni liberali (Matei Dimir, Nae Cismaru, Costache al Joichii, Giugurdel), dar adunările lor nu mai au fastul și hazul celor de altădată. Figurile centrale ale satului sunt acum Bilă, Isosică, Mantaroșie, Ouăbei, Adam Fântână, actori ai puterii comuniste. Isosică, fiul unei femei care îl văzuse pe Dumnezeu, este secretar de partid. Inteligent, inventiv, el pune la cale
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
trilogii escatologice”, sunt prezentate ca „dezvăluiri” ale unui aventurier al cunoașterii, contele Incapucciato, care ar fi avut privilegiul de a trăi câteva luni în mitologica Shambala. SCRIERI: Versuri, București, 1967; Lava intermediară, București, 1970; Cânturile marelui pod, București, 1972; Ochii fastului, Cluj, 1973; Petrol și oameni, București, 1973; Drumuri prin Țara Moților (în colaborare), București, 1973; Voivodeasa, București, 1976; Inițiere și elogiu, București, 1978; Călător în zările de acasă, București, 1979; Solemnitățile supușilor, București, 1980; Exerciții de existență, București, 1982; Solemnitățile
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
București, 2002; Păstorul de păsări. Romanul adolescenței, București, 2002; Simbolistica viselor. Dicționar: interpretări, semnificații, ipoteze, București, 2002; Manechini și sentimente, București, 2003. Repere bibliografice: Andrei Apolzan, „Versuri”, GL, 1967, 34; Zaharia Sângeorzan, „Lava intermediară”, CRC, 1971, 2; Nicolae Prelipceanu, „Ochii fastului”. „Cânturile marelui pod”, TR, 1973, 18; Dinu Flămând, „Cânturile marelui pod”, ARG, 1973, 5; Ovidiu Ghidirmic, Invocația orfică, R, 1973, 5; Mihai Minculescu, „Ochii fastului”, RL, 1973, 29; Adrian Popescu, „Ochii fastului”, ST, 1973, 12; Constantin, A doua carte, 257-259
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
Apolzan, „Versuri”, GL, 1967, 34; Zaharia Sângeorzan, „Lava intermediară”, CRC, 1971, 2; Nicolae Prelipceanu, „Ochii fastului”. „Cânturile marelui pod”, TR, 1973, 18; Dinu Flămând, „Cânturile marelui pod”, ARG, 1973, 5; Ovidiu Ghidirmic, Invocația orfică, R, 1973, 5; Mihai Minculescu, „Ochii fastului”, RL, 1973, 29; Adrian Popescu, „Ochii fastului”, ST, 1973, 12; Constantin, A doua carte, 257-259; Aureliu Goci, „Ochii fastului”, CRC, 1974, 6; Piru, Poezia, II, 283-285; Nicolae Ciobanu, Proza de analiză; pastelul poetic, LCF, 1976, 46; Dumitru Micu, Romane de
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
Lava intermediară”, CRC, 1971, 2; Nicolae Prelipceanu, „Ochii fastului”. „Cânturile marelui pod”, TR, 1973, 18; Dinu Flămând, „Cânturile marelui pod”, ARG, 1973, 5; Ovidiu Ghidirmic, Invocația orfică, R, 1973, 5; Mihai Minculescu, „Ochii fastului”, RL, 1973, 29; Adrian Popescu, „Ochii fastului”, ST, 1973, 12; Constantin, A doua carte, 257-259; Aureliu Goci, „Ochii fastului”, CRC, 1974, 6; Piru, Poezia, II, 283-285; Nicolae Ciobanu, Proza de analiză; pastelul poetic, LCF, 1976, 46; Dumitru Micu, Romane de debut, CNT, 1976, 51; Mihai Ungheanu, „Voivodeasa
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
TR, 1973, 18; Dinu Flămând, „Cânturile marelui pod”, ARG, 1973, 5; Ovidiu Ghidirmic, Invocația orfică, R, 1973, 5; Mihai Minculescu, „Ochii fastului”, RL, 1973, 29; Adrian Popescu, „Ochii fastului”, ST, 1973, 12; Constantin, A doua carte, 257-259; Aureliu Goci, „Ochii fastului”, CRC, 1974, 6; Piru, Poezia, II, 283-285; Nicolae Ciobanu, Proza de analiză; pastelul poetic, LCF, 1976, 46; Dumitru Micu, Romane de debut, CNT, 1976, 51; Mihai Ungheanu, „Voivodeasa”, LCF, 1977, 6; Ulici, Prima verba, II, 183-185; Alex. Ștefănescu, Experiment și
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
miraj” al poeziei (D. Țepeneag), un miraj lucid controlat, de tablă de șah, care amintește de peisajele lui De Chirico. La T. este izbitoare construcția geometrică a imaginarului, straniul are la el o splendoare exactă, eleată, o eleganță și un fast baroc-orientale, nu dinamism, exuberanță suprarealiste, deși de suprarealiștii români îl apropie câteva procedee, precum lungile concatenări, mai ales nominale, ca și metaforismul luxuriant. Se apropie în egală măsură de ermetismul lui Ion Barbu, inclusiv de rețeaua conceptuală a acestuia (unul
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
temele erotice, cosmogonice etc.). Uneori chiar și ritmul sună barbian (Eugen Simion observa similitudinile cu „ritmurile muzicale, savante ale lui Ion Barbu”): „toate plutiră câte se-ntâmplară ș-or să se-ntâmple-n neclintit deșert/ Un Euclid deasupra țării Yemen / Cu fast de geometrii a tot exacte/ dar nouă, aerului/ lui/ INCERT/ Căci el de fapt se-ntâmplă în zăpadă/ Sub sfere roșii. Steaua Altair / Va fi fiind pentr-o secund-aproape / Aici în baldachin de uns emir/ ce va trăi peste 110
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
de ei, demersurile literaților, programele celorlalți artiști, pentru care Curtea (Regnum) constituia un nucleu organizator stabil, mărturisesc aceste convingeri. Bisericile ridicate de voievozi, plănuite a fi necropole de familie (Trei Ierarhi de la Iași ori Hurez), lăcașuri menite să impresioneze prin fast și podoabă arhitectonică („răscumpărări”, compensații artistice în cel mai autentic duh baroc ale unor vremuri de frământare politică și socială), repetă „planuri” consacrate (mănăstirea Cotroceni a lui Șerban Cantacuzino refăcea „desenul” impus de Neagoe Basarab și preluat de catedrala mitropolitană
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]